Fluorizarea apei afectează IQ-ul copiilor

De ce în 1974, autorităţile nu au învăţat din această tragedie teribilă? În timpul unui consult stomatologic obişnuit, unui băiat din Brooklyn în vârstă de 3 ani i s-a aplicat pastă de dinţi cu fluor. Apoi, el a primit un pahar cu apă. Dar igienistul nu a reuşit să-l informeze că trebuie doar să îşi clătească gura şi apoi să scuipe apa.

Pacientul a băut apa şi, câteva ore mai târziu, a murit din cauza otrăvirii cu fluor. Fluorul este o toxină acută, fiind mai periculos decât plumbul.

Am fost sever criticat de stomatologi când am emis un avertisment cu privire la fluorură, cu cinci ani în urmă. Acum, un raport al Harvard School of Public Health (HSPH), susţine că utilizarea de fluor determină o scădere a IQ-ului la copii.

Anna Choi, de la HSPH, raportează în revista Environmental Health Perspectives un studiu care a analizat copiii din două comunităţi din apropiere. Cercetătorii au descoperit că aceiai din zona cu nivelul scăzut de fluor aveau o şansa de 28 la sută mai mare de a fi normali, inteligenţi sau cu o inteligenţă ridicată.

În zona cu niveluri înalte de fluor, cifra era de 8 la sută. Cercetările au dezvaluit faptul că în comunitatea cu un nivel scăzut de fluor, numai 6 la sută din copii erau retardaţi mintal, comparativ cu 15 la sută în comunitatea cu niveluri mari de fluor.

HSPH susţine că există în prezent 23 de studii pe oameni şi 100 de studii pe animale care leagă utilizarea de apa fluorizată de leziunile creierului. Aceste constatări arată o creştere a plăcii de aluminiu şi de beta-amiloid în creier, ambele asociate cu boala Alzheimer.

S-a înregistrat şi o scădere a receptorilor acetilcolinici, care ajută la transmiterea mesajelor nervoase. Aceste schimbări ar putea avea efecte negative asupra neurodezvoltării unui copil.

Singurul argument care favorizează fluorizările este acela că reduce apariţia cariilor dentare. Dar mai multe studii, care implică peste 480.000 de copii, nu au descoperit nici o dovadă benefică la comunităţile ce foloseau mult fluor faţă de cele care nu foloseau fluor. De fapt, un studiu a arătat că incidenţa cariilor dentare era mai mare în zona ce avea niveluri mari de fluor! Mai mult decât atât, sănătatea dentară din Europa s-a îmbunătăţit din 1970, dar fără fluorizare.

Deci, de ce Statele Unite şi Canada continuă să adauge un element toxic în apa noastră potabilă este greu de înţeles. La urma urmei, 98% din Europa nu foloseşte fluor. Suedia, Germania, Norvegia, Olanda, Danemarca şi Franţa au oprit folosirea de fluor acum 30 de ani. Nu se poate spune că aceste ţări sunt naţiuni înapoiate.

În 1980, un medic dentist din Noua Zeelandă şi susţinător fervent al terapiei cu fluor, a fost trimis de guvern într-un turneu pentru studierea fluorizării. După turneu, el a devenit un critic vehement al tratamentului.

În 1999, dr. Hardy Limeback, profesor de stomatologie la Universitatea din Toronto şi fost susţinător al fluorizării, a raportat că fluorura ar putea distruge oasele, dinţii şi starea noastră generală de sănătate. El susţine că copiii sub 3 ani nu ar trebui să folosească pasta de dinţi cu fluor sau să bea apă fluorizată, iar mamele nu ar trebui să folosească apă de la robinet pentru a pregăti laptele praf al copiilor.

Fluorura trece prin bariera placentară, aşa că ar putea cauza probleme în dezvoltarea creierului.

Majoritatea părinţilor nu sunt conştienţi de fluoroza dentară, o decolorare a dinţilor cauzată de fluor în exces. În 1940, această decolorare a dinţilor avea loc la doar 10 la sută din dinţii copiilor. Astăzi, în unele zone, ea ajunge la 55 la sută. Unul dintre motive este faptul că pasta de dinţi pentru copii are gust bun, astfel încât aceştia înghit prea multă.

Nu sunt singurul care cred că nu există dovezi convingătoare pentru ca apa să conţină 1,5 părţi fluor per milion (ppm), din moment ce corpul nostru nu are nevoie de el iar riscul este mai mare decât beneficiile. Pasta de dinţi are până la 1.500 ppm, iar un tratament într-un cabinet stomatologic are un număr enorm de 10.000 - 20.000 ppm!

Cred că este periculos ca autorităţile medicale să facă uitat studiul de la Harvard. Aşa-numiţii experţi nu au întotdeauna dreptate. Aşa cum a remarcat Carl Sagan, un astronom renumit, atunci când discuta despre hotărârile judecătoreşti autoritare:"Argumentele din partea autorităţilor nu contează. Prea multe autorităţi au greşit prea des."

Aceasta este doar opinia mea despre fluorizare, şi aş putea să mă înşel. Dar se pare că, de când băiatul de 3 ani a murit, experţii continuă să ignore pericolele.

Şi am învăţat să fiu pregătit pentru criticile care îmi sunt aduse în mod invariabil în legătură cu această problemă.

Dr. Gifford-Jones este un jurnalist pe teme medicale, avand un cabinet medical privat din Toronto. Site-ul său este DocGiff.com. El poate fi contactat la Info@docgiff.com