Enigma indescifrabilă a politicii italiene, cu două zile înainte de alegerile parlamentare (revista presei)

Cu două zile înainte de desfăşurarea alegerilor parlamentare din 24-25 februarie, în Italia continuă campania electorală agresivă şi 'urlată', în care toţi politicienii se ceartă şi se insultă, o campanie dificilă, 'greu de explicat', care rămâne însă în atenţia mass-media din întreaga lume, informează vineri numeroase publicaţii din Peninsulă.

'În străinătate, Italia rămâne un mister', titrează La Stampa din Torino, care publică un editorial scris de jurnalistul Cesare Martinetti, în care acesta susţine că actuala campanie electorală, cu polemicile pe care le-a dezlănţuit şi cu tonurile sale aprinse, apare 'de neînţeles' în multe ţări din Europa şi din întreaga lume, unde mass-media urmăreşte cu atenţie situaţia din Peninsulă, deoarece miza alegerilor generale este mare.

'Silvio Berlusconi, liderul coaliţiei de centru-dreapta, este ca magul Houdini, un iluzionist', scrie cotidianul israelian Yediot Ahronot, într-un articol subliniat de La Stampa.

Liderul populist al Mişcării 5 Stele, Beppe Grillo, este cu siguranţă 'bărbatul cel mai simpatic din Italia', dar este şi un 'extremist foarte periculos', scrie cotidianul britanic Financial Times. Presa străină observă cu atenţie alegerile legislative din Italia, punându-şi mai ales următoarea întrebare: 'Într-adevăr Berlusconi poate recuceri puterea?'. Răspunsul este, în străinătate, un cor de 'No, please!', potrivit autorului articolului publicat de principalul cotidian torinez.

Dar şi o altă întrebare este pusă zilele acestea de publicaţiile din întreaga lume: 'Cine este Grillo? Un comediant? Şi ce legătură are cu politica?'. Răspunsul presei străine este: 'Cum poate fi posibil acest lucru?', opinează La Stampa.

În ultimele zile ale campaniei electorale, Italia devine un 'mister', cu o politică ilizibilă 'pentru cine este obişnuit cu un sistem politic clar', cu două, trei partide principale, cu o 'bătălie politică ce se dă asupra programelor electorale şi asupra conţinutului lor', cu dezbateri publice şi televizate între principalii doi sau trei candidaţi la funcţia de prim-ministru, 'candidaţi care răspund la întrebări şi care, dacă pierd alegerile, se retrag, recunoscându-şi înfrângerea şi acceptând victoria adversarilor', indică publicaţia amintită.

De asemenea, potrivit autorului articolului din La Stampa, 'toţi marii lideri străini sunt mai tineri decât cei din Italia'. Preşedintele american Barack Obama are 52 de ani, preşedintele francez Francois Hollande are 58 de ani, 'la Londra, David Cameron, premierul britanic, a intrat la Downing Street la vârsta de 44 de ani', iar Angela Merkel a devenit cancelar al Germaniei la vârsta de 51 de ani. În timp ce principalii lideri italieni, cei care au şanse să câştige alegerile, sunt cel de stânga, Pier Luigi Bersani (62 de ani), cel de dreapta, Silvio Berlusconi (76 de ani), şi cel de centru, Mario Monti (69 de ani).

În SUA, unde alegerile din Italia sunt urmărite cu atenţie, ziarele scriu că 'Roma va arde după difuzarea rezultatelor electorale'. Într-un comentariu dedicat alegerilor din Peninsulă, agenţia Reuters a scris că tonul campaniei electorale din Italia anunţă că 'Roma va arde, indiferent de rezultat, pentru că nimeni şi nicio forţă politică nu va avea curajul să înfrunte problemele enorme care stau la baza crizei economice care a transformat în ultimii cinci ani economia ţării într-o economie slabă', relatează La Stampa.

Tot în SUA, cotidianul New York Times (NYT) analizează 'fenomenul Berlusconi' şi scrie că un succes electoral al liderului de dreapta 'ar fi un dezastru pentru Italia'. Dar, potrivit NYT, Il Cavaliere ar putea reprezenta 'o problemă pentru Italia' şi dacă nu va câştiga alegerile, deoarece, chiar şi în opoziţie, 'acesta va negocia cu viitorul guvern italian pentru a-şi apăra interesele personale şi pentru a se salva de numeroasele procese în care este implicat şi în care este acuzat, printre altele, de fraudă fiscală şi de abuz de putere'.

Cotidianul La Stampa din Torino se mai întreabă: 'Cum să le explici străinilor figura lui Mario Monti, care în ultimele 13 luni a redat credibilitate Italiei la nivel internaţional, apoi a decis să se transforme din tehnocrat în politician, căzând şi el în capcana campaniei electorale?'. Despre Monti, New York Times a scris recent că 'şi-a pierdut credibilitatea cucerită şi nu a reuşit să îi convingă pe alegătorii italieni, lista sa, 'Alegere civică', fiind creditată cu circa 10% din preferinţele de vot'.

'Poate un personaj de talia lui Monti, stimat în întreaga lume, să intre în jungla electorală şi să se bată cu pumnii cu Berlusconi pentru a cuceri circa 10% din voturile italienilor?', comentează La Stampa.

Toate aceste întrebări, care rămân fără răspuns cu două zile înainte de desfăşurarea scrutinului italian, transformă Italia într-o 'anomalie' şi un 'mister' pentru întreaga comunitate internaţională, conchide publicaţia menţionată.

Potrivit publicaţiei romane de stânga Il Fatto Quotidiano, este un mister greu de explicat în străinătate şi faptul că legislaţia italiană interzice, în ultimele 15 zile ale campaniei electorale, difuzarea sondajelor de opinie, care însă pot fi realizate de diferitele institute şi pot fi analizate de formaţiunile politice care participă la alegeri. 'Numai opinia publică (adică alegătorii de care depinde rezultatul electoral) nu are dreptul să ştie ce se întâmplă şi nu are dreptul să se informeze', conchide publicaţia menţionată.