Incertitudinile din Franţa şi confuzia din Grecia minează zona euro

Prestigiosul premiu Charlemagne va fi acordat joi, 17 mai, la Aachen (Germania), ministrului german de finanţe, Wolfgang Schäuble, desemnat pentru preluarea, la sfârşitul lui iunie, a preşedinţiei Eurogrupului, deţinută în prezent de luxemburghezul Jean-Claude Juncker, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de luni.

'Noul ministru francez de finanţe are tot interesul să fie prezent la acest eveniment, potrivit unui înalt funcţionar de la Bruxelles. Dat fiind împrejurările, va fi un moment important, pe plan simbolic şi politic'.

Preocuparea pentru stabilirea rapidă a unor legături cu noua administraţie din Hexagon nu este deloc surprinzătoare. Reuniţi luni, la Bruxelles, pe fondul confuziei din Grecia, miniştrii de finanţe din zona euro suportă greu incertitudinea care continuă să planeze la Paris în legătură cu înlocuirea lui François Baroin (ministrul de finanţe din partea Uniunii pentru o Mişcare Populară). Săptămâna trecută, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, s-au întâlnit cu preşedintele francez ales, François Hollande, cu Michel Sapin, mâna dreaptă a acestuia pe probleme economice, şi cu Pierre Moscovici, fostul director de campanie. Cei doi s-au reîntors sceptici în legătură cu gradul de cunoaştere de către echipa franceză a crizei greceşti şi cu metoda noului şef de stat, care se va întâlni pentru prima dată cu Angela Merkel, marţi, la Berlin.

'Incertitudinea franceză produce iritare, se spune la Bruxelles. François Hollande a promis să adreseze un memorandum omologilor săi europeni, dar în afară de acest lucru, personalitatea viitorului ministru de finanţe va juca un rol major'. Cuvântul lui Wolfgang Schäuble cântăreşte uneori mai greu decât cel al cancelarului pe pieţele financiare. Or, Schäuble nu a regăsit adevărata complicitate franco-germană de la plecarea lui Christine Lagarde în fruntea Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Ministrul german, un caracter foarte riguros, se teme cel mai mult de reputaţia de indecis de care se bucură François Hollande. Cu atât mai mult cu cât, în Germania, el trebuie să ia în considerare opoziţia social-democrată încurajată de succesele electorale. 'Axa franco-germană are nevoie de soliditate, se spune în anturajul lui Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice. Schäuble speră deci să aibă un interlocutor demn de încredere'.

Pe de altă parte, Eurogrupul este pe cale de a suferi câteva schimbări. Până în acest an, Jean-Claude Juncker conducea singur dezbaterile, la nivelul miniştrilor de finanţe, dar criza i-a determinat pe liderii ţărilor din zona euro să decidă să se reunească de cel puţin două ori pe an începând cu 2012, sub preşedinţia lui Herman Van Rompuy. Va trebui găsit un nou echilibru, pentru a evita neînţelegerile care au marcat gestionarea europeană a crizei datoriilor suverane de la sfârşitul lui 2009. 'Noul cuplu Merkhollande, chiar dacă va funcţiona, nu va fi suficient', recunoaşte europarlamentarul socialist francez Pervenche Beres.

Miniştrii de finanţe funcţionează ca un club aparte. Dezbaterile lor, la care asistă preşedintele Băncii Europene de Investiţii, Werner Hoyer, cel al Fondului de sprijin de urgenţă (EFSF), Klaus Regling, preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, Olli Rehn şi, uneori, şeful FMI, sunt observatorul privilegiat al crizei. Or, teama ca fragilul echilibru al acestei echipe să fie zguduit de o personalitate puternică, precum Martine Aubry, al cărei nume este evocat uneori, generează îngrijorare. 'Să nu se uite că acest club este reperul culturii de stabilitate atât de îndrăgită de germani, sursa Ťpactului bugetarť pus în discuţie de Paris', avertizează un observator.

De la sfârşitul acestei săptămâni, în afară de acordarea premiului Charlemagne, se vor multiplica discuţiile neoficiale pentru pregătirea reuniunii şefilor de stat sau de guvern din UE, din 23 mai, înainte de viitorul Eurogrup de la jumătatea lui iunie. Apoi, va urma summitul european din 28-29 iunie, care ar trebui să aprobe marile direcţii ale unui plan de relansare.