Este posibil ca nanoparticulele din solul Lunii să rezolve misterul suprafeţei sale

Mozaic de 53 de imagini ale Lunii capturate de misiunea Gallileo pentru a examina compoziţia suprafeţei lunare - schimbările conţinutului mineral produc diferite culori ale luminii reflectate (NASA / JPL)
Belinda McCallum
19.06.2012

Proprietăţile ciudate ale solului Lunii ar putea fi cauzate de faptul că meteoriţii creează şi sparg pe suprafaţa Lunii, bule de sticlă ce conţin particule ultrafine.

Lucrând cu cercetătorii din Taiwan, Marek Zbik de la Universitatea Tehnologică din Queensland, Australia, a studiat particulele microscopice de sol colectate de pe suprafaţa Lunii, în timpul misiunii robotizate Luna 16.

Solul lunar de la suprafaţă sau regolitul este foarte lipicios şi fragil, putând cauza uzura metalului şi a sticlei. Cele mai multe dintre particulele sale sunt ca nişte boabe de praf, cu o dimensiune mai mică de 10 microni.

"Solul lunar se încărca electrostatic, astfel că pluteşte deasupra suprafeţei, este extrem de activ chimic, şi are o conductivitate termică redusă, de exemplu poate avea 160 de grade [Celsius] deasupra suprafeţei, dar minus 40 de grade la doi metri de la surafaţă, în adâncime", a explicat Zbik.

"Nori de praf lunar plutesc în aer, în concentraţii mici, de obicei [la] câţiva centimetri deasupra solului", a adăugat el. "Cu toate acestea, s-au găsit particule care au format şi nori cu o densitate scăzută, la circa 100 km deasupra suprafeţei."

Oamenii de ştiinţă au folosit o tehnică numită nanotomografie bazată pe sincrotron, pentru a observa structura bulelor în 3D, fără a le sparge.

Ştiinţa în mişcare

"În loc să găsim gaz sau vapori în interiorul bulelor, ceea ce ne-am aştepta să găsim în astfel de bule pe Pământ, bulele lunare de sticlă sunt pline cu o reţea extrem de poroasă de particule sticloase, care dilată interiorul bulei", a afirmat Zbik.

Aceste nanoparticule par să se formeze în interiorul bulelor de rocă topită, atunci când Luna este lovită de meteoriţi. Ele sunt eliberate atunci când loviturile ulterioare sparg cavităţile rezultate.

"Această pulverizare continuă de roci pe suprafaţa Lunii şi acest amestec constant formează un tip de sol, care este necunoscut pe Pământ", a susţinut Zbik.

Nanoparticulele respectă legile fizicii cuantice. Atunci când sunt eliberate de pe suprafaţă lunară, ele se pot amesteca cu alte materiale din sol, producând caracteristici neobişnuite.

"Nanoparticulele sunt atât de mici, încât dimensiunea, şi nu compoziţia lor, justifică proprietăţile lor excepţionale", a explicat Zbik.

Din moment ce Luna nu are atmosferă, nu există niciun efect de amortizare înainte de lovitura unui meteorit, iar rezultatul este "foarte violent".

"Temperaturile imense care sunt generate, topesc stânca", spune Zbik. "Presiunea dispare şi este creat un vid".

"Bulele apar în roca topită de sticlă la fel ca bulele băuturilor răcoritoare, care încearcă să iasă din sticlă".

Echipa de cercetători vrea să înţeleagă exact modul în care se formează nanoparticulele, ceea ce ar putea avea implicaţii în ceea ce priveşte noile metode de dezvoltare a nanomaterialelor.

Rezultatele au fost publicate în Scholarly Research Network Astronomy and Astrophysics.

The Epoch Times publică în 35 de ţări şi în 19 limbi. Abonaţila newsletter-ul nostru electronic.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor