Expert în securitate: Avem cea mai gravă criză de încredere între americani şi europeni din ultimii 20 de ani
În acest moment, avem cea mai gravă criză de încredere între americani şi europeni cel puţin din 2003 încoace, când s-a pus problema intervenţiei în Irak. În ultimii 20 de ani, aceasta este de departe cea mai mare criză, şi s-ar putea ca, de data aceasta, să fie mult mai complicat, a tras un semnal de alarmă, la postul B1 TV, expertul în securitate naţională Iulian Fota.
Iulian Fota: Cred că lumea nu înţelege exact de ce miza garanţiilor de securitate este atât de mare. Problema este următoarea: dacă eu, Danemarca – prezentă la summitul de la Paris – trimit trupe în Ucraina, acestea vor primi un anumit mandat. Probabil că vor fi acolo pentru a-i descuraja pe ruşi să îi atace din nou pe ucraineni, pentru că aceasta este marea problemă pe care o avem.
Ok, facem nişte concesii. I-am ridicat anatema preşedintelui Putin, i-a ridicat-o Trump. Dacă americanii discută cu Putin – şi aici e o altă frică de-a mea – la un moment dat vor începe şi europenii să discute cu el. Pentru că regula jocului, ca să zic aşa, te împinge să te pliezi pe ceea ce face celălalt. Până la urmă, s-ar putea să nu vrem să rămânem într-o postură secundară, inferioară. Aici nu mă refer la România, ci la ţările mari, precum Franţa şi Germania, care oricum au avut dialogul lor cu Rusia şi înainte, şi canalele lor de comunicare.
De ce nu le-ar folosi şi ele, dacă tot vorbeşte Trump cu Putin? Chestiunea este în felul următor: dacă trimit trupe în Ucraina pentru a garanta că ţara nu va fi atacată din nou şi Rusia vrea să mă provoace – aşa cum a făcut-o până acum, încercând să ne pună pe noi într-o lumină proastă – şi îmi atacă soldaţii, omorându-i, atunci, în acel moment, ca Danemarca sau ca ţară NATO care am trupe acolo, am două variante:
1. Să mă consider atacat de Rusia, pentru că sunt soldaţii mei, iar soldaţii reprezintă un element de suveranitate – au uniforme, însemne naţionale. Deci, dacă ai atacat soldaţii unei ţări NATO, ai atacat şi ţara respectivă. În acest caz, trebuie să merg în NATO, ceea ce s-ar putea ca unele state să nu îşi dorească, pentru că asta ar însemna invocarea articolului 5.
2. Sau, pur şi simplu, să mă retrag din Ucraina cu coada între picioare. Şi vă spun clar: în momentul în care o ţară NATO ar avea soldaţi omorâţi de Rusia – şi nu neapărat printr-un atac direct al ruşilor, pentru că ei nu joacă aşa – situaţia s-ar complica. Să ne amintim cazul avionului doborât deasupra Ucrainei: au fost separatiştii cu armament rusesc, ruşii au negat implicarea lor, şi cazul a fost mereu ambiguu.
Acesta va fi scenariul: nişte soldaţi ai unei ţări NATO sunt omorâţi în Ucraina, dar nu se ştie exact de către cine. Noi vom fi siguri că sunt ruşii, dar nu vom avea dovezi clare. Se va genera o criză politică în ţara respectivă.
A doua variantă pe care o are acea ţara este să se retragă umilită. Cred că ceva similar s-a întâmplat cu Olanda, când a pierdut militari la Srebreniţa – aceştia au fost dezarmaţi, iar incidentul a provocat o criză politică majoră şi o criză de guvern. Astfel, ţara respectivă ar fi „ciufulită” în relaţia cu Rusia, iar ruşii ar demonstra din nou că pot umili şi pune în defensivă pe cine doresc, fără să fie pedepsiţi. Asta, desigur, după ce au primit şi concesii de la Trump.
Deci, statele care ar vrea să trimită trupe în Ucraina se confruntă cu această problemă: cine garantează siguranţa trupelor de acolo? Singura ţară care poate face acest lucru este SUA, printr-o înţelegere directă cu Vladimir Putin. Doar că, din ce înţeleg, domnul Trump nu vrea asta. În cele trei concesii făcute lui Putin, ce a spus? Fără NATO pentru Ucraina, fără soldaţi americani – ceea ce este o concesie uriaşă, de altfel aceeaşi pe care a făcut-o şi Biden – şi fără garanţii de articol 5 pentru trupele europene trimise în Ucraina.
Jurnalistă: Deci este extrem de îngrijorător inclusiv pentru noi. Pentru că, dacă articolul 5 nu mai este ceea ce...
Iulian Fota: Articolul 5 ne acoperă, deci nu e vorba de un atac direct asupra unei ţări NATO. Articolul 5 funcţionează. Dar aici avem un caz destul de gri şi ai putea argumenta extinderea sa – pentru că, repet, ar trebui extins pentru soldaţii unei ţări NATO aflaţi în Ucraina. Ar fi o situaţie nouă, nemaiîntâlnită până acum.
Evident, coeziunea NATO este pusă în discuţie, iar din acest motiv presa rusă jubilează. Pentru că, în acest moment, avem cea mai gravă criză de încredere între americani şi europeni cel puţin din 2003 încoace, când s-a pus problema intervenţiei în Irak. Ştim bine că atunci patru state – Belgia, Luxemburg, Franţa şi Germania – s-au opus acţiunii americane, provocând o criză majoră în interiorul NATO, probabil cea mai mare de la criza Suezului încoace.
În ultimii 20 de ani, aceasta este de departe cea mai mare criză, şi s-ar putea ca, de data aceasta, să fie mult mai complicat. Pentru că George W. Bush, spre deosebire de Trump, era totuşi un politician de modă veche, pro-atlantist, crescut şi educat în respect pentru Europa. Donald Trump nu se încadrează în această categorie, nu are nicio legătură cu acest cerc de politicieni, iar părerea mea este că domnul Trump nu are, de fapt, respect pentru Europa. De aceea, lucrurile sunt atât de urâte.
