Mâine, anul se-nnoieşte

Românii şi multe alte neamuri se află acum în toiul sărbătorilor de iarnă. Între Crăciun şi Bobotează, în case veghează brazii împodobiţi şi luminaţi, tradiţie devenită internaţională. La noi, obiceiul s-a extins şi de la pomul, deseori brad, ce împodobea Plugul Mare, cu care flăcăii trăgeau brazda în ograda gazdei. Toată noaptea de Anul Nou, în sate răsună încă vechile colinde româneşti. De Anul Nou, se serbează şi Sfântul Vasile, care, în unele variante ale Pluguşorului, este un gospodar avut, cu nevastă şi copii şi cu mulţi argaţi. În această noapte, umblă îngerii prin ţară şi cântă, cum se spune în acest colind ialomiţean:

În seara de Sânt-Vasile,

Hei-hei-hei-hei,

Pleacă îngerii călare;

Şi-aşa cântă de frumos,

De pică frunza pe jos...

În Ajunul Anului Nou, nu numai că îngerii trec călare prin sate şi pe ogoare, dar toate casele româneşti, fie şi cele mai sărace, sunt pregătite de sărbătoare. Fetele şi flăcăii încearcă să-şi ghicească Ursita. Astfel, în Ardeal, tinerii îşi caută în „Vergel” viitorii soţi. În Bucovina, fetele mari ies în ogradă, caută pe cer o stea mai strălucitoare şi o roagă să le aducă ursitul:

Sfântă stea,

Te mulţămeşte

Cu sfintele mătănii,

Să-mi trimiţi pe ursitul!

Ursitul meu

În vis să-l văz,

Aievea să-l visez!

Fetele din Muntenia pun într-un vas cu apă o crenguţă de busuioc şi una de măr, apoi un ban de aur sau de argint, ca „punte”, lăsându-le aşa până în zori, ca, peste noapte, să-i viseze pe flăcăii cu care se vor mărita. Dacă, pe lângă feciori, visează şi verdeaţă, vor avea mult noroc; iar de vor visa malaci, cum li se spune în Bărăgan bivolilor, e semn rău şi trebuie să caute o vrăjitoare, ca să le desfacă „de ursită”.

Ziua de Anul Nou sau de Sânt-Vasile se numeşte, în unele ţinuturi Crăciunul Mic, iar în Banat – Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului. Ca să-i meargă bine familiei tot anul, bănăţencele fierb, în noaptea de Anul Nou un cap de porc sau un purcel – nu însă o găină! – crezând că, aşa cum porcul râmă tot înainte, aşa şi lucrurile din casă vor merge tot cu spor. Nu fierb găină fiindcă, aşa cum găina scurmă tot înapoi, aşa şi celor ce mănâncă de Anul Nou găină le vor merge treburile tot înapoi.

Fetele din Bucovina, care doresc să aibă un glas frumos şi armonios, iau, în seara de Sfântul Vasile, clopoţeii ce au umblat cu Pluguşorul şi beau apă cu ei, spunând:

Cum a sunat clopoţelul aista în ia-sară,

Aşa să sune şi guriţa mea la vară!

În ziua de Anul Nou, aromâncele fac pituroni, un fel de pâini cu mai multe straturi, între care pun un ban de argint, numit „părălu al Aghiu Vasile”. La prânz, toată familia mănâncă din pituroni, cu luare-aminte, şi e cu noroc pentru acela ce găseşte banul. Alţi aromâni, pe lângă „părălu al Aghiu Vasile”, pun în pituroni mai mulţi bani mărunţi, ca să le facă plăcere şi bucurie copiilor din casă. Stăpânii turmelor de oi sau ai cirezilor de vaci se duc, de Anul Nou, la o fântână şi fac o cruce cu unt, ca să le trăiască şi să le prospere vitele.

De Anul Nou, băieţii istroromâni merg prin sat, în cete, cu colevda – „colinda”, pocnind din bice, sunând din clopoţei şi spunând către stăpânul casei Miravai! – „Să trăieşti!”. Tot atunci, îl „seamănă”, aruncând grâu peste el.