Economist: Dacă ne oprim acum cu reformele, "pacientul România" riscă să ajungă de la ATI direct la spitalul FMI
Consultantul economic Adrian Negrescu a descris, marţi, pe Facebook, România ca pe un pacient ajuns la spital „care trebuie să treacă prin boală, să suporte toate durerile, până să ajungă să se facă bine”.
„Suntem în situaţia în care 'pacientul România' a trecut de cea mai grea perioadă (creşteri de taxe, majorări de preţuri, reduceri de cheltuieli), iar primele efecte ale însănătoşirii se văd deja”, a explicat economistul.
Redăm postarea lui Adrian Negrescu:
„Deficitul bugetar a scăzut, multe dintre cheltuielile inutile au fost stopate, însă asta nu înseamnă că am scăpat de boală. Mai e mult până acolo, probabil 2-3 ani.
Asta pare că nu înţeleg politicienii care contestă acum vehement tratamentul 'medicului' Bolojan. Că România, chiar dacă i-a scăzut febra, e încă bolnavă, că are nevoie de tratamente. Că dacă ne oprim acum cu reformele, pacientul România riscă să ajungă de la ATI direct la spitalul FMI, unde metodele de tratament vor fi altele, cu şocuri fiscale.
Să nu uităm un aspect esenţial din fişa medicală a pacientului România – statul român a ajuns în situaţia în care este dependentă de împrumuturi – în medie 1 mld.euro pe săptămână, pentru a avea cu ce să plătească pensii şi salarii. Investiţiile deja sunt în proporţie de 90% asociate fondurilor europene. Dacă n-ar fi aceşti bani, România ar stagna din punct de vedere investiţional.
Spuneam că semnele de însănătoşire se văd deja. Controlul deficitului a început în sfârşit să producă efecte vizibile pe hârtie. Acesta a scăzut la jumătate în primele două luni din anul 2026. Ţinta Ministerului Finanţelor pentru întregul an este coborârea deficitului spre nivelul de 6,2% din Produsul Intern Brut. Am plecat de la 9% în 2025, un deficit demn de o ţară aflată în război.
Ca orice tratament, şi cel aplicat 'pacientului România' are, din păcate, şi efecte negative. Şocul creşterii taxelor a început să se propage în economia reală cu o întârziere firească de şase luni. Consumul populaţiei a înregistrat o scădere brutală de 6% în lunile ianuarie şi februarie ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Acest declin a debutat în ultimul trimestru din 2025 şi a continuat agresiv în prima parte a anului curent. În paralel, inflaţia calculată pentru ultimele 12 luni se menţine la un nivel de aproape 10%.
Din acest procent de 10%, aproximativ 2,5 până la 3 procente sunt generate strict de deciziile guvernamentale. Mai exact, este vorba despre creşterea TVA şi a accizelor din august 2025.
La acestea se adaugă majorarea bruscă a costurilor cu electricitatea din iulie 2025, generată de liberalizarea acelui segment şi de oprirea subvenţiilor. Fără aceste intervenţii de stat, inflaţia s-ar fi oprit la pragul de 7%.
Prin urmare, şocul inflaţionist major nu este unul recent, ci s-a produs în urmă cu aproape zece luni.
Se putea altfel? Pacientul România trebuia să primească alt tratament? O bună parte a românilor trăieşte cu iluzia că statul ar fi putut implementa reduceri masive de cheltuieli fără să majoreze deloc taxele. Acest scenariu ignoră complet modul de funcţionare a scenei politice autohtone, în care reticenţa la schimbare, la tratament, la orice tăiere de privilegii este majoră.
Susţinuţi de politicienii populişti, sunt foarte mulţi români care cer o schimbare rapidă de guvern, noi majorări de salarii, creşteri de pensii şi vacanţe subvenţionate. Discursurile despre productivitate şi eficienţă sunt respinse ca fiind simple teorii.
Majoritatea contestatarilor nu înţeleg că efectele negative încep să se estompeze. Inflaţia, se exemplu, se va tempera din a doua parte a anului.
În plus, în ciuda percepţiei despre prăbuşirea continuă a consumului, toate datele arată o stabilizare încă din luna februarie la un nivel de 94%. De la această bază nouă ar trebui să se reia uşor creşterea economică.
De asemenea, încasările din TVA au crescut cu 20% încă din toamna anului trecut, o tendinţă pozitivă confirmată ferm de cifrele oficiale din ianuarie 2026.
Altfel spus, pacientul România a ieşit din zona critică şi, uşor dar sigur, se îndreaptă spre însănătoşire. Asta dacă va continua tratamentul.
Şocul economic brut s-a produs deja, fiind o reacţie normală la corecţiile fiscale aspre. De aici înainte, economia ar trebui să intre pe o pantă de revenire. Totuşi, riscul politic este cel care poate răsturna toate aceste calcule.
O instabilitate guvernamentală prelungită riscă să aducă o depreciere a cursului valutar, creşteri abrupte ale dobânzilor la titlurile de stat şi o nouă explozie a inflaţiei. Rezultatul final ar fi o economie blocată în scădere, cu rate bancare uriaşe şi un leu extrem de slab. Altfel spus, pacientul România va ajunge în comă indusă, iar intervenţia 'salvatorilor' de la FMI va deveni singura noastră şansă de supravieţuire economică.”
