Înfrângerea masivă a modei woke: Mişcările de stânga plătesc preţul aroganţei lor

Dacă vă imaginaţi că Kamala Harris era o victorie sigură în 2024, atunci nu aţi fost atenţi la schimbarea epică din zeitgeistul cultural al ultimilor ani.

Lucrul care mă deranjează cel mai mult în ceea ce priveşte analiza politică şi socială este să am de-a face cu oameni care presupun prosteşte că nimic nu se schimbă vreodată. Însă lucrurile se schimbă tot timpul. Oamenii pot învăţa şi învaţă din trecut. Nimic nu este fără speranţă, iar nihiliştii sunt leneşi şi incompetenţi, scrie Brandon Smith via Alt-Market.us.

De exemplu, începând din 2020, în cercurile mişcării pentru libertate a existat un contingent de negaţionişti care susţineau că statele roşii au fost „transformate în albastre” în mod subversiv de către activiştii extremei stângi care s-au mutat în timpul pandemiei. Cred că ideea era o abordare idioată.

Da, au existat relocări în masă în SUA, dar toate datele au arătat că marea majoritate a acestor oameni erau conservatori care căutau să scape de tirania statelor albastre. Nu pot să vă spun câţi „experţi” au încercat să argumenteze cu mine că Texas, Florida, Idaho şi chiar statul meu, Montana, vor fi invadate de progresişti. În urma alegerilor, mi s-a dovedit încă o dată că am dreptate, iar ei s-au înşelat amarnic.

Florida a fost o victorie absolută pentru conservatori. Nici măcar nu a fost la limită şi mă îndoiesc că acest stat va mai fi vreodată albastru. La fel s-a întâmplat şi cu Texas, Idaho, Montana etc. Nu a fost nici un val albastru. Nu a existat. A fost de fapt un val roşu.

După cum am remarcat în recentul meu articol "Losing Power? Elitele şi mafioţii de stânga ar prefera să ardă totul până la temelii", o victorie a lui Trump era inevitabilă, împreună cu un mandat conservator. Schimbarea radicală a societăţii americane era evidentă. Acesta este motivul pentru care stângiştii şi globaliştii vor continua să folosească acţiuni mafiote, dezastrul economic şi criza geopolitică pentru a arde America până la temelii. Ei ştiu că timpul lor se scurge rapid şi, dacă nu pot controla ţara, vor încerca să o incendieze.

Indiferent de ceea ce credeţi despre candidaţi sau despre alegeri în general, adevărul este că aceste alegeri au fost o respingere răsunătoare de către americani a ideologiei woke şi a stângii politice. Trump a câştigat detaşat, nu doar în colegiul electoral, ci şi la votul popular, iar Trump a candidat pe o platformă antiwoke şi antiglobalistă.

Democraţii au îmbrăţişat cultul woke, au îmbrăţişat autoritarismul globalist şi acum au plătit preţul. Înfrângerea jenantă a Kamalei Harris este expresia supremă a sintagmei „Get woke, go broke” [devii woke, dai în faliment, n.r]. Este de netăgăduit - nimănui nu-i place stânga progresistă. Nimănui nu-i place manipularea lor rasială, nimănui nu-i place manipularea homosexualilor şi a transsexualilor, nimănui nu-i place îndoctrinarea copiilor, nimănui nu-i place programul lor de cenzură, nimănui nu-i plac graniţele deschise, nimănui nu-i plac minciunile şi nimănui nu-i place elitismul lor.

Mişcarea lor este moartă şi mulţi dintre ei nu înţeleg ce s-a întâmplat. Sunt aici pentru a explica câteva dintre cele mai importante motive pentru care sunt universal dispreţuiţi...

Lovitura de stat Covid

Americanii sunt supăraţi pe încercarea democraţilor/globaliştilor de a instaura o tiranie medicală şi nu au de gând să uite ce s-a întâmplat. Cu doar câţiva ani în urmă, democraţii şi guvernele de stânga din întreaga lume vorbeau despre paşapoarte pentru vaccinuri, concepute pentru a forţa conservatorii să ia vaccinul experimental (şi rapelurile pentru totdeauna).

Ei încercau să legifereze crearea de lagăre pentru persoanele care refuzau să se conformeze. Voiau să amendeze oamenii, să îi închidă, să îi ţină în arest la domiciliu şi chiar să le ia copiii. Au oprit economia, au ordonat oamenilor să poarte măşti inutile, le-au spus oamenilor să stea la doi metri unul de celălalt şi au închis activităţile recreative în aer liber. Au încălcat toate principiile fundamentale ale virusologiei într-un efort nebun de a domina lumea.

Până în ziua de azi, există încă stângişti care poartă măştile ca simbol al loialităţii lor faţă de dictatura Covid. Problema a fost că au subestimat foarte mult rezistenţa publicului la agenda lor şi au eşuat. Acum, ei se confruntă cu o reglare de conturi.

Propaganda din 6 ianuarie şi rescrierea istoriei

Protestele conservatoare de masă sunt destul de rare. Tindem să rezistăm în linişte şi să aşteptăm ca raţiunea să învingă. Violenţa nu este de obicei în cărţi până când nu suntem împinşi la limită. Este exact ceea ce s-a întâmplat pe 6 ianuarie.

Dovezile video arată că Poliţia Capitoliului a tras cu gloanţe de cauciuc şi grenade cu gaze lacrimogene într-o mulţime de protestatari paşnici şi neînarmaţi. Acest atac a dus direct la riposta mulţimii şi, în cele din urmă, la pătrunderea în clădire. Apoi, în cele din urmă, poliţia a deschis uşile clădirii şi a lăsat oamenii să se plimbe înăuntru. Aceşti protestatari s-au plimbat timp de câteva ore şi apoi au plecat pe cont propriu. Nu aşa arată o „insurecţie”.

Ulterior, democraţii au selectat anumite imagini de la eveniment şi au susţinut că a fost un „atac asupra democraţiei” asemănător cu trădarea. Au minţit neîncetat şi au pus în scenă povestea conform căreia conservatorii ar fi terorişti hotărâţi să-l instaleze pe Trump ca lider totalitar. Americanii au înţeles că naraţiunea era o prostie, iar alegerile o demonstrează.

Negarea economică

Administraţia Biden a petrecut cea mai mare parte a ultimilor patru ani încercând să nege realitatea stagflaţiei. Ei au negat, de asemenea, că economia continuă să scadă, afirmând că ţara se află în „redresare”, că piaţa muncii se îmbunătăţeşte şi că inflaţia scade.

Nimic din toate acestea nu a fost adevărat. Inflaţia este cumulativă şi doar pentru că IPC scade nu înseamnă că preţurile scad. Americanii plătesc în continuare cu 30-50 % mai mult pentru majoritatea produselor de primă necesitate faţă de 2019. În plus, datoria naţională şi datoria consumatorilor au crescut vertiginos până la niveluri periculoase. Se poate dezbate cine este în cele din urmă de vină pentru acest lucru (băncile centrale şi elitele establishmentului sunt de vină), dar acest lucru nu schimbă faptul că democraţii au încercat să ascundă ameninţarea de public.

Sexualizarea şi „transformarea” copiilor

Copiii trebuie lăsaţi în pace. A fost un simplu avertisment din partea conservatorilor, iar stângiştii au refuzat să asculte. Acum, ei vor plăti scump. Mişcarea woke de a promova ideologia trans în şcolile publice este probabil cea mai malefică schemă pe care civilizaţia noastră a întâlnit-o vreodată. Fluiditatea de gen este o non-ştiinţă, o fantezie fără nicio bază reală. Există doar două genuri. Punct. Împingerea politicii confuze privind identitatea de gen asupra copiilor vulnerabili, adesea fără ştirea părinţilor, este monstruoasă.

Scopul final al acestui plan este sterilizarea chimică şi chiar castrarea fizică a tinerilor din America, iar majoritatea democraţilor îl susţin.

Dincolo de politică, există şi problema sexualizării copiilor. Politicienii democraţi au insistat în mod constant pentru mai multă degenerare în mediile de educaţie publică, cu conţinut sexual explicit disponibil chiar şi în şcolile primare. Aceasta este o manipulare a copiilor, pur şi simplu, iar majoritatea americanilor ştiu exact unde duce.

Cenzura în masă şi complicitatea guvernului cu Big Tech

Administraţia Biden/Harris a fost complet demascată, mai întâi prin dezvăluirea fişierelor Twitter şi apoi de către liderii Big Tech precum Mark Zuckerberg. Este un fapt - guvernul federal a colaborat direct cu conglomeratele media tradiţionale şi social media pentru a reduce la tăcere disidenţa publică.

Au cenzurat datele contrare cu privire la Covid, la vaccinuri, la închideri, la măşti. Au cenzurat articolele care erau dăunătoare democraţilor, cum ar fi cel despre laptopul lui Hunter Biden. Au închis canale de YouTube şi conturi de Twitter, distrugând accesul oamenilor la discursul public, precum şi mijloacele lor de trai. Toate acestea au fost o încălcare absolută a Declaraţiei drepturilor şi a primului amendament.

Trebuie să fie pedepsiţi pentru acest lucru şi de aceea atât de mulţi americani au votat pentru a-i oferi lui Trump un mandat. Ei vor ca acesta să aplice pedeapsa în această privinţă, astfel încât să nu se mai întâmple niciodată.

Frauda rasială

Democraţii şi activiştii woke tratează minorităţile ca şi cum ar fi proprietatea partidului lor politic. Ei încearcă să ţină minorităţile ferm legate de plantaţia progresistă spunându-le că sunt „victime” care au nevoie de ajutorul Congresului Democrat pentru a obţine „dreptate”. În mod clar, minorităţile s-au săturat să fie tratate ca şi cum ar fi proaste.

Un factor important care, după părerea mea, i-a paralizat pe democraţi în alegeri este încercarea de a „de-genderiza” limba spaniolă, numind latinii „Latinx”. Democraţii au greşit enorm cu asta. Hispanicii au votat în număr record pentru Donald Trump, iar acesta şi-a dublat voturile în rândul americanilor de culoare.

Frontierele deschise şi Marea Înlocuire

Marea Înlocuire a fost descrisă în mod fals de mass-media corporatiste ca o teorie „rasistă”, dar rasa nu are nimic de-a face cu ea. Problema înlocuirii este legată de cultură, nu de culoarea pielii.

Există un efort evident din partea establishmentului progresist de a inunda SUA cu imigranţi din lumea a treia, ştergând astfel moştenirea culturală a Occidentului şi diluând-o cu oameni care nu înţeleg libertăţile sau responsabilităţile individuale.

Ei au oferit migranţilor ilegali o serie de subvenţii şi stimulente pentru a-i face să vină în America şi intenţionează să le ofere amnistie aceloraşi oameni, folosind banii din impozite pentru a cumpăra un bloc permanent de votanţi democraţi. Acest lucru ar oferi stângii o majoritate de voturi pentru generaţiile viitoare.

Nu doar americanii albi văd ce se întâmplă; cetăţenii hispanici înţeleg şi ei jocul. De asemenea, comunităţile de culoare din SUA suferă întotdeauna atunci când are loc imigraţia în masă şi pot citi ce urmează. Nimeni nu doreşte acest lucru, motiv pentru care problema frontierelor a fost principala preocupare a alegătorilor în toate sondajele electorale, imediat după economie.

Aroganţa stângii

Progresiştii se bazează de mult timp pe ideea că sunt „mai educaţi” decât conservatorii şi că, prin urmare, sunt mai inteligenţi şi mai calificaţi să dicteze condiţiile societăţii. Realitatea este că majoritatea stângii sunt proşti rău.

Trăiesc în propriile lor camere de ecou de pe reţelele de socializare. Trăiesc în sălile auto-satisfăcătoare ale academiei „woke.” Trăiesc în oraşe în declin, controlate de guverne democrate, şi rareori părăsesc confortul apartamentelor lor, al parcurilor pentru câini şi al cafenelelor. Ei cred că sunt în contact cu societatea, dar nu ştiu nimic despre lume pentru că nu ies niciodată din bula lor ideologică. Nu au curajul să facă asta.

Realitatea este că, în zilele noastre, o diplomă universitară este mai degrabă o lingură de lemn (un premiu pentru ultimul loc) decât o realizare legitimă. Cu excepţia cazului în care un student intră într-un domeniu STEM, este puţin probabil să iasă de la o universitate cu ceva de valoare. Aceste locuri sunt centre de îndoctrinare, nu piloni ai învăţământului superior.

Incapacitatea de a accepta responsabilitatea

Stângiştii sunt inerent rataţi şi slabi mintal. Ei au fost copiii dădăciţi cea mai mare parte a vieţii lor. Ei au fost copiii care s-au luptat cel mai mult cu meritocraţia în şcoală. Ei sunt copiii pentru care au fost inventate trofeele de participare. Ei s-au bazat mult timp pe izbucniri emoţionale mai degrabă decât pe efort pentru a obţine ceea ce îşi doresc. În loc să se autodepăşească şi să lupte pentru ceva mai bun, ei adoptă rolul de victimă atunci când nu pot concura.

Nu am întâlnit în viaţa mea un stângist care să poată să-şi asume responsabilitatea pentru propriile eşecuri. Narcisismul şi obsesia lor pentru identitatea personală au fost expuse. Preocuparea lor falsă pentru grupurile cu statut de victimă nu mai convinge pe nimeni. Îşi doresc cu disperare să fie personajul principal al unei mari drame eroice pe care noi ceilalţi să o aplaudăm, dar acest lucru nu se va întâmpla.

Cel mai bun lucru la care pot spera cei de la Woke Mob este să se întoarcă la o viaţă de obscuritate, acolo unde le este locul. Cu cât încearcă mai mult să devină centrul atenţiei, cu atât lucrurile se înrăutăţesc pentru ei. Cel mai bun lucru ar fi să nu mai încerce să conducă lumea şi să mulţumească stelei norocoase că pot continua să trăiască în SUA.