Hugo Chavez trebuie să rămână în viaţă până la învestirea sa la 10 ianuarie

La 16 decembrie venezuelenii şi-au ales guvernatorii şi reprezentanţii în cele 23 de state ale ţării, principala miză fiind statele Miranda şi Zulia, cele mai industrializate şi guvernate de opoziţie, care a suferit duminică o nouă înfrângere, prin trecerea celui din urmă în mâinile chavismului. Liderul opoziţiei, Henrique Capriles, a rămas guvernator în Miranda, dar nu mai este un secret pentru nimeni că se apropie vremuri tulburi. Până acum Venezuela înota în aurul negru cu care guvernul îşi plătea reţelele clientelare, notează luni ziarul La Razon.

Unele cifre sunt grăitoare. Când Hugo Chavez a ajuns în 1999 la putere, compania petrolieră de stat avea 32.000 de angajaţi, exporta 3,5 milioane de barili de ţiţei pe zi, iar preţul petrolului era de 14 dolari. Azi compania are 105.000 de angajaţi, produc 2,4 milioane de barili pe zi, iar preţul petrolului a ajuns la 103 de dolari. Numărul bugetarilor a explodat ca şi în restul Administraţiei care de la un milion de funcţionari publici a ajuns la 2 milioane şi jumătate. Iar în dorinţa de a-şi extinde cercul de susţinători şi de a pune capăt sărăciei, însuşi guvernul a desfiinţat sistemul de producţie local şi importă aproape toate alimentele pe care le consumă. Cu preţuri indexate, schimb valutar restricţionat, interdicţia de a scoate valută din ţară şi o fiscalitate orientată spre confiscare, singura industrie rămasă în picioare este cea a distileriei de rom.

Jumătate din companiile din ţară au fost închise sau expropriate. Urmările: inflaţia depăşeşte 27 % anual, deficitul a atins 20 % din PIB, piaţa neagră valutară înfloreşte, cu penurie de benzină, întreruperi continue ale curentului şi companii care nu pot concura cu afluxul de importurile subvenţionare de guvern. Oficial, şomajul a scăzut, dar înseamnă puţin având în vedere că 50 la sută din forţa de muncă este în economia neagră, 'neoficială', a ţării. Tot oficial au scăzut şi indicii de sărăcie, un fenomen care ameninţă să dărâme pilonii sociologiei moderne, având în vedere că nimeni nu îşi explică cum odată cu ameliorarea nivelului de trai a explodat şi delincvenţa cu 3.500 de omucideri în 2011, doar la Caracas. Dacă se adaugă şi cele din restul ţării la o populaţie de 30 de milioane de locuitori acest flagel a ajuns la 20.000 de crime pe an.

Dinspre ortodoxia socialistă ieşirea din criză pare imposibilă. Cel mult se poate petici. Prin urmare, se pregăteşte o nouă devalorizare a monedei bolivar, ceea ce va intensifica presiunea asupra costului importurilor şi va duce la eliminarea subvenţiilor asupra benzinei cu o creştere a preţurilor şi a inflaţiei. La care se adaugă şi impasul succesiunii lui Chávez, care l-a desemnat ca 'delfin', pe vicepreşedintele Nicolas Maduro. Maduro face parte din 'aripa civilă' a chavismului care domină industria petrolului. Dar în joc se află şi preşedintele Parlamentului, Diosdado Cabello, reprezentant al 'aripii militare'. Militarii au o mare putere în stat: gestionează schimbul valutar, porturile şi aeroporturile şi colectează impozitele.

Dacă Hugo Chavez, reales la 8 octombrie pentru un nou mandat de patru ani, nu poate fi învestit la 10 ianuarie, Constituţia prevede ca preşedintele Parlamentului, Diosdado, să preia conducerea ţării până la convocarea de noi alegeri. Dacă Chavez reuşeşte să depună jurământul, atunci Maduro este succesorul. De la Havana vin puţine veşti care spun că evoluţia stării de sănătate a lui Chavez este pozitivă şi se ameliorează, 'zi cu zi', 'oră cu oră'.