Are legătură menopauza cu declinul cognitiv şi Alzheimer? Ce se întâmplă în creier
alte articole
Un hormon cunoscut mai ales pentru rolul său în reproducere ar putea contribui, de asemenea, la explicarea unuia dintre misterele medicinei: de ce femeile se confruntă cu un risc mult mai mare de a dezvolta boala Alzheimer decât bărbaţii.
Cercetătorii studiază dacă scăderea nivelului de estrogen din timpul menopauzei contribuie la riscul mai ridicat de Alzheimer la femei, pe lângă vârstă, genetică şi alţi factori.
Estrogenul face mult mai mult decât să regleze sistemul reproductiv. Acesta acţionează şi asupra creierului, unde ajută neuronii să transforme glucoza în energie, stimulează memoria şi dispoziţia şi reduce inflamaţia şi stresul celular. Când nivelul de estrogen scade în timpul menopauzei, această protecţie se estompează.
Ce se întâmplă cu creierul în timpul menopauzei
Menopauza nu survine brusc; perioada de tranziţie care o precede (perimenopauza) este perioada în care ovarele încep treptat să producă mai puţin estrogen. Menopauza începe oficial la 12 luni după ultima menstruaţie a unei femei.
În timpul acestei tranziţii, nivelurile hormonale nu scad uniform. Ele pot fluctua puternic, ceea ce face ca unele femei să aibă simptome neplăcute sau insuportabile — confuzie mentală, creştere în greutate, uscăciune vaginală, iritabilitate, anxietate, schimbări de dispoziţie, probleme de somn, transpiraţii nocturne şi bufeuri.
Estrogenul ajută la reglarea modului în care creierul utilizează glucoza pentru a produce energie. Unele studii de imagistică au identificat modificări ale metabolismului glucozei la nivelul creierului în timpul tranziţiei către menopauză, dar cercetătorii încă încearcă să determine modul în care aceste modificări se corelează cu simptomele cognitive şi cu sănătatea creierului pe termen lung. Se consideră că, atunci când nivelurile de estrogen scad în timpul menopauzei, deficitul de energie stă la baza multora dintre simptomele caracteristice menopauzei, de la confuzie mentală până la oscilaţii de temperatură.
Legătura cu boala Alzheimer
Roberta Brinton, directoarea Centrului pentru Inovaţie în Ştiinţa Creierului de la Universitatea din Arizona, este un neurolog de renume, specializată în boala Alzheimer şi îmbătrânirea creierului feminin. Cercetările sale au explorat dacă perioada de tranziţie către menopauză reprezintă un moment de vulnerabilitate care ar putea face o femeie mai susceptibilă la boala Alzheimer mai târziu.
Într-un studiu de imagistică cerebrală din 2018, Brinton şi colegii săi au urmărit un grup de femei sănătoase din punct de vedere cognitiv — 15 femei în premenopauză, 14 femei în perimenopauză, 12 femei în postmenopauză şi 18 bărbaţi de aceeaşi vârstă, folosiţi ca grup de control. Iată ce au descoperit:
- Creierele femeilor aflate în perimenopauză şi postmenopauză au început să utilizeze glucoza mai puţin eficient.
- Femeile aflate în perioada perimenopauzei şi postmenopauzei au înregistrat scăderi la testele de memorie dependente de estrogen, comparativ cu bărbaţii.
- Hipocampul s-a micşorat mai rapid la femeile aflate în postmenopauză.
- Femeile aflate în postmenopauză prezentau depozite de amiloid mai mari decât bărbaţii.
Studiul nu a stabilit dacă schimbările observate la vârsta mijlocie ar conduce la boala Alzheimer.
Depozitele de amiloid sunt aglomerări anormale de fragmente proteice care se acumulează în afara celulelor nervoase, unde pot afecta conexiunile dintre acestea şi bloca semnalele chimice. Deşi cantităţile mici pot fi o parte normală a procesului de îmbătrânire, cantităţile semnificative ale acestor depozite reprezintă o caracteristică definitorie a bolii Alzheimer.
Un studiu mai amplu din 2021 a adus o perspectivă încurajatoare: Deşi structura creierului, metabolismul şi consumul de energie se modifică odată cu scăderea nivelului de estrogen, o mare parte din aceste schimbări se stabilizează ulterior, iar unele regiuni ale creierului îşi recuperează chiar volumul după menopauză.
„Motivul pentru care femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer nu este faptul că trăiesc mai mult, ci faptul că boala poate debuta mai devreme, în timpul tranziţiei de la vârsta mijlocie la menopauză”, a declarat Brinton pentru The Epoch Times.
De ce creierul „schimbă sursa de energie”
Cercetările lui Brinton indică un mecanism specific: pierderea de estrogen declanşează un fel de reacţie de înfometare în creier, forţându-l să utilizeze surse alternative de energie, inclusiv cetone derivate din grăsimi şi propria sa substanţă albă, ţesutul care izolează fibrele nervoase şi accelerează comunicarea între celulele creierului.
Deşi acest lucru poate fi acceptabil pe termen scurt, totuşi, nu este o strategie bună pe termen lung, şi de aceea creierul se adaptează şi trece la o sursă alternativă de combustibil, a afirmat ea.
Terapia cu estrogeni, numită şi terapie de substituţie hormonală (TSH), poate ajuta la prevenirea acestei schimbări de combustibil — dar numai dacă este începută în apropierea apariţiei simptomelor menopauzei, a spus Brinton. TSH este un tratament care furnizează estrogen şi, uneori, progesteron sau progestin, pentru a înlocui hormonii naturali pe care organismul încetează să-i mai producă în perioada premergătoare menopauzei.
Hormonii pe care îi primeşte o femeie depind de mai mulţi factori, printre care prezenţa sau absenţa uterului, stadiul menopauzei, simptomele şi istoricul medical.
„Estrogenul menţine sănătatea. Menţine funcţia — funcţia estrogenică; nu inversează boala. Mai ales dacă este administrat la momentul potrivit – în momentul apariţiei simptomelor menopauzei – nu la 10 ani, nu la 12 ani, nu la 20 de ani după ce creierul s-a modificat.”, a spus ea.
Aceasta a precizat că de aceea există un volum substanţial de dovezi, inclusiv ale ei, care au fost publicate în ultimul deceniu şi care arată că terapia hormonală de menopauză reduce riscul de a dezvolta boala Alzheimer, precum şi boala Parkinson, scleroza multiplă şi scleroza laterală amiotrofică.
Brinton interpretează cercetările recente ca fiind un posibil efect protector. Însă studiile privind terapia hormonală şi demenţa au produs rezultate contradictorii, iar ghidurile clinice nu recomandă terapia hormonală exclusiv pentru prevenirea demenţei. Efectele acesteia asupra altor boli neurodegenerative rămân incerte.
Efectul protector al estrogenului, chiar şi la femeile în vârstă
Beneficiile terapiei hormonale s-ar putea să nu se limiteze la femeile care încep tratamentul timpuriu. Un studiu observaţional recent a constatat că utilizarea terapiei hormonale exclusiv cu estrogen a fost asociată cu o probabilitate cu 39% mai mică de a primi un diagnostic clinic de demenţă şi cu o probabilitate cu 35% mai mică de a prezenta o patologie mai avansată asociată cu boala Alzheimer la autopsie. Rezultatele nu demonstrează că terapia hormonală a prevenit vreuna dintre aceste consecinţe.
Studiul s-a bazat pe două seturi de date ample şi independente: probe de sânge şi lichid cefalorahidian prelevate de la pacienţi în viaţă şi ţesut cerebral prelevat în urma autopsiei.
„În prezent, nu dispunem de o metodă de a preleva probe din creierul persoanelor în timpul vieţii. Este o procedură prea invazivă, dar această evaluare post mortem reprezintă, de fapt, cea mai detaliată analiză pe care o putem obţine asupra creierului şi a unor trăsături caracteristice ale bolii Alzheimer”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Jacob Shaw, coautor al studiului şi medic rezident la Massachusetts General Hospital/McLean Hospital.
Împreună, cele două seturi de date le-au permis cercetătorilor să examineze biomarkerii bolii Alzheimer din multiple perspective.
Femeile care au urmat o terapie hormonală bazată exclusiv pe estrogen prezentau mai puţine aglomerări de proteina tau (aglomerări anormale de proteine tau pliate incorect care se acumulează în interiorul neuronilor creierului) şi plăci amiloide în creier, iar sângele şi lichidul cefalorahidian prelevate de la pacienţii în viaţă sugerau o acumulare mai redusă de amiloid — toate acestea fiind caracteristici asociate cu boala Alzheimer.
Plăcile amiloide şi aglomerările de proteina tau sunt caracteristici asociate cu boala Alzheimer. Cu toate acestea, femeile care au urmat o terapie hormonală bazată exclusiv pe estrogen prezentau un număr mai mic din ambele în creier, iar sângele şi lichidul cefalorahidian prelevate de la pacientele în viaţă indicau o acumulare mai redusă de amiloid.
„Ne aşteptam să descoperim un potenţial efect pozitiv al terapiei hormonale şi aşa s-a întâmplat. Dar cel mai surprinzător a fost faptul că am observat rezultate similare în două grupuri diferite”, a declarat, pentru The Epoch Times, Jennifer Bruno, autoare a studiului şi cercetătoare principală la Laboratorul de Cercetare a Creierului pentru Înţelegerea Rezultatelor Neurodezvoltării din cadrul Stanford Medicine.
Ea a adăugat că femeile care au urmat terapia hormonală bazată exclusiv pe estrogen prezentau niveluri mai scăzute de patologii asociate cu boala Alzheimer în probele testate.
Ce nu se ştie încă
Terapia hormonală pentru menopauză poate fi utilizată pentru tratarea simptomelor neplăcute ale menopauzei, după o evaluare individuală. În prezent, aceasta nu este recomandată exclusiv pentru prevenirea demenţei, iar femeile care iau în considerare această opţiune ar trebui să discute potenţialele beneficii şi riscuri cu medicul lor.
În prezent, terapia hormonală bazată exclusiv pe estrogen este prescrisă doar femeilor care au suferit histerectomie, din cauza riscului de cancer endometrial.
Autorii studiului au afirmat că, deşi rezultatele îi ajută să înţeleagă mai bine relaţia dintre terapia hormonală bazată exclusiv pe estrogen şi markerii demenţei din creier, sunt necesare mai multe cercetări. Mai există întrebări, în special cu privire la momentul în care o femeie începe terapia hormonală şi la efectele acesteia, precum şi la femeile care ar putea beneficia cel mai mult de aceasta.
„Cred că momentul ales este foarte important. Dacă putem stabili acest lucru cu precizie, cred că ar fi un pas următor excelent”, a spus Bruno.
Shaw a menţionat că ar dori să afle care sunt femeile care ar putea beneficia cel mai mult de terapia hormonală.
„Sunt oare femeile cu risc ridicat de Alzheimer, care prezintă markeri genetici ce le predispun la această boală, sau sunt femeile sănătoase, fără antecedente familiale de Alzheimer?”, a întrebat Shaw.
„Pe măsură ce acumulăm mai multe date ştiinţifice, putem adopta o abordare mai personalizată pentru a înţelege cui i-ar putea fi benefică această terapie.”
