Economist: O criză politică aruncă România în prăpastie. Intrarea în junk înseamnă 40–50 de miliarde de euro care pleacă instant şi va urma un dezastru
Profesorul de economie Cristian Păun a opinat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că România se confruntă cu o suprapunere de crize, cea politică punând practic "bomboana pe colivă". Riscul unei retrogradări la categoria „junk” este acum cât se poate de real şi ar putea declanşa efecte economice grave pentru ţara noastră.
Jurnalistă: Criza politică are efecte şi asupra situaţiei economice a României şi, aşa, în colaps, lipsa unui climat stabil aduce probleme în lanţ. Piaţa de capital a reacţionat imediat la tensiunile politice, iar Bursa de Valori Bucureşti a deschis şedinţa de tranzacţionare pe scădere, semnalând neîncrederea investiţiilor şi a investitorilor în contextul actual.
Da, avem câteva semne de întrebare în ceea ce priveşte situaţia economică din viitor, deja precară în prezent. Avem nişte bani din PNRR pe care riscăm să îi pierdem. Avem agenţiile de rating care sunt cu ochii pe noi şi suntem doar la un pas de a sări în junk, ceea ce înseamnă nerecomandat investiţiilor. Avem dobânda-cheie care deja, înţeleg, a crescut timid, dar a crescut şi în multe alte aspecte. Ce ne facem?
Cristian Păun: În momentul de faţă, România are nişte crize structurale care durează de ceva vreme şi care produc costuri enorme pentru fiecare dintre noi. Fie că vorbim de cetăţeni, fie că vorbim de firme, toţi plătim, mai vizibil sau mai puţin vizibil, aceste costuri. Aceste costuri, care derivă din modul în care este guvernată România de ani buni, de modelul economic din spate, derivă din, să spunem aşa, lipsa de curaj şi de implicare a politicienilor pentru a moderniza, reforma România şi a repara multe lucruri care au devenit efectiv anacronice şi foarte, foarte costisitoare din perspectiva bugetului.
Avem o criză care se vede în inflaţie, avem o criză a deficitului, avem o criză a contului curent. Vedem că importăm mai mult decât exportăm. Avem o criză a datoriei publice, care creşte exponenţial. Nu reuşim să plătim nimic din trecut, rostogolim datorii din trecut la dobânzi tot mai mari. Avem o economie privată care nu creşte, o economie reală care nu creşte, stagnează, presată fiscal, presată de contextul internaţional.
Avem şi crize care vin din exteriorul nostru. Vorbim de piaţă unică, ce nu mai face atât de multe comenzi către companiile româneşti, dar avem şi această criză a combustibililor, care pare că s-a mai temperat puţin, dar e tot acolo, există în continuare. Avem războiul de la graniţa dintre Rusia şi Ucraina. Deci, o grămadă de probleme.
Dacă la toate astea adăugăm — şi se pare că ăsta e planul — adăugăm şi o criză politică, vă daţi seama că suntem exact, cum a spus deja, în drum spre prăpastie, cu viteză turată. Pentru că căderea noastră în junk ar atrage instantaneu o criză a datoriei publice, în sensul că nu mai avem cum să finanţăm internaţional această datorie publică.
Va trebui să ne concentrăm cu precădere pe intern. Şi aici va trebui cumva să transformăm jumătate din datoria publică, care acum e în valută, să o transformăm, în bună măsură, în lei şi să o reorientăm spre intern, cu nişte costuri pentru cursul de schimb enorme. Vom vedea retrageri masive de capital străin, de câteva zeci de miliarde de euro, pentru ca fondurile de investiţii părăsesc automat o ţară care intră în junk. Aşa este regula la ele. Ca să nu mai vorbim de faptul că vom vedea dobânzi mai mari la tot ce înseamnă finanţarea deficitului public.
Fondurile europene riscă şi ele, în momentul de faţă, să fie complet aruncate în aer, atât pe partea de PNRR, cât şi fondurile europene clasice. Sunt şi acolo câteva zeci de miliarde de euro bune, care intrau în rezerva valutară a României şi ţineau cursul de schimb foarte calm, mult prea calm pentru ce alte probleme structurale avem — inflaţie şi aşa mai departe. Deci există riscul ca toată această situaţie să se transforme foarte, foarte uşor într-un haos şi într-o criză valutară, într-un final, în care vom da pe euro şase, şapte, poate chiar mai mult.
Jurnalistă: Asta urma să vă întreb, domnule profesor. Vedeţi plauzibil acest scenariu? Pentru că este deja vehiculat, un euro de şapte, opt lei.
Cristian Păun: Hai să mergem pe următorul scenariu, care este foarte plauzibil şi pe care ni-l tot flutură agenţiile de rating cu foarte mare seriozitate: intrarea României în junk. Intrarea României în junk, în momentul de faţă, înseamnă următorul lucru, că am tot spus-o: câteva zeci de miliarde, 40–50 de miliarde de euro, care pleacă instantaneu. Cum pleacă ele instantaneu? Se schimbă valuta pe piaţa valutară, cererea de valută creşte cu această sumă, care e aproape de rezervă internaţională a băncii centrale, care nu-i toată în valută, nu-i toată lichidă. O parte e în euro, o parte e pe la Fondul Monetar Internaţional. Deci nu-i toată cash, ca să aibă Banca Naţională în conturi să o arunce pe piaţa valutară pentru a ţine cursul de schimb fix într-o astfel de situaţie.
Gândiţi-vă că avem o altă problema, aia cu fondurile europene. Avem creditori internaţionali, pentru că ce am vorbit până acum e doar partea de investitori, companii străine. Vorbim de creditorii internaţionali, care o să zică: staţi puţin, daţi-mi banii înapoi, cel puţin nu mai am încredere în tine, îmi vând obligaţiunile pe care ţi le-am cumpărat, daţi-mi-le şi răscumpăraţi-mi-le, pentru că pare că nu eşti în regulă, nu-ţi faci treaba. Şi atunci vedem un astfel de scenariu absolut plauzibil.
Grecia, exact dintr-o situaţie similară, a intrat în necazul pe care l-a avut, iar ideea asta de a tempera, de a arăta oamenilor „staţi liniştiţi că nu suntem noi Grecia, suntem mai degrabă Bulgaria, uite câte alegeri au bulgarii, să facem şi noi ca ei” — bulgarii n-au situaţia noastră. Noi avem o situaţie acum mai apropiată, dacă nu chiar mai nasoală, decât Grecia la momentul intrării într-o astfel de criză. Sigur că spun unii specialişti: da, domnule, dar n-aveam datoria Greciei. Da, datoria Greciei era pe atunci undeva la 80–90% din PIB. Nu era 60% din PIB, dar ce mi-e 60%, ce mi-e 80–90% din PIB? Că după aia a crescut la 110–120%. Da, aia s-a întâmplat după ce a intrat Grecia în criză. Dar, în momentul de faţă, noi suntem foarte aproape, pe profilul de ţară şi pe problemele pe care le avem, de Grecia acelor momente. Vă daţi seama că nu ne trebuie aşa ceva.
Noi aveam un plan, nu înţeleg de ce nu ne ţinem de el, de ce politicienii se împotmolesc fix când vine vorba de treabă, fix când vine vorba de reformarea, modernizarea României. Eu nu înţeleg de ce îţi doreşti să fii politician, de ce îţi doreşti să fii în fruntea unei naţiuni, să mă reprezinţi pe mine, pe dumneavoastră, adică să iei decizii vitale pentru mine şi pentru tot poporul ăsta, nu ca să faci bine, nu ca să laşi ceva în urma ta. Pleci de la guvernare, îţi iei jucăriile ca un copil de doi ani şi spui: „Da, eu mă duc, că nu mai îmi convine jocul, mă duc de aici, că am altă treabă”. Nu e în regulă.
Jurnalistă: Treaba se calculează în procente aici, domnule Păun, şi nu e de bine pentru social-democraţi. Că, până la urmă, de aceea au luat această decizie.
Cristian Păun: Ştiţi de ce le-au pierdut? Că nu fac nimic, că pun numai beţe în roate. Doar poporul vede treaba asta!
