Libia obosită de război nu uită visul de libertate

Conflictul dintre miliţii şi triburi se amplifică. Problema persoanelor strămutate care aparţin grupului tawargha şi a altor comunităţi, rămâne. Dar există semne de revigorare. Potrivit Reporterilor Fără Frontiere, Libia este ţara arabă care a cunoscut cea mai importantă realizare în 2013 în domeniul libertăţii presei.

Libia este departe de linia de sosire pe care au visat-o rebelii democratici prin alungarea lui Gaddafi. Lista morţilor în războiul dintre miliţii şi triburi se lungeşte pe zi ce trece, precum şi intensificarea alarmei de securitate. Acum două zile, serviciile secrete libiene au înregistrat mişcări îngrijorătoare ale unor grupuri armate la graniţa cu Tunisia şi Algeria şi nivelul de control a fost îmbunătăţit la maxim.

Cu ocazia celei de a doua aniversări care a marcat sfârşitul conflictului, Amnesty Internaţional a cerut autorităţilor libiene să găsească o soluţie la strămutarea zecilor de mii de oameni care fac parte din grupul tawargha şi din alte comunităţi. Aceştia au fost forţaţi de către miliţiile din Misrata să-şi părăsească locuinţele în 2011, deoarece la acel moment erau aliaţi cu Gaddafi. Există 65.000 de persoane strămutate în interiorul Libiei: grupurile tawargha dar şi locuitorii din munţii Nafusa care aparţin grupului mashashya, oamenii de la Sirte şi Bani Walid şi tuareg din Ghadames. Cu toate acestea, ceva în fundal se mişcă. Potrivit Reporterilor Fără Frontiere, Libia este ţara arabă care a cunoscut cea mai importantă realizare în 2013 cu privire la libertatea mass-media şi este a patra ţară din lume, după Malawi, Coasta de Fildeş şi Uganda, cu un salt major în pluralismul informaţiilor.

Potrivit unui raport prezentat la începutul verii de către Carnegie Endowment for Internaţional Peace, revoluţia a dat un impuls puternic iniţiativei private (îngheţate de propaganda regimului deja din 1969) sub egida articolului 14 din Constituţia interimară, care garantează libertatea de exprimare şi a presei. Aşa cum s-a întâmplat în toate ţările afectate de Primăvara arabă, cu toate acestea, rezultatele au fost până în prezent foarte dezamăgitoare. În comparaţie cu aşteptările, potrivit rapoartelor făcute de Comitetul pentru Protecţia Jurnaliştilor, cel puţin 69 de noi ziare şi zeci de radiouri şi televiziuni născute în săptămânile euforice după căderea lui Gaddafi, nu o duc prea bine. Al-Assema TV, de exemplu, noua televiziune privată din Tripoli, a fost atacată în mod repetat de către militanţi, în timp ce, cel puţin opt jurnalişti au fost răpiţi de către grupurile armate de la începutul anului.

Clasificarea din 2013 a Reporterilor Fără Frontiere nu a minimizat problemele. Dar relatează că, faţă de 2012, Libia a urcat 23 de poziţii, înaintea Egiptului şi Tunisiei, clasificându-se pe locul 131 pe lista celor 179 de ţări - conduse de Finlanda, Olanda, Norvegia şi închisă de către Turkmenistan, Coreea de Nord şi Eritreea. În luna octombrie a anului 2010, cu câteva luni înainte de revoluţie, Reporterii Fără Frontiere plasau Libia pe locul 160 şi descriau peisajul său mass-media ca un monolit în întregime în mâinile regimului. Astăzi, conform Legatum Institute Libia Media Wiki, există cel puţin 200 de ziare înregistrate, 20 de canale TV şi 200 de posturi de radio.