După zece luni într-un tranşeu, un soldat ucrainean care şi-a amputat singur piciorul a fost salvat cu o dronă
Forţele Armate ale Ucrainei au organizat, pentru prima dată, evacuarea cu succes a unui militar rănit de pe linia frontului cu ajutorul unei drone. Agenţia Reuters a relatat povestea salvării lui Konstantin Vlasenko, în vârstă de 49 de ani, în regiunea Harkiv, pe baza mărturiei acestuia.
Konstantin Vlasenko se afla pe linia frontului din mai 2025. Împreună cu un camarad cu indicativul de luptă „Baski”, apăra o poziţie într-un tranşeu. Primeau alimente şi provizii cu ajutorul dronelor. Livrarea acestora prin alte mijloace era imposibilă, deoarece, din cauza numărului uriaş de drone, orice deplasare în apropierea liniei frontului era extrem de periculoasă, notează Reuters citat de Meduza.
În toamna anului 2025, venise momentul să fie înlocuiţi, însă cei doi militari care urmau să le ia locul au fost ucişi în drum spre poziţia lor. Ulterior, alţi doi soldaţi, trimişi să recupereze trupurile acestora, au fost, de asemenea, ucişi. Atunci, povesteşte Vlasenko, a înţeles că „nimeni nu va mai reuşi să iasă de aici”.
La jumătatea lunii februarie, după zece luni petrecute în tranşeu, Vlasenko şi Baski au fost nevoiţi să-şi părăsească poziţia, deoarece tranşeul fusese inundat, şi s-au mutat într-o clădire şcolară parţial distrusă.
Într-o zi, când au ieşit să recupereze un pachet cu alimente şi haine, aruncat din aer de camarazii lor, au fost observaţi de o dronă rusească de recunoaştere, după care un alt aparat fără pilot le-a atacat poziţia. Baski, care împlinea 50 de ani chiar în acea zi, a fost ucis.
În urma exploziei, laba piciorului stâng al lui Vlasenko a fost zdrobită, iar piciorul drept i-a fost fracturat şi răsucit. A reuşit să găsească un adăpost şi să se târască până la el. Era o adâncitură de aproximativ 80 pe 60 de centimetri, aflată sub un cazan metalic destinat încălzirii şcolii.
După cum a povestit Vlasenko, laba piciorului stâng a început treptat „să putrezească”, iar din partea inferioară a piciorului drept, în urma rănii, osul ieşea în afară. Atunci a luat decizia să-şi amputeze şi laba piciorului drept.
„A trebuit să mi-o amputez, pentru că pur şi simplu o târam după mine. Piciorul atârna atât de mult, încât osul ieşea din ce în ce mai mult în afară”, a povestit el.
Când Vlasenko „începuse deja să-şi piardă speranţa”, comandanţii săi au început să caute modalităţi de evacuare.
Transportarea sa cu vehicule blindate era imposibilă din cauza dronelor, astfel că, iniţial, militarii au vrut să-l evacueze cu ajutorul unor platforme robotizate terestre. Însă două astfel de platforme, care au încercat să ajungă la Vlasenko, au fost, la rândul lor, distruse de drone.
Atunci, comandamentul a decis să încerce un nou tip de dronă grea, capabilă să ridice o încărcătură de 90 de kilograme şi să zboare cu aceasta până la 25 de kilometri.
Aceşti parametri erau potriviţi: potrivit estimărilor ofiţerilor, după un an petrecut pe linia frontului, Vlasenko cântărea aproximativ 70 de kilograme, iar zona sigură din spatele frontului se afla la o distanţă de 15 kilometri.
Evacuarea a avut loc la începutul lunii octombrie. Cu o zi înainte, lui Vlasenko i-a fost trimis, într-un pachet lansat din aer, un ham de susţinere, pe care trebuia să-l îmbrace pentru a se fixa de cablu, precum şi un telefon pe care erau salvate videoclipuri cu instrucţiuni.
În timpul evacuării, drona care îl transporta pe Vlasenko s-a ridicat la o altitudine de 70 de metri. Era escortată de alte trei drone mai mici, care aveau misiunea de a distrage atenţia aparatelor fără pilot ruseşti.
Alte patru echipe de operare a dronelor FPV, drone de tip avion şi artileria au atacat, înaintea evacuării şi în timpul acesteia, poziţiile identificate în apropiere ale operatorilor ruşi de drone.
Zborul propriu-zis a durat 15 minute.
„Nu mi-a fost teamă că aş putea cădea undeva într-o pădure, dar mi-a fost teamă că aş putea cădea în apă, pentru că nu ştiu să înot”, a povestit Vlasenko.
În prezent, acesta urmează un program de recuperare într-un spital din Harkiv.
