Fariseul Turcescu şi decadenţa presei româneşti
alte articole
În plin scandal legat de ofiţerul acoperit care ar candida la prezidenţiale, jurnalistul Robert Turcescu s-a desconspirat ca fiind locotenent colonel al Direcţiei de Informaţii a Armatei. Dincolo de momentul electoral şi de aparenţa unui caz de şantaj, se pune problema liderilor de opinie care servesc politica şi serviciile, şi nu interesul cititorilor şi al telespectatorilor. Cei care pretind că sunt jurnalişti, şi de fapt sunt securişti, afacerişti, şi care fac din păcate agenda în România.
L-am întâlnit pe Robert Turcescu în 2006 cu ocazia zilei internaţionale a presei. Pe atunci eram un tânăr care terminase facultatea şi nici nu spera la o carieră în presă, deşi îşi dorea. De curiozitate m-am dus să văd studiourile Realităţii TV din Casa Presei, fiind ziua porţilor deschise. Amfitrion şi gazdă a vizitatorilor era Robert Turcescu, realizatorul deja cunoscutei emisiuni 100% în care avea invitaţi diferite personalităţi, oameni politici şi nu numai. Întâmplător, am fost invitat să particip la o scurtă dezbatere live despre ce-şi doresc tinerii să vadă pe postul Realitatea, în studioul unde se realiza emisiunea cu bile albe şi negre. Turcescu era vizibil emoţionat pentru că era ziua lui, iar colegii îi transmiteau urări înainte de intrarea în emisie. Mi s-a părut atunci un om echilibrat, politicos, un jurnalist decent şi uman.
Emisiunile 100% pe care le realiza la acea vreme erau incisive, dar nu stridente. Turcescu era un moderator incomod în sensul bun al cuvântului, adică reuşea să scoată de la politicieni adevărul, dincolo de vorbele de umplutură şi gargara politicianistă, şi lucruri pe care n-ar fi vrut să le spună. La finalul emisiunii era mereu momentul de sinceritate care se termina cu acordarea unei bile albe sau negre. Ne amintim cu toţii de emisiunea în care liderul PSD Marian Vanghelie a fost pus să conjuge verbul a fi, rămânând cu celebra poreclă ”primarul care este”. Pe scurt, Turcescu îi prezenta pe politicieni aşa cum erau, îi ”descoperea” publicului.
Pe măsură ce anii au trecut, jurnalistul Robert Turcescu s-a schimbat. Publicul, cu care vorbea la Europa FM în cadrul unei interesante emisiuni România în Direct, în care erau dezbătute teme importante pentru societate, a devenit neimportant pentru el. Liderul de opinie s-a angrenat în războiul televiziunilor politice, iar odată cu trecerea la B1TV şi-a schimbat şi stilul. Din moderator echilibrat a devenit un luptător încruntat, înregimentat, care se răsteşte la invitaţi, atacă furibund, uneori blazat, alteori indignat, plin de certitudini şi de aere de superioritate.
Turcescu a fost expus ce-i drept unor atacuri imunde ale angajaţilor lui Dan Voiculescu - Mihai Gâdea, Badea şi ceilalţi - dar a ajuns să împrumute din virulenţa acestora. El s-a plasat în fruntea taberei ziariştilor pro-Băsescu şi a ajuns să fie mai vocal la adresa PSD şi a neputinţelor dreptei decât opoziţia PDL din perioada USL. Jurnalistul s-a depărtat tot mai mult de public, intrând într-un rol de luptător mediatic încrâncenat al unei tabere, aflată în război total cu Antenele.
Apariţia sa în emisiunea Sorinei Matei în care şi-a pus cenuşă în cap şi a recunoscut că este ofiţer acoperit nu a făcut decât să confirme că el nu mai este demult jurnalist. Robert Turcescu nu şi-a cerut cu adevărat scuze publicului, telespectatorilor care i-au urmărit emisiunile, pentru că a refuzat să le dea explicaţii şi lor şi jurnaliştilor, susţinând că are de dat explicaţii doar judecătorului. ”Nu de la voi aştept judecata, sigur că se poate dezbate, dar v-aş ruga ca fiecare în sufletul vostru judecând să o faceţi drept iar eu mă supun judecătorilor adevăraţi, cei care vor avea harul să judece cu dreaptă măsură ceea ce se întâmplă”, a susţinut el.
Turcescu a mai spus că se simte eliberat după această spovedanie publică şi a avut un discurs de căinţă cu accente religioase, arătând că refuză să fie ”un Iuda în faţa lui Cristos”. Problema este că el a fost exact asta - un fariseu care şi-a minţit telespectatorii, predicând una şi făcând alta, îmbinând două funcţii incompatibile. Acum se explică de unde avea informaţii pe care alţi jurnalişti le procurau cu greu prin anchete reale de investigaţii. Aici este aspectul cel mai grav - Turcescu n-a fost doar ofiţer acoperit, ci şi un ”jurnalist acoperit” şi unul dintre liderii de opinie cei mai vizibili din România. Sub pretextul că este jurnalist, el urma agenda unui serviciu secret şi îşi folosea poziţia în alte scopuri decât cea de informare a publicului.
Modul cum s-a desconspirat şi chipul lui chinuit din emisiune arată că a fost forţat s-o facă. Speculaţiile legate de cine l-a forţat sunt multe. Zvonurile că este ofiţer acoperit au fost lansate mai demult din zonă Antenelor, mai precis în cadrul emisiunii lui Gâdea în iunie 2012. Atunci Turcescu a negat, spunând: ”Promit să-mi trag un glonţ în cap dacă este găsită vreo adeziune de-a mea la PDL. Chestia cu colonelul este iarăşi halucinantă. În primul rând nu am fost informat de o asemenea avansare, la care probabil ar fi trebuit să-mi dau acceptul. O altă problema e că n-am făcut armata, aşa că n-am cum să fiu colonel. Trăim într-o epocă a demenţei”, spunea atunci jurnalistul.
Între timp lucrurile s-au schimbat radical. Prin urmare Turcescu şi-a minţit publicul ani de-a rândul, ascunzând adevărul. Întrebarea nu mai este acum dacă a fost sau n-a fost, ci de ce a fost desconspirat acum în prag de alegeri prezidenţiale, cine l-a forţat, cu ce l-a şantajat şi în ce scop.
Gabriel Oprea, actualul Ministru de interne, fost partener de guvernare al PDL, care a schimbat apoi spre PSD, ştia cu siguranţă despre rolurile lui Turcescu, ca fost ministru al Apărării. De la el i se trage cel mai probabil pentru că Oprea l-a înaintat în grad şi a publicat asta în Monitorul Oficial, deşi pentru ofiţeri acoperiţi asta nu se face. Preşedintele UNPR putea uşor folosi informaţiile despre jurnalistul care devenise tot mai incomod şi enervant pentru liderii PSD. Prin decredibilizarea lui Turcescu şi scoaterea lui din lupta politico-mediatică între trusturi, se dă şi o nouă lovitură credibilităţii postului B1TV. Acesta suferă oricum la acest capitol după scandalul în care a fost implicat un alt ”jurnalist” vizibil Andrei Bădin, cercetat penal în prezent pentru că lua bani de la baronul PSD Adrian Duicu pentru a aranja emisiuni-simulacru.
Turcescu a ajuns la momentul adevărului şi a fost nevoit să-şi dea o bilă neagră pentru că a trădat publicul şi meseria de jurnalist, devenind agentul serviciilor şi politicii. Şi pentru că a apărat interesele acestora, pretinzând că apără interesul public.
Problema mare nu este însă credibilitatea unui post care şi-a asumat o agendă politică clară, ci faptul că legătura netransparentă dintre servicii, presă şi politică clatină grav orice încredere a populaţiei într-un sistem care se vrea democratic, dar este atât de viciat de complicităţi şi nereguli încât te miri cum nu se prăbuşeşte, fiind atât de putred.
În Germania,Codul Presei prevede că meseria de jurnalist nu este compatibilă în niciun fel cu calitatea de agent al serviciilor de informaţii. În România în schimb, nu există nicio reglementare, nicio lege a presei. Iar sub pretextul libertăţii de exprimare şi a evitării cenzurii din partea autorităţilor, avem lideri de opinie care-şi folosesc calitatea de jurnalist pentru alte scopuri, devenind jurnalişti afacerişti, jurnalişti ofiţeri etc. Poţi să ai afaceri cu statul de mii de euro (vezi cazul Bogdan Chireac-STS) şi să treci mai departe drept analist şi moralist şi să fii în continuare cultivat ca mare expert de televiziuni. Sau să cumulezi calităţile de politician, securist, analist şi jurnalist invitat la emisiuni ca Sorin Roşca Stănescu.
Turcescu nu a fost nici el un jurnalist oarecare, ci unul dintre cei mai vizibili formatori de opinie, care a moderat şi dezbateri între candidaţi la preşedinţie. Ce să înţeleagă oamenii simpli - că serviciile fac de fapt politica în România? că toate instituţiile sunt infiltrate? Că nimic nu e ceea ce pare? Cazul Turcescu ar trebui să ducă la o despărţire clară a apelor şi la reglementarea unui domeniu care suferă de anomalii şi derapaje grave.
Unii jurnalişti i-au luat apărarea lui Turcescu pe motiv că el a căzut victimă faptului că a anunţat că poate proba cine e ofiţerul acoperit - candidat la preşedinţia României despre care vorbea preşedintele Băsescu. Chiar dacă ar fi victimă într-o răfuială între oameni din servicii, în contextul schimbării liderului de la Cotroceni, sau între cele două tabere politice adverse, aceste argumente nu justifică faptul că jurnalistul a ascuns adevărul atâta timp. La fel, indiferent că va fi judecat pentru dezvăluirea de secrete care ţineau de securitatea naţională sau va reveni arătând că totul a fost o farsă politică, el şi-a făcut praf credibilitatea şi a încetat să mai fie jurnalist.
Prin farsă politică înţeleg legăturile care se fac cu declaraţia sa că Iohannis se va retrage din cursa prezidenţială, ceea ce implicit ar însemna că el este ofiţerul acoperit despre care vorbea preşedintele. Este greu de înţeles legătura, dar cert este că cu doar câteva zile în urmă Turcescu lansa pe blogul personal un scenariu abracadabrant: ”Dacă Blaga înţelege momentul, PDL va forţa schimbarea lui Klaus Iohannis. Eventual îl va împinge pe Emil Boc drept candidat sau pe Cătălin Predoiu. Liberalii ar putea contraataca în contextul nou-format cu readucerea lui Antonescu sau cu sprijin pentru Tăriceanu la preşedintie. Ponta pare să fi priceput jocul. Bănuiesc că George Maior şi Gabriel Oprea au reuşit să-l facă să înţeleagă pe deplin însemnătatea momentului şi importanţa relaţiei cu NATO şi cu Europa creştină. Traian Băsescu va ieşi din funcţia de preşedinte şi va reconstrui Opozişia, cu Monica Macovei vârf de lance. Ponta la Cotroceni şi Monica Macovei prim-ministru într-un guvern de dreapta, nu e o variantă imposibilă deloc. Cum am pariat acum multe zile, Johannis va fi cel cu „probleme”. Dincolo de ipotezele SF care par să indice că jurnalistul a pierdut contactul cu realitatea, putem observa că în toate scenariile sale Iohannis lipseşte.
Oricum Turcescu a ajuns la momentul adevărului şi a fost nevoit să-şi dea o bilă neagră pentru că a trădat publicul şi meseria de jurnalist, devenind agentul serviciilor şi politicii. Şi pentru că a apărat interesele acestora, pretinzând că apără interesul public. În situaţia lui mai sunt mulţi alţii şi trebuie găsită o soluţie pentru a rezolva problema. Germania a găsit-o. Putem şi noi?
