"Este extrem de grav" - Simion şi Grindeanu, acuzaţi că îşi bat joc de politica externă pentru beneficiul personal

Analistul Cristian Hriţuc a afirmat, într-un articol publicat în Substack, că liderii principalelor partide care conduc în sondaje - PSD şi USR - se joacă cu politica externă doar pentru câştiguri personale.

"Da, despre Simion şi Grindeanu este vorba, iar restul textului îl găsiţi mai jos", a precizat Cristian Hriţuc.

Redăm mai jos analiza analistului politic:

Zilele acestea am trecut printr-o criză la nivel mondial. Am putut vedea cum Donald Trump pune din nou în paranteze dreptul internaţional, cum atacă UE şi ţările componente, am văzut presiunea pe care a făcut-o pe subiectul Groenlandei, dar şi atitudinea pe care o are în raport cu NATO.

S-a scris mult despre toate aceste subiecte şi, în această analiză, nu vreau să mă aplec prea mult asupra lor, ci vreau să subliniez atitudinea unor lideri politici din România şi efectele pe care le au acţiunile lor.

Însă este nevoie ca, înainte de toate, să punem cât mai bine elementele de context, plecând de la fapte.

Există din ce în ce mai multe indicii că s-a ajuns la un „deal” între Trump şi Putin privind o împărţire a lumii în sfere de influenţă. Trump consideră Europa slabă, slăbeşte relaţiile tradiţionale dintre aliaţi, în timp ce „valsează” cu Putin pe subiectul Ucraina. Evenimentele care au fost în Siria, plecarea lui Bashar la Moscova, capturarea lui Maduro, un aliat al lui Putin, vin să întărească această percepţie.

Pare că există o înţelegere de tipul „fiecare face ce vrea în vecinătatea sa”. Vechile alianţe şi formatele politice sunt considerate depăşite de liderul american, iar pentru Putin toate aceste lucruri înseamnă breşe care pot fi folosite în politica sa expansionistă.

Cu alte cuvinte, rezumând, avem următorul tablou:

- tensionarea relaţiei SUA–UE;

- slăbirea NATO. Cazul Groenlanda;

- desfiinţarea regulilor de funcţionare pe care s-a mers până acum şi consolidarea politicii „dreptul celui mai puternic”;

- schimbarea poziţiei SUA faţă de Moscova. Încălzirea relaţiilor dintre liderii celor două state.

Toate acestea au creat o neîncredere mare la nivelul statelor din UE, neîncredere care va dura cel puţin două generaţii. Tot ce s-a clădit în 70 de ani, după 1945, s-a dărâmat într-un an de mandat Trump.

Pentru România, toate aceste lucruri reprezintă evenimente excepţionale care creează riscuri şi ameninţări pe timp îndelungat. Suntem dependenţi securitar de SUA şi dependenţi economic de UE. Metaforic vorbind, se poate muri şi de foame, nu numai din cauza unui război. Pentru o ţară, sărăcia şi lipsa fondurilor de dezvoltare pot duce la haos. Iar, din păcate pentru noi, România nu este în cea mai bună formă pentru a rezista economic acum, în faţa unor noi furtuni.

Din punct de vedere militar, riscul cel mai mare pentru România este Federaţia Rusă. Putin s-a exprimat clar încă de acum 10 ani: vrea ca aliniamentul NATO să fie retras pe poziţiile de dinainte de aderarea României, vrea zona de influenţă din timpul Războiului Rece. Este vital ca între noi şi Rusia să avem o Ucraină puternică, capabilă să stea pe picioarele ei şi să nu fie o ţară condusă de o marionetă a Moscovei.

În aceste condiţii, jocul României trebuie să fie echilibrat. Face parte din UE şi s-a bucurat de fondurile de dezvoltare, de politicile UE privind coeziunea europeană, trebuie să păstreze o relaţie cât mai bună cu SUA şi trebuie să îşi păstreze suveranitatea, integritatea şi independenţa.

Nu poate accepta crearea unui precedent, o încălcare a suveranităţii prin anexarea de către un stat a altui stat, cum nu poate accepta nici încălcarea normelor de drept internaţional, care sunt cele mai utile în special statelor mici.

În tot acest peisaj, am văzut doi lideri ai principalelor partide, Sorin Grindeanu şi George Simion, care au călcat în picioare politica externă doar pentru câştiguri în plan personal.

Grindeanu a declarat clar că România ar trebui să răspundă „DA” invitaţiei lui Trump de a se alătura Consiliului pentru Pace, fără ezitare sau rezerve. El subliniază că participarea este o chestiune de realism şi securitate naţională, nu de „servilism”, având în vedere rolul Statelor Unite ca principal furnizor de securitate pentru România.

Trebuie spus că nimeni nu ştie încă ce înseamnă acest Consiliu propus de Trump. Dacă acesta nu încalcă statutul altor organizaţii internaţionale din care face parte şi România. Chiar ieri, Meloni declara că Italia nu poate adera la acest organism din cauza barierelor constituţionale, Franţa a refuzat, iar restul statelor europene analizează încă oferta.

Grindeanu nu a aşteptat analiza care se efectuează la nivelul statului român, s-a grăbit să se exprime şi să fie, practic, printre primii care aprobă acest proiect, alături de Bielorusia.

De ce face acest lucru Grindeanu? Pentru a obţine „mângâierea” lui Trump? Pentru a obţine o „protecţie” a ambasadei? Pentru câteva puncte electorale, pentru a se poziţiona mai „trumpist” decât Simion?

Sunt raţiuni de interes personal. Nu este nimic clar dacă ajută într-un fel România să intre în acest format sau nu. Nu există niciun argument pe masă acum. Singurul argument este să „dea bine la Trump”. Doar că şi Trump e trecător, ca şi Grindeanu, iar relaţiile statelor democratice, până la urmă, se bazează pe mai mult decât pe voinţa liderului de la putere din acel moment.

Grindeanu a dovedit încă o dată că este doar un simplu scamator. Ca în celebra fază când îşi scoate de la mână ceasul de câteva zeci de mii de euro înaintea unei conferinţe de presă, şi acum pozează într-un lider care vrea binele României, dar fără să ştie dacă, într-adevăr, acest format ne aduce ceva.

Al treilea om în stat renunţă la poziţia de echilibru pe care a avut-o România până acum, în aceste zile, şi se aruncă înainte.

Grindeanu este depăşit de Simion. Aşa cum am spus şi pe Facebook, gestul lui Simion de a tăia un tort cu steagul Groenlandei este doar gestul unei slugi care vrea să dea bine în faţa stăpânului.

Suveranistul Simion este de acord ca o ţară să îşi piardă suveranitatea, negândindu-se nicio clipă că România ar putea fi pusă în această situaţie.

Cum se numesc aceşti lideri care îşi bat joc de politica externă doar pentru beneficiul personal? Trădători? Iresponsabili?

Ce se întâmplă acum în România este extrem de grav. AUR şi PSD conduc în sondaje, sunt principalele partide. Liderii lor se joacă cu politica externă doar pentru câştiguri personale.

În acelaşi timp, există foarte puţini lideri politici care au curajul să protejeze şi să se exprime tocmai pentru a susţine valorile euro-atlantice. România a crescut în ultimii 30 de ani, după ce a ieşit din comunism, tocmai pentru că a susţinut, şi-a însuşit şi a mers pe aceste valori, pe care azi le aruncăm cu dispreţ la coş.