Expertă: Fereastra de oportunitate pentru reforme structurale, reale, se închide în octombrie. Vine iarna şi explodează facturile
Într-o discuţie la postul B1 TV despre reforma administraţiei publice şi măsurile de reducere a cheltuielilor din sectorul local, Elena Calistru, expertă în analiza bugetelor, a atras atenţia că actualele decizii ale coaliţiei de guvernare riscă să fie doar cosmetizări, nu reforme reale.
Preşedinta organizaţiei Funky Citizens, care este şi membră a Comitetului Economic şi Social European, a subliniat că fără o actualizare a datelor pe baza recensământului, comasarea instituţiilor deconcentrate şi o abordare structurală a problemei, aceste măsuri nu vor avea efectul scontat şi ar putea alimenta frustrările sociale, favorizând ascensiunea opţiunilor extremiste.
Redăm mai jos declaraţiile Elenei Calistru
Jurnalistă: Hai să vedem stenograme de la PNL din discuţiile dintre domnul Bolojan şi domnul Emil Boc. Procentul discutat şi agreat în coaliţie pentru tăierile în administraţia locală a fost de 25%. De ce ai venit cu modificarea de 45% peste noapte? L-a întrebat pe domnul Bolojan. Domnul Bolojan zice: am văzut că nu a ţipat niciun şef de Consiliu Judeţean, niciun primar pe tăierea de 20-25%. Dacă ţipă primarii şi şefii de CJ-uri, atunci da, dacă nu... adică reforma adevărată e aia când ţipă primarii, cred eu.
Aşa e înţelegerea fostului primar Ilie Bolojan, actualmente premier. Cum ţi se pare? Tu lucrezi de mult pe proiecte din astea şi te uiţi şi vezi şi analizezi. Ai urmărit mult timp administraţia locală, pe cheltuieli, pe licitaţii. Cum ţi se pare povestea?
Elena Calistru: Mi se pare că, de fapt, ratăm fix bucata de reformă esenţială. Noi, de fapt, ratăm în acest moment reformele structurale, care ar putea da un semnal şi investitorilor şi aşa mai departe, că suntem bine. De ce? Pentru că apar chitibuşăreli din acestea.
Ca să nu mai spun că, tot aici povesteam, oare or fi ăia 25% din posturi ocupate sau din organigramă? Să nu mai spun că e foarte uşor să, de exemplu, înfiinţezi o companie municipală şi să muţi oamenii ăia pe care chipurile îi dai afară, să îi pui, în loc să fie la cheltuieli de personal, să fie la cheltuieli cu bunuri şi servicii, de exemplu. Şi aşa e rezolvat 10% din cheltuielile respective. De asemenea, poţi să îi mai muţi, se practică delegare, detaşare şi aşa mai departe.
Ideea e că reforma în administraţia publică, din punctul meu de vedere, nu se face din nou dând aceste cifre pauşale. Trebuie să facem, Dumnezeule, o dată actualizarea aia bazată pe recensământ. Cred că am vorbit asta de 15 miliarde de ori, nu înţeleg de ce în continuare n-avem datele asumate la nivel oficial. Să vedem ce trebuie să comasăm, să vedem ce trebuie să desfiinţăm, să vedem unde trebuie redus numărul de consilii şi aşa mai departe. Ăsta este primul dintre paşi. Într-adevăr, nu ştiu dacă neapărat Prefectul, dar noi avem o sumedenie de instituţii deconcentrate.
Ce înseamnă asta? Agenţia pentru Mediu, ANSVSA-ul are deconcentrate, Ministerul Agriculturii are deconcentrate. O întrebare bună este ce facem? Chiar avem nevoie de toate astea în toate judeţele ţării? Nu putem să facem regionale pe bucata asta? Pentru că, în felul ăsta, am avea şi o eficientizare şi poate pe model polonez, inclusiv o mai bună absorbţie a fondurilor europene.
În acelaşi timp, o întrebare fundamentală este: pentru oamenii ăştia, cât rămâne? 80%, 90%? Este normal să avem ca plată pentru cheltuielile de personal peste 70% în bugetul acelei instituţii?
Jurnalistă: Sunt mulţi care dau aproape toţi banii pe aceste cheltuieli de personal.
Elena Calistru: Trebuie să rezolvăm problema structurală. Îmi imaginez că nimeni nu vrea să fie foarte aproape de locul de unde se încasează după aceea responsabilitatea pentru măsurile de acum, pentru că nu sunt nişte măsuri populare. Ce mi se pare mie foarte trist şi cumva foarte sensibil la timp este faptul că orizontul de timp pe care îl mai avem la dispoziţie pentru a trece nişte reforme, care să fie chiar reforme şi nu doar cu numele reforme, este unul foarte mic.
De ce? Pentru că efectele se vor resimţi în rândul populaţiei, că ăla nu va mai suporta, nu vei mai putea veni cu argumente de tipul „hai să tragem cu toţii de noi acum că e greu şi nu ştiu ce”. Lucrurile astea se vor complica pe măsură ce trecem în iarnă, pe măsură ce vor creşte şi mai tare facturile la energie, la mâncare, se va resimţi din nou inflaţia şi aşa mai departe.
Adică, dacă nu trec acum nişte reforme pe bune, structurale, din punctul meu de vedere nu o să asistăm decât tot mai mult la acest joc de evitare. „Nu mai fiţi răi, dar nu vă mai certaţi, dar poate totuşi mă susţineţi mai mult.” Nu înţeleg ce Dumnezeu e asta. Până la urmă şi-au asumat cu toţii responsabilitatea pentru un pachet şi, în acest moment, nu livrează.
Din perspectiva cetăţeanului, toţi sunt în egală măsură de vină. Că nu o să stea nimeni după aceea, când e venită factura şi s-o întrebe „oare cum plătesc asta?”, să stea să împartă: „Oare pe Constituţie şi pe codul administrativ cine o fi de vină pe chestia asta?” Nu. Oamenii o să se ducă spre opţiuni extremiste şi antisistem din simplul motiv că le-o fi frig, le-o fi foame, le-o fi mai puţini bani în buzunar. Despre asta este vorba.
Şi ori o fac cum trebuie, acum, repede, asumat şi împreună, ori dacă nu, fereastra aceasta de oportunitate, din punctul meu de vedere, se va închide undeva în octombrie, în 1 octombrie.
Eu chiar mă uitam acum că au fost date două Hotărâri de Guvern anul trecut, în decembrie 2024, prin care a fost suplimentat prin fondul de rezervă bugetul de la Înalta Curte. Una de 570 de milioane, una de 918 milioane, deci vreo 900 de milioane de lei. Din ce ţin eu minte, sumele astea, parte dintre ele, s-au dus inclusiv pentru plata restanţelor la salarii. Pentru că unele dintre ele devin executorii. Problema majoră aici: dacă vă aduceţi aminte, am avut ceva similar cu profesorii. Acum pare un pic mai complicată situaţia pe chestia asta.
Problema, de fapt, este, din punctul meu de vedere, de cumva... E un pic ironic să fii tu cel care judecă, pentru că sunt multe dintre drepturile astea câştigate în instanţă. Avem o curiozitate..., nu ştiu..., o fi vreo hotărâre de respingere... Problema mare, de fapt, aici, este de inechitate şi e legată de felul în care se văd lucrurile astea. Mie mi-ar plăcea foarte mult să o luăm aşa, cumva, pe curat. Temerea mea, în schimb, este că, de fapt, da, de ce se dădeau în judecată? Cum s-au câştigat aceste sume?
Practic, de la momentul în care au fost create prin legislaţie nişte condiţii mai avantajoase, oamenii care voiau să iasă la pensie mai devreme, precum colegii care prinseseră condiţiile cele mai avantajoase, ziceau: „Păi, stai puţin, că şi eu am aceeaşi experienţă, aceiaşi ani...” Temerea mea, sau unul dintre riscurile fundamentale, inclusiv pe legislaţia actuală, este ca nu cumva să ajungem în 2-3 ani fix în aceeaşi situaţie.
Jurnalistă: Pe pachetul ăsta, să se dea în judecată între ei oameni care sunt, practic, în aceeaşi grupă de generaţie.
Elena Calistru: Este, din punctul meu de vedere, un risc şi cred că, tocmai de asta, va fi super important să ne asigurăm, cumva, că există, într-adevăr, monitorizare pe lucrurile astea şi că se intervine mult mai rapid legislativ, pentru că noi de chestiunile astea ştiam.
Adică, astea au apărut ca urmare a pachetului frumos făcut de domnul Dragnea cu Tudorel Toader şi cu tot neamul lor, în momentul în care modificau legile justiţiei. Pentru că, după ce nu au reuşit chiar să nenorocească total justiţia, au zis: „Hai să-i facem pe oameni să mai iasă din sistem.” În felul ăsta...
Jurnalistă: Da, au golit sistemul şi l-au golit la fel şi la poliţie, acelaşi lucru s-a întâmplat.
Elena Calistru: Da, nu mai avem nici ofiţerii de poliţie judiciară... există modelul ungar acolo. În Ungaria, Viktor Orban aşa a reuşit să scoată afară foarte mulţi dintre magistraţii incomozi din sistem, pentru că oamenii, după ce îi hărţuieşti o perioadă, le iei instrumentele cu care să-şi facă treaba, zic: „Da’ ce, nu mă pensionez eu?”
