Economist: Poporul nu mai suportă amânarea reformelor şi noi taxe. Deja societatea se radicalizează. Ar putea urma dezastrul

Economistul Cristian Păun a atras atenţia, într-o intervenţie la postul B1 TV, că plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază este o măsură populistă care nu a reuşit să oprească creşterea preţurilor şi, în schimb, a distorsionat piaţa.

Expertul a explicat că principala sursă a inflaţiei o reprezintă deficitul bugetar şi creşterea taxelor, iar soluţia reală ar fi reformele care să reducă cheltuielile statului, nu tăieri brutale de personal şi nici majorări de TVA care riscă să lovească economia locală şi producătorii autohtoni.

În acelaşi timp, Cristian Păun a avertizat că amânarea reformelor radicalizează societatea şi ar putea avea costuri sociale majore în viitorul apropiat.

Redăm mai jos intervenţia profesorului de economie de la ASE:

Jurnalistă: Ce părere aveţi, care au fost până acum efectele plafonării preţurilor la alimentele de bază, a protejat această plafonare consumatorul sau mai degrabă a distorsionat piaţa?

Cristian Păun: Era vorba de plafonarea adaosului comercial la nivel de comerciant, în principal. Adică s-a plecat de la o presupunere şi, că de obicei în România, nu s-au făcut nişte studii, n-au venit date, n-a venit nimic să arate că e reală această situaţie. S-a plecat de la presupunerea că marii comercianţi, marii retaileri sunt nişte nesimţiţi, cu nişte adaosuri nesimţite acolo care trebuie plafonate şi că din cauza lor avem inflaţie. Din păcate însă, măsura s-a dovedit a fi populistă şi nu a împiedicat absolut deloc creşterea preţurilor, nici măcar la alimentele de bază.

A provocat o creştere de preţuri şi în altă parte. Vedem că au crescut foarte mult preţurile la acele produse care nu aveau adaosul plafonat, şi aici vorbim de produsele cosmetice, vorbim de chimicale, detergent, săpun şi aşa mai departe. Exact cum spuneam. Fapt pentru care prelungirea acestei măsuri mi se pare absolut inutilă şi foarte populistă din partea celor care o susţin din toţi rărunchii. Adică, cu siguranţă, nu aşa te lupţi cu inflaţia, te lupţi cu inflaţia în alt mod.

Principalul element care generează astăzi presiune inflaţionistă îl constituie restul deficitului prin creşterea taxelor. Tu degeaba vii să plafonezi adaosul dacă te gândeşti să creşti TVA-ul în paralel, şi ai şi crescut TVA-ul în paralel, pentru că nu faci altceva decât, în final, să bagi în gard o grămadă de afaceri autohtone care încearcă să producă şi să vândă, în special pentru piaţa locală. Şi aici vorbim de produsele agroalimentare cu precădere, unde foarte mulţi producători locali vând cu precădere în România şi vor fi direct afectaţi de orice măsură din aceasta de intervenţie în piaţa pe lanţul de preţuri.

Şi atunci, cred că ar trebui, dacă într-adevăr ne iubim România şi iubim producătorii locali şi vrem să-i susţinem, să-i dezvoltăm, cred că ar trebui să renunţăm la aceste aberaţii populiste şi să încercăm să luptăm cu adevărat cu inflaţia. Iar lupta cu adevărat cu inflaţia, repet, rămâne problema deficitului şi rezolvarea acestei probleme prin reforme, în principal, şi nu prin creştere de taxe. Pentru că dacă tu rezolvi problema deficitului permanent crescând TVA-ul, ducând TVA-ul undeva la 24%, să vă daţi seama că este o mare presiune pe populaţie să faci astăzi aşa ceva. Adică un sfert din preţul final de vânzare a orice, să-l dai drept taxe la stat, mie mi se pare deja mult prea, cum să spun eu, nesustenabil şi mult prea dificil pentru cea mai săracă dintre ţările Uniunii Europene.

Deci, haideţi să vedem politicienii că într-adevăr vin şi fac ceva în această luptă cu inflaţia, nu se opun zi de zi tuturor reformelor, fac scandal, nu sunt de acord cu reformele şi brusc, cea mai tare măsură de reformă pe care o susţin şi ei este să crească în continuare TVA-ul în paralel cu plafonarea preţurilor, astfel încât să băgăm în gard, repet, tot ce înseamnă economie autohtonă, economie locală.

Jurnalistă: Da, ce lipseşte din această discuţie, domnule profesor, în momentul în care dumneavoastră reveniţi la reducerea deficitului?

Cristian Păun: Dacă eu am astăzi un produs pe care îl realizez cu 10 lei şi, între timp, mi s-au scumpit elementele de cost, materiile prime, salariile trebuie să crească puţin pentru că a crescut inflaţia şi aşa mai departe, eu voi creşte preţul de la 100 la 110. Adaosul comercial, chiar dacă tu îl plafonezi şi nu poate fi mai mare de 10%, el se va aplica unui preţ mai mare, nu 100, ci 110, deci preţurile cresc în continuare, chiar şi cu un adaos plafonat.

De asta spuneam că e o pseudo-măsură în a lupta cu inflaţia şi în a rezolva problemele. N-a adus nimic această plafonare. Haideţi să recunoaştem, în afară de un plus de imagine a unor politicieni care mimează că se luptă cu adevărat cu problemele României.

Jurnalistă: Dar, de fapt, ce-ar însemna această luptă în viziunea dumneavoastră, domnule profesor?

Cristian Păun: Această luptă înseamnă să vii să reformezi ţara, să vii să încerci să încadrezi cheltuielile statului la ceea ce poate în acest moment să plătească prin taxe economia reală.

Jurnalistă: Dumneavoastră de unde aţi tăia?

Cristian Păun: Eu nu aş tăia într-o primă fază, eu aş reforma. Pentru că degeaba, de exemplu, haideţi să zicem că dăm jumătate din cei care astăzi, din ANAF sau din Administraţia Fiscală, îi dăm afară. Dar dacă tu nu ai digitalizat, tu nu ai modernizat sistemul astfel încât, cu aia pe care îi dai afară, să fii sigur că raportarea taxelor se va întâmpla cu un stres mai mic, să fii sigur că ăia care au rămas, folosind digitalizarea şi instrumentele pe care le au, pot controla mai bine pe cei care nu îşi plătesc taxele, tu dacă dai jumătate din oamenii de la ANAF afară, tăind aşa otova, te poţi trezi că arunci în mare haos ţara. Deci nu tăierile sunt, până la urmă, obiectivul, ci ar trebui să fie reforma.

Jurnalistă: Adică, concret, domnule profesor?

Cristian Păun: Păi vă mai dau un exemplu. Şi l-am tot dat. Există comune cu 150 de locuitori. Degeaba vine acum Guvernul şi spune: m-am gândit să tai jumătate din oamenii din primărie.

Jurnalistă: Da, dar ăsta e un subiect sensibil, ştim deja.

Cristian Păun: Ştiu, dar degeaba vin că acea primărie trebuie desfiinţată. Nu trebuie să-i tai oameni din primărie. Reforma înseamnă comasarea acelei comune cu alte 10 şi desfiinţarea, nu 2-3 angajaţi, mulţi dintre ei fictivi pe hârtie, pe care tu îi tai.

Jurnalistă: Şi cum se poate ajunge la un consens în privinţa unei astfel de măsuri?

Cristian Păun: Păi asta e, de fapt, drama. Nu se ajunge la consens pe aşa ceva, dar se ajunge la un consens pe TVA. Vedeţi, aici e marea problemă şi politicienii fac o mare greşeală mergând pe cea mai simplă cale pentru ei, dar care, din punctul meu de vedere, va împinge poporul spre şi mai multă exasperare, pentru că orice creştere de taxe în acest moment înseamnă injustiţie socială.

Jurnalistă: Cum se traduce exasperarea asta, domnule profesor? Cum o decontăm?

Cristian Păun: Păi haideţi să vă spun. Prin privirea celui care îşi pierde afacerea. Prin privirea celui care îşi pierde locul de muncă pentru că cineva şi-a pierdut afacerea. Prin privirea celui care merge la magazin şi vede că nu se încadrează cu bugetul şi nu îşi mai poate cumpăra cele existenţiale. Asta înseamnă, de fapt, disperare. Şi disperarea, dacă ne uităm, în societatea românească este în creştere exponenţială. Deci, cine se amăgeşte că mai suportă poporul ăsta amânarea reformelor şi trasul mâţei de coadă, părerea mea este că face o mare greşeală.

Deja în societate se întâmplă nişte lucruri periculoase, se radicalizează foarte mult societatea românească, iar consecinţele, cu siguranţă, le vom îndrepta cu foarte multe costuri, consecinţele sociale, în viitorul nu foarte îndepărtat. Deci, politicienii, dacă nu încetează vacarmul ăsta şi nu se pun serios pe reforme, eu nu-i văd foarte bine.