Franţa, cotitură la stânga?
Deşi candidatul socialist, François Hollande, se află în fruntea sondajelor, cursa spre Elysee rămâne deschisă. Nu este clar nici cine va fi al doilea aspirant care va trece, la 22 aprilie, în al doilea tur din 6 mai al alegerilor prezidenţiale. S-ar putea să fie lidera extremei drepte, Marine Le Pen, asemeni tatălui său, care în 2002 a ajuns în turul doi înfruntându-l pe Jacques Chirac. Preşedinte Nicolas Sarkozy nu şi-a depus oficial candidatura, dar s-a lansat deja în campanie, încercând să depăşească uzura politică şi deprecierea care l-au copleşit, notează miercuri ziarul El Pais.
Competiţia va fi strânsă, între altele pentru că opţiunile politice sunt foarte împărţite, cel puţin înainte de primul tur. Tradiţionalul moderat şi reţinut Hollande şi-a surprins susţinătorii duminică cu o cotitură clară la stânga prin discursul cu care şi-a început campania identificându-şi adversarul, care nu este Sarkozy pe care nici măcar nu l-a amintit, ci 'lumea finanţelor', care, în opinia sa, 'a preluat controlul economiei'. Discursul său nu a fost retoric ci plin de propuneri concrete, de la pensionare la o mai mare laicizare, trecând prin fiscalitate şi o atenţie specială acordată tinerilor pe care îi consideră 'sacrificaţi, abandonaţi şi marginalizaţi', cărora le-a adresat întrebarea: 'Veţi trăi mai bine în 2017, decât în 2012?'.
Hollande ştie că de realitatea bugetară depinde o bună parte din credibilitatea sa, prin urmare el va explica în cursul săptămânii cum îşi va finanţa propunerile. Candidatul socialist are o viziune proprie asupra Europei, mai protecţionistă, decât a lui Sarkozy, şi care interesează îndeosebi Spania, având în vedere că propune un pact 'de responsabilitate, guvernare şi creştere', contrar tratatului de austeritate fiscală care se negociază în prezent sub imboldul Germaniei.
Stânga nu a mai câştigat alegerile prezidenţiale în Franţa de când François Mitterrand, punct de reper pentru Hollande, a fost reales în 1988. Socialistul ştie că are în Sarkozy un adversar de temut cum s-a văzut în campania din 2007. Deocamdată însă fiind ales candidat al unor alegeri primare deschise cetăţenilor, a reuşit să unească diferitele familii ale socialismului francez, să-i atragă pe ecologişti şi să-şi marcheze agenda electorală cu un debut în forţă.
După analizarea discursului său de o oră şi 24 de minute, împănat de sloganuri 'a la John F. Kennedy şi Barack Obama', ziarul Le Monde notează că singurul model real al lui Hollande este Mitterrand. El a reiterat ca şi predecesorul său în 1981 puterea excesivă şi personală a lui Valéry Giscard D'Estaing şi 'arbitraritatea oamenilor aleşi de şeful statului pentru a informa şi deforma'. A pledat ca şi ilustrul său profesor pentru a da mai multe atribuţii Parlamentului şi miniştrilor, cărora Hollande a promis totuşi că le va reduce salariile cu 30%. Ambii au trasat aceeaşi viziune a unei Franţe, care 'bate în retragere', au adus omagii Republicii şi socialismului şi au declarat război 'privilegiilor maeştrilor banilor'.
Asemănările sunt izbitoare şi ar părea stânjenitoare, dacă nu ar fi fost puţin aduse din condei: 'Mă minunez să-i iubesc pe oameni' (Mitterrand). 'Iubesc oamenii în timp ce alţii iubesc banii' (Hollande). Această reîntoarcere la origini trădează şi o anume falsitate iar pe unii îi sperie că Hollande s-a arătat prea de stânga. Purtătorul de cuvânt al PS, Benoît Hamon, a negat că discursul ar fi marcat 'o cotitură la stânga'. Şi s-a împotmolit în explicaţii arătând că proiectul şi candidatul sunt de stânga, dar că alegătorii moderaţi se pot recunoaşte în aspiraţia să fie poporul cel care guvernează, nu pieţele'.
Nici regizorul Matthieu Lis nu prea crede în această transformare: 'Mă tem că este vorba de un simplu discurs', a comentat el. 'Consilierii lui Hollande menţin o poziţie economică foarte ortodoxă. În cuvintele sale nu s-a văzut nici urmă de autocritică privind rolul stângii, mai ales al lui Jospin, în liberalizarea financiară pe care o denunţă azi Hollande şi pe care ambii au promovat-o, între 1997 şi 2002'.
