Era consimţământului în cunoştinţă de cauză a luat sfârşit, dictatura medicală a venit peste noi
Într-o lovitură semnificativă dată autonomiei pacienţilor, consimţământul informat a fost revocat în linişte, la doar 77 de ani după ce a fost codificat în Codul de la Nuremberg.
La 21 decembrie 2023, în timp ce americanii se pregăteau frenetic pentru sezonul festiv, Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane şi Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) au emis o hotărâre finală de modificare a unei dispoziţii din 21st Century Cures Act. Aceasta a permis „o excepţie de la cerinţa de a obţine consimţământul informat atunci când o investigaţie clinică nu prezintă mai mult decât un risc minim pentru subiectul uman”.
Această hotărâre a intrat în vigoare la 22 ianuarie, ceea ce înseamnă că este deja o practică standard în întreaga Americă.
Aşadar, ce este 21st Century Cures Act? Este o lege controversată promulgată de cel de-al 114-lea Congres al SUA în ianuarie 2016, cu sprijinul puternic al industriei farmaceutice. Legea a fost concepută pentru a „accelera descoperirea, dezvoltarea şi furnizarea de leacuri ale secolului XXI şi în alte scopuri”.
Unele dintre dispoziţiile din cadrul acestei legi reprezintă o lectură incomodă. De exemplu, legea a sprijinit cercetarea cu risc ridicat şi recompensă ridicată (secţiunea 2036), noi modele de studii clinice (secţiunea 3021) şi încurajarea inovării în domeniul vaccinurilor (secţiunea 3093).
Acest act a acordat Institutului Naţional de Sănătate (NIH) protecţie juridică pentru a continua cercetarea în domeniul vaccinurilor noi, cu risc ridicat. Se poate afirma cu tărie că aceste dispoziţii cuprind toată arhitectura necesară pentru multe dintre relele care au avut loc în ultimii patru ani.
Anularea consimţământului pacientului în cunoştinţă de cauză a fost un alt obiectiv declarat al legii iniţiale. În secţiunea 3024 a fost îngropată dispoziţia de a elabora o „derogare sau modificare a consimţământului informat pentru investigaţii clinice”.
Cercetătorii istoriei medicale înţeleg că conceptul de consimţământ în cunoştinţă de cauză, un lucru pe care astăzi îl luăm cu toţii de la sine înţeles, este un fenomen relativ nou, codificat în înţelegerea sa modernă ca unul dintre principiile critice ale Codului de la Nuremberg în 1947. Este de neconceput ca, la doar 77 de ani de la Nuremberg, uşa să se deschidă din nou pentru experimentele medicale autorizate de stat pe cetăţeni potenţial neinformaţi şi care nu doresc.
Conform acestui amendament, numai statul, acţionând prin NIH, FDA şi Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC), va decide ce este considerat un „risc minim” şi, cel mai îngrijorător, va stabili „măsurile de protecţie adecvate pentru a proteja drepturile, siguranţa şi bunăstarea subiecţilor umani”.
Observaţi termenul subiecţi; nu pacienţi, persoane, indivizi sau cetăţeni, ci subiecţi. În relaţiile asimetrice de putere, cum ar fi cele dintre clinician şi pacient, se înţelege că subiectul pasiv se va conforma hotărârilor şi mandatelor stăpânilor săi medicali. Utilizarea termenului „subiecţi” serveşte, de asemenea, la dezumanizare. Dezumanizarea populaţiilor a fost o componentă esenţială a experimentelor naziste pe oameni şi, după cum a susţinut Hannah Arendt, este un pas esenţial către negarea cetăţenilor „dreptului de a avea drepturi”.
Această hotărâre permite, de asemenea, cercetătorilor şi finanţatorilor lor evanghelici miliardari rătăciţi să urmeze programe experimentale periculoase, cum ar fi vaccinurile împotriva ţânţarilor ale lui Bill Gates, vaccinurile ARNm pe animale şi vaccinurile în aerosoli. Această lege încurajează aceste programe noi şi cu risc ridicat, studiile medicale aprobate ca fiind „cu risc minim” de către autorităţile de reglementare nemaifiind necesare cercetătorilor şi companiilor farmaceutice pentru a obţine consimţământul pacienţilor. Cu toate acestea, istoria farmacologiei şi a medicinei este plină de investigaţii clinice şi intervenţii despre care se credea că nu prezintă decât un risc minim pentru oameni, dar care au provocat dureri, suferinţe şi decese incomensurabile.
Acest amendament reprezintă doar un prim pas timid pe măsură ce guvernul SUA testează apele pentru a vedea cu ce poate scăpa. Având în vedere lipsa de atenţie acordată acestei hotărâri atât în presa corporativă, cât şi în cea independentă, este probabil ca guvernul să se simtă încurajat să îşi extindă domeniul de aplicare. Astfel, această decizie reprezintă începutul unui revizionism înfricoşător în istoria medicală occidentală, autonomia pacientului fiind din nou abandonată.
Această hotărâre, care va fi pusă în aplicare de oameni de ştiinţă potenţial corupţi, de birocraţi din domeniul sănătăţii şi de autorităţi de reglementare în domeniul sănătăţii şi al medicamentelor capturate, reprezintă un nou pas către un viitor distopic inimaginabil în urmă cu doar cinci ani. Fără îndoială, infrastructura pentru punerea în aplicare a acestui decret este deja construită de aceiaşi cultişti ai gândirii de grup responsabili pentru blocajele de coşmar ale pandemiei COVID-19, care continuă să plaseze urmărirea profitului şi „binele suprem” deasupra alegerii individuale, autonomiei corporale şi consimţământului în cunoştinţă de cauză.
