Infanticidul imediat după naştere, un fenomen subestimat
Un studiu al Inserm arată că numărul de infanticide imediat după naştere este de 5,4 ori mai mare decât decât se spune în statisticile oficiale. El trasează, de asemenea, pentru prima dată, profilul social şi psihologic al mamelor care comit aceste infanticide, scrie ziarul Le Figaro în ediţia de miercuri.
Se cunosc cazurile cele mai senzaţionale de neonaticide, precum cel al lui Véronique Courjault şi cei trei nou-născuţi ucişi şi ascunşi în congelatorul de la domiciliul din Coreea de Sud, unde lucra soţul ei, sau cel al lui Dominique Cottrez şi cei opt bebeluşi ascunşi în casa sa din nordul Franţei. Dar niciun studiu nu a fost încă efectuat despre frecvenţa fenomenului în Franţa.
Studiul efectuat de doi cercetători de la Institutul naţional pentru sănătate şi cercetare medicală /Inserm/, publicat în revista 'Archives of disease in childhood', relevă faptul că uciderea unui copil de către mamă imediat după naştere ar fi un fenomen mult mai frecvent decât arată statisticile oficiale despre mortalitate, iar femeile infanticide, adesea căsătorite şi deja mame, diferă puţin de profilul social şi psihologic asociat în mod tradiţional neonaticidului.
Cercetătorii au folosit datele despre neonaticide furnizate de 26 de tribunale din trei regiuni franceze: Ile-de-France, Bretania şi Nord-Pas-de-Calais, deoarece ele prezintă caracteristici socio-economice variate şi concentrează o treime din naşterile înregistrate în Franţa în perioada analizată, 1996-2000. În total, au fost constatate 27 de cazuri în această perioadă, ceea ce înseamnă o medie de 2,1 la 100.000 de naşteri, în timp ce statisticile oficiale privind mortalitatea nu indică decât 0,39. Fenomenul este deci de 5,4 ori mai mare decât se menţionează în documentele oficiale.
Cercetătorii au analizat, de asemenea, profilul psihologic şi social al unui număr de 17 mame din cele 27. Contrar ideilor preconcepute, aceste femei nu erau retrase din punct de vedere social şi nu prezentau tulburări mintale. Aveau vârsta medie de 26 de ani, mai mult de jumătate din ele trăiau cu tatăl copilului şi două treimi din ele aveau un loc de muncă. Categoria lor socioprofesională nu era diferită de cea a celorlalte femei în general. Deşi nu au fost abuzate când erau mici, ele prezentau carenţe afective, o anumită imaturitate, o lipsă de încredere în ele, o puternică dependenţă de altul, chiar o teamă imensă să nu fie părăsite, potrivit cercetătorilor.
Un fapt semnificativ este că niciuna nu folosea contraceptive, din cauza lipsei de informare, a folosirii neregulate sau a refuzului din principiu. Sarcina era ascunsă de cei din jur, dar nu s-a constatat o negare a sarcinii, adică neconştientizarea faptului că erau însărcinate. Aceste femei năşteau în cea mai mare parte singure şi pe ascuns, nu declarau naşterea şi nu erau asistate medical. În jumătatea cazurilor, bebeluşul era omorât prin asfixiere.
Cercetătorii ajung la concluzia că trebuie intensificate campaniile de informare despre contracepţie, în pofida politicii avansate a Franţei în acest domeniu. 'Neonaticidele au constituit o formă de control a naşterilor pentru aceste femei care au adesea peste 30 de ani şi au deja mai mulţi copii, spune Anne Tursz, pediatru şi epidemiolog, autorul articolului. Trăind un foarte puternic sentiment de singurătate, aproape jumătate dintre ele fiind depresive, le lipsea probabil un mijloc de control asupra vieţii sau sexualităţii lor. Neonaticidul pare a fi o soluţie ca să evite un scandal familial, pierderea unui partener de viaţă sau a unui mod de viaţă'. Autorii recomandă, de asemenea, extinderea zonei vizate de acţiunile de prevenire, care nu trebuie rezervate numai femeilor tinere, sărace, singure, fără un loc de muncă sau care suferă de simptomul de negare a sarcinii.
