Expert american avertizează: Iranul a dezvoltat arme chimice pe bază de opioide sintetice precum fentanilul

Un expert american a avertizat cu privire la faptul că Iranul a dezvoltat arme chimice bazate pe opioide sintetice precum fentanilul, agenţi puternici care ar putea neutraliza soldaţi sau civilii atunci când sunt adăugaţi la grenade sau artilerie, informează Business Insider.

Agenţii pe bază farmaceutică, sau PBA, sunt în esenţă medicamente transformate în arme care neutralizează, îşi incapacitează şi ucid victimele în funcţie de expunere. Este posibil ca Iranul să fi dat PBA-uri mandatarilor săi, cum ar fi Hezbollah, care le-ar putea folosi pentru a răpi trupe şi civili israelieni.

„Într-o perioadă de instabilitate regională crescândă în Orientul Mijlociu, în mare parte ca urmare a militantismului mandatarilor iranieni, ameninţările reprezentate de programul PBA înarmat al Iranului nu mai pot fi trecute cu vederea”, a scris Matthew Levitt, senior fellow la think tank-ul Washington Institute, într-un articol pentru Combatting Terrorism Center at West Point.

US Government Accountability Office defineşte PBA drept „substanţe chimice bazate pe compuşi farmaceutici, care pot avea sau nu utilizări medicale legitime şi care pot provoca boli grave sau moartea atunci când sunt utilizate în mod abuziv”. Acestea includ opioide precum fentanilul şi tranchilizantele pentru animale.

Aceste medicamente afectează sistemul nervos central al unei victime.

„Odată inhalaţi, aceşti agenţi fac ca victimele să îşi piardă complet cunoştinţa şi permit forţelor care îi desfăşoară să avanseze rapid şi în linişte şi/sau să ia captive victimele inconştiente”, a scris Levitt.

Iranul a fost o victimă a războiului chimic în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980, când atacurile chimice irakiene - inclusiv gaze neurotoxice precum sarinul şi gazul muştar - au făcut un milion de victime iraniene. Dar Iranul a folosit propriul său gaz muştar în câteva ocazii în timpul războiului. Israelul crede că Iranul a folosit PBA împotriva rebelilor în războiul civil sirian, în timp ce există rapoarte conform cărora miliţiile pro-iraniene din Irak le-ar fi lansat împotriva protestatarilor anti-guvernamentali.

„Problema este că Iranul are dreptate când spune că a fost victima armelor chimice în moduri teribile în timpul războiului Iran-Irak. Dar realitatea este că ei înşişi au folosit aceste arme, de asemenea”, a declarat Levitt.

SUA şi aliaţii săi au avertizat de ani de zile că Iranul dezvoltă arme pe bază farmaceutică, încălcând Convenţia privind armele chimice din 1997, care interzice fabricarea şi utilizarea „substanţelor chimice toxice”. Acestea sunt definite ca substanţe chimice care, prin „acţiunea lor chimică asupra proceselor vitale”, pot provoca „moartea, neutralizarea temporară sau vătămarea permanentă a oamenilor sau animalelor”. Semnatarii tratatului - inclusiv Iranul - sunt obligaţi să distrugă stocurile existente.

Cu toate acestea, există dovezi care sugerează că Iranul urmăreşte PBA-uri. În 2014, departamentul de chimie al Universităţii Imam Hossein din Iran „a căutat cantităţi de un kilogram de medetomidină - un sedativ pe care l-a cercetat ca un incapacitant aerosolizat - de la exportatorii chinezi”, se arată într-un raport din 2023 al Departamentului de Stat al SUA.

„Departamentul de Chimie are puţine antecedente de cercetare veterinară sau chiar medicală, iar cantităţile căutate (peste 10.000 de doze eficiente) nu erau în concordanţă cu utilizarea finală raportată a cercetării”.

În septembrie 2023, hackeri anti-guvernamentali iranieni „au postat documente confidenţiale care detaliau dezvoltarea de către o universitate militară iraniană a unor grenade menite să disemineze medetomidină”, a declarat Departamentul de Stat.

O preocupare deosebită au fost referirile din literatura iraniană la incidentul de la Dubrovka din 2002, când forţele de securitate ruse au pompat gaz farmaceutic - probabil fentanil sau carfentanil, un alt opioid sintetic mult mai puternic - într-un teatru din Moscova aglomerat pentru a-i supune pe rebelii ceceni care luaseră aproape o mie de ostatici. Comandourile au luat apoi cu asalt clădirea şi i-au ucis pe rebelii neutralizaţi, dar gazul a ucis şi peste 130 de ostatici.

Cu toate acestea, restricţionarea PBA-urilor este dificilă deoarece acestea se suprapun cu produse utilizate în scopuri legitime de aplicare a legii şi în scopuri medicale. De exemplu, gazul lacrimogen a fost utilizat de forţele de ordine ca agent de control al revoltelor încă din Primul Război Mondial, în timp ce trupele americane l-au folosit în Războiul din Vietnam pentru a scoate fum din tunelurile inamice. Gazul lacrimogen este încă legal atunci când este utilizat pentru controlul revoltelor, dar nu ca armă pe câmpul de luptă.

Este „foarte, foarte dificil” să împiedici naţiunile să producă PBA, a declarat Levitt, motiv pentru care „s-a pus un accent atât de mare pe eforturile diplomatice, sancţiuni şi unele acţiuni de aplicare a legii”.

PBA-urile iraniene reprezintă o problemă deosebită dacă Teheranul le-a furnizat unor organizaţii precum Hezbollah.

„Desfăşurarea de arme produse cu dublă utilizare, iar apoi furnizarea acestor arme unor grupări, oferă Iranului mai multe nivele de acoperire şi o negare rezonabilă a faptului că a făcut acest lucru”, a scris Levitt în articolul său.

Israelul se temea că Hezbollah va folosi arme PBA ca parte a unui presupus plan de cucerire a regiunii Galileea din nordul Israelului şi de răpire a cetăţenilor israelieni.

„Poate că le foloseşti doar pentru a incapacita poliţiştii de frontieră şi a ajunge la civilii acum neprotejaţi. Sau, de fapt, vizaţi şi neutralizaţi soldaţii, astfel încât să îi puteţi răpi sau captura”, a declarat Levitt.

Ofensivele militare recente ale Israelului în Liban au afectat grav Hezbollah, inclusiv arsenalul său uriaş de rachete. Dar PBA-urile pot fi adăugate grenadelor de mână şi obuzelor de mortier, din care Hezbollah dispune încă de stocuri ample. Şi există în continuare posibilitatea ca forţele SUA să se confrunte cu Iranul şi aliaţii săi şi să se confrunte cu agenţi pe baza farmaceutică. (În contextul în care SUA au finalizat programul de distrugere a armelor lor chimice în 2023).

Cu toate acestea, Levitt subliniază că PBA nu sunt în aceeaşi categorie cu armele de distrugere în masă, cum ar fi gazul neurotoxic, care este suficient de puternic pentru a ucide pe scară largă în zonele de expunere: „Aceasta nu este o ameninţare strategică. Este o armă tactică”.

Cu toate acestea, armele chimice au un efect înfricoşător, chiar dacă gazul fentanil nu este nici pe departe la fel de mortal ca gazul neurotoxic.

„Cred că foarte mulţi oameni ar vedea lucrurile astfel, pentru că vorbim despre arme chimice”, a declarat Levitt.