Expert: 1.200 de modificări ale Codului Fiscal în 10 ani. Se fac modificări ale modificărilor, modificărilor modificate!

Avocatul specializat pe fiscalitate Gabriel Biriş, fost secretar de stat în Ministerul Finanţelor, a atras atenţia, într-o intervenţie la Digi24, că modificările repetate ale legislaţiei fiscale au ajuns să genereze costuri importante pentru economie şi să afecteze predictibilitatea mediului de afaceri, în condiţiile în care aceleaşi prevederi sunt modificate succesiv, fără suficiente analize de impact.

Redăm mai jos intervenţia expertului.

Jurnalist: Văd că aţi venit cu programul de guvernare, l-aţi studiat cu atenţie, v-aţi şi pus notiţe pe el, pe anumite pagini. Haideţi să o luăm aşa, cu ochii omului care a mai citit programe de guvernare, dar întotdeauna s-a uitat şi la banii necesari pentru implementare. Vi se pare realist?

Gabriel Biriş: Acum, toate programele de guvernare sună bine. Diferenţa o face implementarea. Programul ăsta de guvernare are ce îi trebuie ca să se facă ce trebuie. Depinde ce au înţeles autorii. Pentru că atunci când vorbim, uite, de exemplu, ştiţi că am criticat în mod repetat bolovani de genul IMCA (Impozitul Minim pe Cifra de Afaceri), ICAS (Impozitul Specific pe Cifra de Afaceri), taxa pe stâlp, care au fost puşi şi în cârcă economiei. Ne spune aici că impozitele temporare rămân temporare, ceea ce ar însemna că bolovanii ăştia dispar de la anul.

Dar, pe de altă parte, ne spune doar că IMCA dispare, ceea ce în sine este un lucru foarte bun, pentru că era obligatoriu să dea un mesaj în sensul ăsta.

Ne spune că toleranţă zero la frauda organizată. Asta ce o însemna? Că dacă înseamnă continuarea a ce se face acum, fără modificări legislative, şi revin aici la obsesia mea cu taxarea inversă generalizată, nu se vor aduce suficient de mulţi bani, suficient de repede la buget.

Trebuie măsuri care să, pur şi simplu, să scoată banii din conducta la care s-au mufat hoţii. Şi asta face taxarea inversă. Pune un robinet şi nu mai cercetează decât nişte înregistrări contabile.

Plus că avantajează foarte mult şi ANAF-ul, pentru că jumătate din cei aproape 4.000 de inspectori astăzi soluţionează cereri de rambursare. Ori taxarea inversă ar elimina cererile de rambursare.

Deci poţi să-i pui să facă altceva pe accize, pe controlul modului în care sunt înregistrate cheltuielile, pe transferul de profit prin preţuri, care nu e aşa o problemă mare, dar încă mai există, iarăşi ar ajuta foarte mult investitorii şi producătorii de produse la care se aplică taxarea inversă, gen fermierilor cu cereale, pentru că nu trebuie să mai prefinanţeze TVA-ul la input-uri.

Mai văd aici nişte măsuri care, principial, sunt super OK. Nicio cheltuială permanentă fără sursă permanentă de finanţare. Adică oamenii trebuie să ştie costul care cresc pensiile. De unde vin banii? Din împrumuturi? – Nu! – Trebuie să vină din creşteri de taxe. Şi atunci poate e un pic mai... impozite... Şi atunci poate e un pic mai cu frână...

Jurnalist: Să ştiţi că asta a fost o problemă în aceste zile, pentru că reprezentanţii Guvernului, în frunte cu premierul Luca Niculescu, nu au fost foarte clari în privinţa excluderii unor creşteri ale taxelor de la anul.

Gabriel Biriş: Şi a făcut foarte bine, pentru că a evitat situaţia în care s-a pus preşedintele Nicuşor Dan în campania electorală, când a dat în scris că nu creşte TVA-ul. Ori era evident că dacă nu fac, nu iau măsura cu taxarea inversă, în anul trecut, nu exista alternativă, decât creşterea cotelor la TVA şi la accize. Că altfel intram în junk şi eram într-un rău mult mai mare decât am fost aşa.

Jurnalist: Acum, ce taxe crescute vi se par, din nou, evidente?

Gabriel Biriş: Mie mi-e foarte teamă de continuarea acestei, mă scuzaţi, folosesc tâmpenii, cu impozitarea la valoarea de piaţă a clădirilor.

Jurnalist: Modificarea impozitului pe proprietate, despre asta e vorba, care apare în programul de guvernare.

Gabriel Biriş: Apare în programul de guvernare, este preluată din PNRR. În PNRR, când a fost introdusă iniţial, eu am reacţionat on the spot. Am făcut o analiză, am scris de ce nu e bine, care e alternativa, că de criticat e uşor. Am fost sunat atunci de domnul Ghinea să mă întrebe ce sunt atât de împotrivă, i-am explicat de ce sunt împotrivă, i-am şi propus o altă formulare, care într-o versiune intermediară a fost preluată, după care, în versiunea finală, s-au întors la valoarea de piaţă.

S-au apucat, domnul Boloş a început asta, cu RO E-proprietate, care e alt tocător de bani publici, ca să facă un sistem care să ia date, să calculeze valorile de piaţă – imposibil! Valoarea de piaţă ţi-o dă preţul plătit de cumpărător. Evaluările sunt estimative, grilele notarilor sunt estimative. Nu poţi să stabileşti impozite la ceva care nu e real.

Şi se poate ajunge, dacă se continuă în această direcţie, am dat un exemplu de calcul, pe caz concret, ne putem aştepta la creşteri de 500% ale impozitului pe clădire, pe proprietate, iar în multe situaţii, în special în centrele oraşelor mari, peste impozitul ăsta de 0,1%, vine impozitul pe lux de 0,9%, pentru ce depăşeşte 500 de mii de euro. În exemplul pe care l-am dat, impozitul urma să crească de 27 de ori. Asta este complet inacceptabil. Nu putem să forţăm oameni care s-au născut într-o casă, într-o zonă care a ajuns să crească preţul, că aşa-i piaţa, să-şi vândă casa înainte să moară, că nu au de unde să plătească impozit. Sunt situaţii de genul ăsta. O situaţie, dacă există, de om care trebuie să-şi vândă casa, că nu poate plăti impozit, înseamnă că legea e proastă. Nu trebuie să creăm victime colaterale.

Dacă faci legislaţie... OK, îţi trebuie şi minte, dar trebuie şi un pic de suflet când faci legislaţia. Trebuie să te gândeşti la implicaţiile legislaţiei pe care o faci şi o implementezi pentru oameni şi pentru companii şi nu să te uiţi doar la... am mai zis, din nenorocire pentru ţara asta, ultimele multe guverne parcă au guvernat doar pentru aparatul bugetar şi pentru pensionari.

Nu au avut niciun fel de atenţie la economia reală. Nu contractele astea cu statul. PNDL, PNRR, whatever. Nu. Economia B to B nelegată de stat. Care aia creează cea mai mare valoare adăugată. Ori, dacă de asta nu-ţi pasă şi vii cu tot felul de măsuri care o sugrumă, ajungi în situaţia în care suntem acum. Deci, dacă... E important că mai e ceva timp. Important este să... existe deschidere la discuţii cu oamenii care ştiu şi pot să ajute.

Şi după discuţii şi calcule de impact, că asta ne dorim, ca politicile publice să fie făcute cu studii de impact înainte şi cu studii după, al efectelor măsurilor, că noi tot modificăm, modificăm, modificăm. 1.200 de modificări ale Codului Fiscal în 10 ani. Frecvenţa modificărilor în ultimii 3 ani jumate s-a dublat. Ori asta înseamnă costuri pentru economie, costuri de conformare. Că orice modificare a legislaţiei fiscale, aproape orice modificare, se translatează în nişte modificări de formulare, care înseamnă costuri de implementare, modificări de IT.

Şi nu putem să avem situaţii în care aceeaşi măsură în ultimii 5 ani de zile a fost modificată de 4 ori. Modificări ale modificărilor, modificărilor modificate. Nu mai putem continua aşa.