În Rusia, internetul este oprit şi la 7.000 de kilometri depărtare de graniţa cu Ucraina [Meduza]

Distanţa dintre Kamceatka şi Ucraina este de aproximativ 7.500 de kilometri pe calea aerului şi de peste 10.000 de kilometri pe uscat. În ciuda acestui fapt, internetul mobil este întrerupt periodic acolo, invocându-se motive militare (Kamceatka găzduieşte numeroase baze militare, poligoane, baze pentru submarine şi exerciţii militare regulate).

Întreruperile sunt atât de frecvente încât, la începutul lui 2026, chiar guvernatorul Kamceatkăi i-a cerut public Moscovei să facă ceva în această privinţă. Însă situaţia nu s-a schimbat semnificativ şi este deosebit de dificil pentru locuitorii oraşelor mici, unde internetul mobil lipseşte luni întregi.

La solicitarea Meduza şi cu condiţia anonimatului, un jurnalist rus născut în Kamceatka şi care a vizitat regulat peninsula în timpul războiului descrie cum este viaţa acolo acum — şi ce cred localnicii despre întreruperi.

Avertisment: textul conţine limbaj vulgar. Numele personajelor au fost schimbate din motive de siguranţă.

În 2022, războiul nu era foarte vizibil în Kamceatka — îl vedeai prin tufişurile din spatele cimitirului apărării antiaeriene şi atât. Localnicii vorbeau rar despre el şi nu exista prea multă propagandă. Până în 2025, totul se schimbase: cei întorşi de pe front, reclamele pentru serviciul militar pe baza de contract şi chiar oamenii deveniseră mai suspicioşi.

Chiar şi atunci, în timpul exerciţiilor militare din vara lui 2025, au început să bruieze comunicaţiile în apropierea tuturor obiectivelor militare — iar Kamceatka are un număr uriaş de astfel de locuri. În unele zone nu exista deloc internet. Toată lumea stătea pur si simplu în tăcere, cu câte un apel telefonic ocazional. Din plictiseală, prietenul meu revedea meme-uri salvate cu mult timp în urmă. Uneori ne petreceam seri întregi aşa.

Militarismul este peste tot în zilele noastre. Odată stăteam într-o staţie de autobuz şi o adolescentă a început să vorbească cu mine, spunându-mi că tatăl ei „a murit în Războiul din Atlanticul de Nord”. Apoi, în autobuz era un bărbat care servise în armată: a povestit în detaliu cum a sărit ca să scape de o dronă care îl urmărea. Jurase că nu se va mai întoarce la război. Nu mai voia să-şi piardă camarazii.

Au existat şi câteva incidente la limită. Mai întâi, am mers la plimbare pe ţărm, lângă Petropavlovsk. Am trecut pe lângă nişte sârmă ruptă, ne-am încurcat în ea şi, când a venit fluxul, ne-am întors. Apoi au coborât de pe deal două transportoare blindate, iar pe apă navigau două nave de război. Ne-am spus: „La dracu!”

S-a dovedit că întreaga zonă era teritoriu militar, inclusiv plaja. Ne-au luat cu ei. Şeful lor s-a urcat cu noi într-un jeep, s-a uitat la documentele noastre şi a spus că ne duce la FSB. Dar apoi ne-a oprit pe un deal şi a zis: „Vă las să plecaţi. Dacă mai sunteţi prinşi, sigur vă iau. Dar acum mi-e prea lene să completez actele; durează prea mult.”

Şi în Ust-Kamceatsk ni s-a cerut să nu ne apropiem prea mult de ţărm dincolo de limba de nisip: până la urmă, acolo este marginea Kamceatkăi, iar FSB-ul este permanent de serviciu. Dincolo e doar America... Nu ne-au prins, dar i-au interogat pe pescarii pe care îi cunoşteau şi care făceau fotografii. Pe scurt, atmosfera este apăsătoare.

Localnicii nu sunt doar circumspecţi. Sunt incredibil de ostili faţă de vizitatori, mai ales faţă de cei din Moscova. Sunt furioşi pe autorităţi, pe extravagantul guvernator [Vladimir] Solodov şi pe senatorul Boris Nevzorov. Localnicii se plâng de infrastructură; de satele care mor; de faptul că Kamceatka este convenabilă doar pentru turiştii bogaţi.

„Toţi moscoviţii ăştia aşteaptă să murim ca să poată zbura cu elicopterele peste natura sălbatică şi să împuşte animale”, spun localnicii.

Per ansamblu, Kamceatka rămâne o destinaţie de vacanţă de lux. Majoritatea locuitorilor din Kamceatka nu au vizitat niciodată multe dintre atracţiile sale; nu este genul lor de activitate.

Turişti urcă pe panta vulcanului Tolbacik din estul Kamceatkăi pe 3 august 2022.

Contrastul general dintre Kamceatka şi continent este evident. Peninsula este izolată de continent. Accesul se face doar cu avionul. Biletele sunt scumpe, aproximativ 20.000 de ruble dus. Mulţi locuitori ai Kamceatkăi nu au mai zburat spre continent de zeci de ani. Preţurile, salariile, disponibilitatea bunurilor şi vremea — totul este diferit ca de la cer la pământ. Roşiile costă 800 de ruble, abonamentele de telefonie mobilă 1.500 de ruble, orice brânză este considerată o delicatesă, lanţurile obişnuite de magazine lipsesc, iar utilităţile sunt foarte scumpe.

Adăugaţi la asta obişnuinţa cu cutremurele sau faptul că satul poate fi brusc acoperit de cenuşă ori că urşii vin, omoară câini sau fură cartofi — şi devine clar că oamenii de pe continent, şi mai ales moscoviţii, nu vor înţelege niciodată o asemenea viaţă.

Locuitorii Kamceatkăi sunt foarte supăraţi pe cei de pe continent. Şi privesc războiul diferit aici. Este prea departe, iar aici au oricum nenumărate trupe proprii. Iar războiul doar face aceste trupe mai vizibile. Aşa că, în opinia mea, oamenii din Kamceatka nu sunt îngrijoraţi de războiul cu Ucraina, ci mai degrabă de militarizarea generală a regiunii. Dar localnicilor le este frică să vorbească direct despre asta.

Mai jos sunt câteva mărturii din diferite părţi ale Kamceatkăi, colectate în aprilie 2026 special pentru acest material.

Evgheni, 42 de ani, Zavoiko (fost sat, acum cartier inclus în Petropavlovsk-Kamceatski; aici se află mai multe obiective militare) afirmă că în general, internetul a apărut în Kamceatka de mult timp, doar că a fost mereu foarte lent şi scump (în medie de la 1.500 de ruble).

"Dar acum nu avem internet din vara lui 2025 (atunci au avut loc exerciţii militare de amploare în Kamceatka — nota „Meduza”). Nu avem — în sensul că nu funcţionează absolut nimic.

Internetul apare puţin câte puţin doar când ieşi din sat spre centru. Cu cât mergi mai departe, cu atât funcţionează mai bine. Totuşi, în locurile unde se bazează unii [militarii], nu va exista deloc.

Toată lumea se plânge de întreruperi, chiar şi persoanele mai în vârstă. Şi părinţii mei, care au peste 70 de ani, şi sora mea — are puţin peste 50. Iar tinerii sau oamenii de vârsta mea sunt, desigur, foarte nemulţumiţi. Lipsa internetului îngreunează mult viaţa", spune el.

Potrivit lui Evgheni, chiar şi ca să cauţi anunţuri de angajare trebuie să ieşi [din sat].

"Nici nu mai vorbesc despre a urmări ceva „interzis”, dar nici măcar pentru chestiuni de serviciu nu poţi afla nimic. Din cauza întreruperilor am ajuns să folosim SMS-uri, iar eu am doar 30 de SMS-uri pe lună. Nici măcar pentru două săptămâni nu îmi ajung…

VPN au, desigur, mulţi. Dar e clar că nici ele nu ajută dacă semnalul este bruiat complet. Şi, în general, situaţia diferă de fiecare dată. Eu am două VPN-uri. Unul oarecare, celălalt mai sofisticat. Dar funcţionează pe rând şi nici atunci foarte repede.

Cu toate acestea, turiştii [în acest context] nu s-au împuţinat. E drept că din alte ţări vin rar, dar din ţările asiatice mai vin, în primul rând din China. După părerea mea, întreruperile nu îi afectează. Îi afectează vremea: când e cutremur sau ninge foarte mult. Când femeile sunt ucise de blocuri de gheaţă în staţie. Sau când suntem îngropaţi de vii de viscol", mai spune el.

Irina, în vârstă de 34 de ani, din satul Kliuci declară:

Îmi amintesc că în 2009 mi-am cumpărat un laptop, pe atunci exista [doar] internetul Rostelecom şi ieşeam pe geamul apartamentului de la parter ca să prindem semnalul. Abia după aceea au apărut toate „Beeline”-urile şi „Megafon”-urile cu internet normal. Acum aveam o cartelă SIM de pe continent (e mai ieftin), dar am pierdut-o şi a trebuit să-mi fac una din Kamceatka. Iar la noi în Kliuci nici măcar magazine ale operatorilor de telefonie mobilă nu mai există; cândva existau, dar toate au murit. Poţi cumpăra o cartelă SIM doar de la poştă. Pentru 10 giga — 680 de ruble pe lună, iar dacă vrei 20–30, deja ajunge la aproximativ 1.500. Pe cartelele de pe continent e de două ori mai ieftin.

Înainte, conexiunea cădea la nesfârşit din cauza vremii, pentru că o parte din reţea trece prin cabluri subterane, iar o parte prin antene satelit. Şi când vine un anticiclon puternic sau altceva, antenele funcţionează prost.

Îmi amintesc că în 2023, când [vulcanul] Şiveluci a erupt violent, aici practic a început o iarnă nucleară: totul a fost acoperit de cenuşă. Conexiunea a devenit complet inutilă. Dar bunica mea nu s-a pierdut cu firea, avea o antenă şi a luat o bâtă cu care a scuturat cenuşa de pe ea. Aşa a reapărut semnalul.

Din cauza tuturor acestor evenimente [legate de război] şi pentru că aici există o unitate militară, în toată toamna lui 2025 nu am avut deloc internet mobil. Oamenii alergau după Wi-Fi, plata se făcea doar cash. Şi în Petropavlovsk bruiază în multe locuri. Pentru că în portul nostru au descoperit cumva un container cu drone. Nu mi-au spus asta nişte necunoscuţi îndepărtaţi. După aceea au început să bruieze totul foarte dur la noi („Meduza” nu a reuşit să confirme această informaţie, însă după descriere, ceea ce povesteşte Anna seamănă foarte mult cu operaţiunea „Pânza de păianjen”).

Acum situaţia s-a mai îmbunătăţit. Unde sunt grănicerii — bruiază. Unde sunt submariniştii — bruiază. În unele locuri internetul merge, dar pe bucăţi. Dar, în general, e cât de cât bine. Oamenii se obişnuiesc repede cu lucrurile bune. Aşa că acum, când cade conexiunea, toţi încep să ţipe.

Chiar şi mama mea stă pe internet, toată lumea foloseşte VPN. Stau şi pe WhatsApp, şi pe Telegram. Pur si simplu îşi instalează zece VPN-uri şi aşteaptă să pornească unul. Adică noi suntem un sat, dar nu rămânem în urmă cu viaţa.

Totuşi, şi VPN-urile sunt bruiate, aşa că oamenii folosesc SMS-uri, iar unii au trecut pe „Max”. Eu nu trec! L-am instalat şi telefonul meu a început să tremure, să pâlpâie, abia am reuşit să-l şterg. Gata, pentru mine subiectul este închis. Bine că am instalat bestia asta pe telefonul secundar, nu pe cel principal. Mizeria asta nu o mai instalez niciodată. Le spun prietenilor: scrieţi-mi SMS-uri.

Dar la noi, chiar dacă nu există internet, se găseşte mereu cineva care să-ţi explice unde să mergi, să găsească persoana de care ai nevoie. Sat — are specificul lui, înţelegi?

Turişti aproape că nu vedem. Aici se află o unitate militară în apropiere, iar în zona Şiveluci mai este şi un poligon. Din cauza poligonului bruiază totul. Si nimeni nu ne anunţă. Notificările despre întreruperi vin de obicei după faptă. „Ne cerem scuze, desigur, a avut loc un incident, vă oferim cinci giga cadou pentru că nu a existat conexiune, atât.” Şi nimeni nu îţi vă spune când se va termina totul.

Kamceatka este un univers separat. Un stat în stat. La noi oamenii spun adesea: „Asta se întâmplă pe continent, nu la noi.” Chiar şi despre ceea ce a început în 2022.

Acum mulţi dintre cei care plecaseră spre sud se întorc. Chiar azi am auzit — au venit să vadă o casă: acum opt ani oamenii au plecat spre sud, iar acum s-au întors aici loviţi de viaţă. Acolo, în Ţinutul Krasnodar, ajunge toată povestea asta „veselă”. Dar eu, dimpotrivă, plănuiesc să plec. Îmi închei povestea locală şi mă întorc pe continent.

Maxim, în vârstă de 47 de ani, din satul Vulkannîi, spune că în sine, internetul funcţionează normal la el.

"Problema sunt blocările Telegram şi YouTube. Eu, ca om al cărţilor, aş vrea ca YouTube să fie blocat mai tare decât Telegram. Pentru că uneori intru pe YouTube şi începe lanţul dopaminei: au trecut două ore şi nu înţeleg pe ce le-am consumat. Aşa că nu mă deranjează să blocheze YouTube.

În acelaşi timp, am VPN, dar nu reuşesc să deschid Telegram. Adică YouTube am, dar Telegram nu. N-am mai intrat acolo din 3 aprilie, nu merge", declară el.

Maxim adaugă că încă îşi aminteşte cum, în anii 2000, în sat nu exista niciun telefon mobil. De obicei, ca să ia legătura cu prietenii din oraş, trimitea scrisori, scrisori pe hârtie.

"Iar ca să sun în oraş, trebuia să merg până la poşta din Elizovo (aproximativ 11 kilometri de Vulkannîi).

[În ceea ce priveşte internetul], existau pe atunci tot felul de reţele locale, descărcam filme. Pentru mine a fost un fel de epocă de aur a internetului. Era gol: o mână de fotografii, cineva mai încărca nişte cântece. Acum reţelele sociale au dispărut, dar şi pe e-mail îmi trimit tot felul de porcării. Eu, de fapt, mă bucur că [acum] nu mai trebuie să sap prin tot internetul. Pentru că bănuiesc de mult că, în principal, boţii citesc chat-urile şi canalele.

Aşa că, după părerea mea, am ajuns deja să vedem moartea reţelelor sociale. Şi, în principiu, vom ajunge să vedem şi moartea internetului", conchide Maxim.