Elveţia: Obstacole sociale întâmpinate de solicitanţii de azil

Deschiderea unui nou centru pentru solicitanţii de azil în Bremgarten (cantonul Aargau, nordul Elveţei) a determinat autorităţile să restricţioneze accesul la anumite zone ale oraşului, însă această politică de restricţii a determinat puternice reacţii internaţionale, scrie The Guardian.

Potrivit publicaţiei, se estimează că 48.000 de persoane au solicitat azil în Elveţia în acest an, de două ori mai mulţi decât media europeană pe cap de locuitor, iar activiştii elveţieni pentru drepturile omului susţin că naţiunea elveţiană este pe punctul de a răbufni împotriva străinilor, consideraţi cauza multor rele sociale.

'Oamenii de aici nu doresc ca solicitanţii de azil să vină în contact cu copiii lor, deoarece cred că rata infracţionalităţii în rândul acestora este foarte mare', a declarat Werner Birrer, un membru al Partidului Popular Elveţian (anti-imigranţi, SVP), alături de un rezident al localităţii Alpnach.

În această lună, oraşul Bremgarten, din apropiere de Zurich, a decis să restricţioneze accesul acestora la terenurile de joacă al şcolilor, sau la alte facilităţi, cum ar fi bazinele de înot.

Uimit de reacţia internaţională puternică a activiştilor pentru drepturile omului şi a Agenţiei ONU pentru refugiaţi (UNHCR), primarul din Bremgarten, Raymond Tellenbach, a declarat că autorităţile au decis din 'motive de securitate să nu permită accesul la aceste zone, pentru a preveni conflictele şi a proteja împotriva posibilei utilizări a drogurilor' .

De cealaltă parte a dezbaterii sunt persoane cum ar fi Azizi Abed, un kurd de 30 de ani, care a venit în Elveţia în urmă cu cinci ani din Iran. Tânărul se întreabă acum dacă nu cumva plictiseala, izolarea şi pierderea drepturilor electorale nu sunt aproape la fel de rele ca persecuţia care l-a determinat să plece din Iran.

'Atunci când mă urc într-un tramvai şi stau lângă o familie cu copii, aceştia se mută într-un alt loc. Este umilitor', a declarat el. 'Sunt şocat de restricţiile din Bremgarten. Este o negare a drepturilor omului', explică el.

'Dacă nu mi se dă voie să lucrez, dacă nu mi-e permis să fac sport şi dacă nu am voie să ies din casă, nu este evident că starea mea psihologică va avea de suferit?' se întreabă tânărul, subliniind că împarte aceeaşi cameră cu alţi patru solicitanţi de azil şi o bucătărie cu alte 28 de persoane.

Noul centru pentru solicitanţii de azil din Alpnach - un complex de foste clădiri militare, înconjurat de ferme tradiţionale şi de păduri - este al doilea astfel de centru, după cel din Bremgarten, pe care departamentul pentru imigrare al guvernului de la Berna (BFM) l-a deschis, după ce alegătorii au decis printr-un referendum, susţinut de SVP, să înăsprească legile privind azilul.

'Ghimpele' ascuns a acestei legislaţii este că BFM nu mai are acum nevoie de permisiunea comunităţii locale pentru a caza solicitanţii de azil în zonă. Din acest motiv, în Alpnach şi Bremgarten, autorităţile au încercat să liniştească locuitorii, oferindu-le asigurări că solicitanţii de azil vor fi ţinuţi în centru pe timp de noapte şi le va fi interzis accesul în anumite spaţii publice.

Pe de altă parte, BFM neagă că a dat undă verde pentru planurile de a exclude solicitanţii de azil din 32 de 'zone sensibile' din Bremgarten, care includ biserici, biblioteci şi cămine de bătrâni. 'După Bremgarten toată lumea a început brusc să vorbească despre apartheidul din Elveţia. A fost o neînţelegere', pretinde Gaby Szöllösy, şefa pe probleme de comunicare de la BFM.

Chiar dacă restricţiile s-au limitat la terenurile sportive şi la spaţiile şcolare, ONG-urile, Agenţia ONU pentru refugiaţi şi un număr de avocaţi au sugerat punerea în aplicare a acestora ar putea contraveni legislaţiei internaţionale care garantează dreptul la libera circulaţie - un drept constituţional în Elveţia.

Pe de altă parte - atenţionează The Guardian - Bremgarten nu este un caz izolat. Poliţia regională limitează adesea libertatea de mişcare a solicitanţilor de azil, fie prin încarcerarea lor în centre sau prin interzicerea prezenţei acestora în locurile publice.

În Lucerna, poliţia a emis 300 de interdicţii individuale care i-au vizat pe solicitanţii de azil 'infractori' într-o perioadă de 18 luni, în 2011 şi 2012, deşi rămâne neclar modul în care aceasta a făcut distincţia între solicitanţii de azil 'infractori' şi cei care respectă legea.

'Poliţia mă opreşte tot timpul şi îmi pune întrebări', povesteşte Abed. 'În parc, atunci când aştept un tren, oriunde. Solicitanţii de azil sunt mai puţin respectaţi decât animalele. Mă fac să mă simt ca un cetăţean de clasa a treia sau a patra', mărturiseşte tânărul.

De altfel, scrie publicaţia britanic, autorităţile au refuzat să acorde accesul The Guardian la centrele pentru solicitanţii de azil din Alpnach şi Bremgarten, alături de reprezentanţi ai mass-media naţionale şi locale elveţiene, iniţial explicând că solicitanţii de azil îşi vor pune viaţa în pericol dacă vor vorbi, dar ulterior sugerând că acordarea de interviuri le-ar putea pune în pericol cererile de azil.