Fost secretar de stat: Ion Iliescu ne divizează politic şi după moarte, aşa cum a făcut-o în timpul vieţii

Fostul secretar de stat Valentin Naumescu a remarcat, într-o postare publicată miercuri pe Facebook, că Ion Iliescu „ne divizează politic şi după moarte, aşa cum a făcut-o în timpul vieţii”.

Politologul afirmă în continuare că nu e nimic de plâns şi nimic de sărbătorit la moartea lui Ion Iliescu.

„Este prea târziu pentru orice atitudine radicală. Ce era de făcut, trebuia făcut şi clarificat de mult. Statul de drept a eşuat. Să vedem ce va reuşi să clarifice istoria… Cred că moartea lui Ion Iliescu trebuia să fie un moment de tăcere administrativă a statului român şi reflecţie (individuală sau publică) pe marginea unei istorii complicate a României”, mai spune profesorul Naumescu.

Redăm în continuare postarea sa de pe platforma de socializare:

Să ne hotărâm: când POZĂM pentru "claritate morală" (de obicei, în campanii electorale) şi când MIMĂM statul de drept, doar pentru a evita abordările tranşante şi inconfortabile ale trecutului sau pentru a menaja vulnerabilităţile democraţiei noastre de după 22 decembrie 1989?

*

Ion Iliescu ne divizează politic şi după moarte, aşa cum a făcut-o în timpul vieţii.

Fac parte, din 1990 încoace, din categoria opozanţilor publici, asumaţi, ai lui Ion Iliescu şi ai produsului său politic, partidul-stat corupt FSN (PDSR, PSD). A trebuit să îl votez o singură dată pe Ion Iliescu, la turul al doilea din 2000, pentru a-l opri pe Corneliu Vadim Tudor să ajungă Preşedintele României. Acestea erau opţiunile disponibile pe buletinul de vot, pe 10 decembrie 2000.

Nu fac însă parte din categoria celor care acum proferează blesteme ori se lansează în alte manifestări de ură isterică sau bucurie puerilă. Nu e nimic de plâns şi nimic de sărbătorit la moartea lui Ion Iliescu. Este prea târziu pentru orice atitudine radicală. Ce era de făcut, trebuia făcut şi clarificat de mult. Statul de drept a eşuat. Să vedem ce va reuşi să clarifice istoria...

Cred că moartea lui Ion Iliescu trebuia să fie un moment de tăcere administrativă a statului român şi reflecţie (individuală sau publică) pe marginea unei istorii complicate a României. Atât.

NU ERAU NECESARE ŞI NICI BINEVENITE FUNERALIILE DE STAT ŞI ZIUA DE DOLIU NAŢIONAL.

Nu, într-adevăr Ion Iliescu nu a fost condamnat, pentru că dosarele penale nu au putut fi finalizate de acest "stat de drept", la 35 de ani după faptele în cauză.

...Dar acest fost preşedinte al României a fost, totuşi, INCULPAT pentru crime împotriva umanităţii şi alte fapte grave, ceea ce trece mult dincolo de simplele opinii politice pro şi contra, inevitabile după orice om politic.

Ion Iliescu a fost mult dincolo de statutul de "preşedinte controversat politic", a fost în categoria penală.

Potrivit rechizitoriului din dosarul său, „în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obţinerea legitimităţii populare, menţinerea şi consolidarea puterii politice deţinute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 16,00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat) şi şi-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operaţiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcţii de conducere ale MApN”.

Rechizitoriul de mai sus a fost întocmit de o autoritate judiciară a statului român, nu de societatea civilă, de opoziţia politică sau de presa "răuvoitoare".

*

Legislaţia privind organizarea ceremoniilor oficiale (2016) a fost modificată prin ordonanţă de urgenţă în ianuarie 2024 (!), exact la art. 17, care se referă la funeraliile de stat. Atunci, guvernul Ciolacu a fost prevăzător şi s-a gândit la ce urmează...

Guvernul României de acum a avut suficient timp în această vară, chiar şi discutând marile măsuri de reducere a deficitului bugetar, pentru a modifica din nou, prin ordonanţă de urgenţă, legislaţia privind ceremoniile oficiale (mai precis art. 17 şi 18 privind funeraliile de stat), în sensul în care să beneficieze de aceste onoruri preşedinţii "care nu au fost condamnaţi sau inculpaţi la momentul decesului pentru fapte grave" (cu detalierea infracţiunilor). Era de bun simţ să nu ţinem zi de doliu naţional după un inculpat pentru crime împotriva umanităţii...

Dacă Guvernul nu a modificat însă în timp util legislaţia, deşi era atât de previzibil că statul român şi societatea românească urmau să ajungă curând în acest punct penibil, atunci asta este, procedura trebuie să meargă înainte, cu minimul de implicare posibilă din partea Guvernului României, fără participarea demnitarilor care respectă valorile liberale şi statul de drept şi cu ceremonia redusă la minim.
S-ar putea ca lucrurile să arate chiar mai urât în spaţiul public din România cu funeralii de stat şi zi ipocrită de doliu naţional (în care nu crede nimeni) decât fără.

Foarte bun comunicatul scurt, simplu şi sec al Preşedintelui României, Nicuşor Dan.