Francois Hollande şi genocidul armean

Preşedintele francez Francois Hollande.
Preşedintele francez Francois Hollande. (ALAIN JOCARD / AFP / Getty Images)

În timpul vizitei de stat desfăşurate săptămâna aceasta în Turcia, preşedintele francez Francois Hollande nu a pronunţat propriu-zis cuvântul 'genocid', dar s-a poziţionat ca apărător al recunoaşterii genocidului armean, notează cotidianul Le Monde.

Şeful statului francez a menajat susceptibilitatea turcilor şi nu a pronunţat cuvântul iritant, cel de 'genocid'. Cu toate acestea, masacrarea şi deportarea a sute de mii de armeni, ordonate de autorităţile otomane în timpul Primului Război Mondial, l-au însoţit pe Hollande de-a lungul întregii sale vizite în Turcia.

Luni, în timpul conferinţei de presă susţinute alături de omologul său turc Abdullah Gul, liderul francez a declarat: 'Efortul memoriei este întotdeauna dureros, însă trebuie făcut. Ceea ce trebuie să facem este reconcilierea, prin intermediul cercetării a ceea ce s-a produs şi al recunoaşterii a ceea ce a fost făcut'. A doua zi, la Istanbul, în timpul vizitei sale la Universitatea Galatasaray, preşedintele francez a continuat în acelaşi sens, afirmând că 'un popor care face acest efort dureros se înalţă'.

Să fie sau nu evocat acest subiect, care electrizează relaţiile între cele două ţări? Răspunsul nu era evident, pentru că unul dintre motivele vizitei lui Hollande pe malurile Bosforului a fost tocmai de a lăsa în urmă anii de discordie. Întărită, în mod cert, de opoziţia viscerală a fostului preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, la aderarea Turciei la Uniunea Europeană (UE), această discordie este alimentată de demersurile legislative ale parlamentarilor francezi pe marginea genocidului armean, subliniază Le Monde.

'Am ales să spunem ceea ce avem de spus, să ne asumăm acest lucru, nu să ne ascundem după degetul mic', explică oameni din anturajul liderului francez. Totuşi, după cum o demonstrează elementul de ultim minut adăugat întrevederii dintre Hollande şi Rakel Dink, văduva unui jurnalist armean ucis în faţa săptămânalului său Agos de către un naţionalist turc, la 19 ianuarie 2007, strategia nu este uşor de urmat. Pentru că, în pofida faptului că retorica negaţionistă a statului turc s-a mai temperat, Ankara continuă să nege caracterul de genocid al masacrelor din 1915 şi se loveşte în continuare de poziţia franceză, scrie cotidianul francez menţionat.

Astfel, timp de un deceniu, întreprinderile franceze au fost masiv îndepărtate de la marile licitaţii publice turce. Boicotul a început după legea privind recunoaşterea genocidului armean, votată de parlamentul francez în 2001. Un nou acces de furie din partea turcilor s-a înregistrat în 2006, după încercarea francezilor de a penaliza negarea genocidului, apoi în decembrie 2011, după ce Adunarea Naţională a Franţei a votat o lege în acest sens, care a fost în final respinsă de Consiliul Constituţional, în februarie 2012.

Francois Hollande nu este primul preşedinte al unui stat străin care face apel la Turcia să-şi onoreze datoria memoriei. Barack Obama a făcut acelaşi lucru în faţa Marii Adunări Naţionale la Ankara, în 2009. Însă, dacă această postură morală, care este un gaj oferit diasporei armene din Franţa, trece astăzi fără prea multe hopuri, este pentru că, în ultimii ani, tabuul privind genocidul a fost ridicat puţin şi în Turcia. Astfel, cu un an înainte de comemorarea centenarului 1915, autorităţile turce conştientizează că discursul lor negaţionist caricatural nu mai este audibil pe plan internaţional.

Cu toate acestea, o decizie din decembrie a Curţii Europe pentru Drepturile Omului (CEDO), potrivit căreia negarea genocidului armean nu constituie un delict, conferă încredere autorităţile turce, făcând practic imposibil un nou text care să incrimineze o asemenea negare.

La Ankara, Francois Hollande a anunţat că decizia europeană cadru din 2008, care pedepseşte 'apologia, negarea sau banalizarea grosieră în mod public a crimelor genocidului' va fi transpusă în legislaţia franceză şi că Franţa are obligaţia să o facă. Însă turcii şi francezii ştiu foarte bine că decizia CEDO are toate şansele să o excludă pe cea favorabilă armenilor, conchide Le Figaro.