Hotelul Ritz îşi ia adio de la „Doamna de Fier”
alte articole
Hotelul Ritz din Londra, la peste un secol de la construcţia sa, îşi menţine intact scopul pentru care a fost creat şi anume de a se pune în serviciul opulenţei, al nobilimii, al oamenilor de afaceri şi al turiştilor înstăriţi. Într-un editorial publicat miercuri, ziarul ABC spune povestea acestui rege al hotelurilor londoneze, care a găzduit-o pe Margaret Thatcher în ultimele zile ale vieţii.
Situat în centrul Londrei, 'micul castel Piccadilly' cum îl numeşte acea parte a societăţii care nu a pus niciodată piciorul în camerele sale luxoase, şi-a înscris pe lista clienţilor, de la inaugurarea sa în 1906, figuri ilustre ale literaturii şi artelor, precum Oscar Wilde, Andy Warhol sau Charlie Chaplin şi personalităţi importante ale caselor regale precum Edward al VII-lea, regina mamă a Angliei, sau regele Carol al României.
În timpul celui de-al doilea război mondial, în apartamentul Maria Antoaneta au avut loc mai multe reuniuni şi cine private între Churchill, De Gaulle şi Eisenhower. Lista personalităţilor care s-au succedat de-a lungul timpului este impresionantă. La începutul anului 2013, luxul şi opulenţa unuia din apartamentele sale exclusiviste au avut un oaspete important al politicii britanice. După ce a suferit o operaţie la vezică, fostul premier Margaret Thatcher s-a instalat la Ritz pentru a scăpa de suferinţa zilnică pe care o presupunea urcatul a patru etaje ale reşedinţei sale din cartierul Belgravia.
Emblematicul hotel a asistat impasibil la deteriorarea progresivă a sănătăţii baroanei care şi-a trăit aici ultimele zile. Între amintirile cele mai dragi ale Doamnei de Fier, umbrite de starea avansată a maladiei Alzheimer, se număra şi cina cu soţul ei Denis din 2002 pentru a sărbători nunta de aur care a avut loc la hotelul Ritz.
Asemeni multor instituţii britanice, hotelul este creaţia unui străin, elveţianul César Ritz, care s-a instalat la Savoy visând să ridice în Europa mai multe stabilimente de lux care să-i poarte numele. În anii care au urmat 'thatcherismului', fraţii David şi Frederick Barclay au cumpărat hotelul cu 75 de milioane de lire sterline de la grupul de construcţii britanic Trafalgar House. Gemenii Barclay, mari admiratori ai baroanei, au invitat-o direct pe doamna Thatcher să stea aici fără să plătească nimic, cât timp pofteşte.
Preţul celor 136 de camere decorate în stil elisabetan variază de la 340 de euro, la 4.200 pentru suite-ul Prinţul de Wales, situat la ultimul etaj şi cu privelişte spre Green Park, care are două camere, lenjerie de pat din damasc, un salon, băi de marmură şi piese de mobilă preţioase. Influenţa stilului 'chateau' parizian se regăseşte în liniile faţadei principale, dar şi în design-ul interior, cu decoraţiuni de epocă, coloane ionice, mobilă belle epoque şi zeci de candelabre de cristal care atârnă din tavanele ranforsate. Holul somptuos pare mai înalt datorită boltei care se întinde pe întregul parter aerisit de unde lipsesc uşile sau pereţii care să îngrădească spaţiul de libertate.
Salonul Palm Court este decorul ideal pentru a degusta versiunea cea mai rococó a ceaiului englezesc. Mesele acoperite cu feţe din dantelă apretate şi servicii fine de porţelan duc cu gândul la vremurile Angliei eduardiene. Exclusivitatea şi opulenţa care se respiră în toate cotloanele hotelului contrastează cu stilul auster şi frugal pe care Margaret Thatcher l-a imprimat vieţii sale, conchide ABC.