Coreea de Nord a deschis punţi de legătură cu Rusia şi China – în ce direcţie se va îndrepta?

Kim Jong-un a deschis graniţele pentru cei doi aliaţi cheie ai săi, Xi Jinping şi Vladimir Putin, dar din motive diferite.

Timp de mai bine de un deceniu, locuitorii chinezi din zonă l-au criticat aspru, considerându-l nimic mai mult decât un pod gol care ducea la o grădină de legume nord-coreeană de pe malul celălalt.

După 12 ani, zeci de camioane traversează acum podul care leagă China de Coreea de Nord, stimulând comerţul pentru regimul izolat. Dar acest lucru a stârnit şi îngrijorarea că ar putea intensifica lupta pentru influenţă asupra Coreei de Nord între Beijing şi cealaltă mare putere din regiune, Rusia, scrie The Guardian.

Noul pod peste râul Yalu leagă oraşul Dandong, din nord-estul Chinei, de Sinuiju, în Coreea de Nord, are patru benzi şi se întinde pe o distanţă de 3 km peste râul Yalu. Se preconizează că acesta va reduce aglomeraţia de pe vechiul Pod al Prieteniei din apropiere.

Acesta a fost inaugurat pe 15 octombrie, la aproximativ o lună după deschiderea unui alt punct de trecere important – de data aceasta între Coreea de Nord şi Rusia. Primul pod rutier care traversează scurta lor frontieră comună, numit Podul Yakov Novichenko, ar fi provocat nelinişte în rândul oficialilor chinezi, venind pe fondul semnalelor transmise de liderul nord-coreean Kim Jong-un, care indică faptul că acesta acordă prioritate relaţiilor cu Moscova.

„Interesul Chinei de a-şi consolida influenţa în Coreea de Nord este cu siguranţă întărit de diversificarea relaţiilor dintre Coreea de Nord şi Rusia – legături pe care China le tolerează, dar le urmăreşte cu atenţie, deoarece acestea complică relaţia sa cu vecinul său provocator”, afirmă Carla Freeman, directoarea Institutului de Politică Externă al Şcolii de Studii Internaţionale Avansate „Johns Hopkins”.

De la sfârşitul anului 2024, liderul nord-coreean a trimis muniţie şi până la 16.000 de soldaţi pentru a sprijini războiul lui Vladimir Putin din Ucraina şi a organizat două summituri cu preşedintele rus în ultimii trei ani. În 2024, liderii au semnat un pact de apărare reciprocă care include o clauză prin care ţările se angajează să-şi acorde ajutor reciproc în caz de atac.

În schimbul armelor şi al soldaţilor de luptă, Phenianul primeşte valută forte, experienţă de luptă în timp real pentru trupele sale, tehnologie militară şi oportunitatea de a-şi extinde cooperarea politică şi economică dincolo de China, aliatul său tradiţional.

Coreea de Nord are de câştigat din intensificarea comerţului, dar pentru China, această punte ar putea avea o valoare mai degrabă geopolitică decât economică, având în vedere volumul redus al schimburilor comerciale dintre China şi vecinul său, comparativ cu celelalte partenere ale sale.

Cu toate acestea, se consideră că regimul izolat de la Phenian este reticent să-şi sporească dependenţa economică faţă de China, de departe cel mai mare partener comercial şi donator de ajutor al său, şi ar putea să-i reproşeze încă Beijingului sprijinul acordat anterior sancţiunilor ONU care vizau programul de arme nucleare al Coreei de Nord.

În ultimii doi ani, însă, sprijinul Rusiei şi al Chinei pentru sancţiunile ONU s-a prăbuşit.

„Principala restricţie asupra comerţului cu Coreea de Nord nu este infrastructura, ci sancţiunile internaţionale. Cu toate acestea, deoarece aplicarea sancţiunilor ONU de către China a devenit sporadică, iar Rusia a respins în mod activ aplicarea acestora, Coreea de Nord se află în poziţia de a beneficia de o creştere a comerţului şi de ajutor în domeniul armamentului (cel puţin din partea Rusiei)”, afirmă Justin Hastings, profesor de relaţii internaţionale şi politică comparată la Universitatea din Sydney.

Graniţa „deschisă” a Coreei de Nord cu China contrastează dramatic cu cea pe care o împarte cu Coreea de Sud. În 2024, Coreea de Nord a anunţat că va întrerupe toate legăturile feroviare şi rutiere cu vecinul său, la câteva luni după ce Kim a declarat că va renunţa la obiectivul reunificării paşnice şi a desemnat Coreea de Sud drept „inamicul principal” al ţării sale.

Însă Fyodor Tertitskiy, expert în Coreea de Nord la Universitatea Korea din Seul, consideră că nici China, nici Rusia nu pot influenţa Coreea de Nord în vreun mod semnificativ, invocând refuzul lui Kim de a renunţa la armele sale nucleare sau de a-şi modera controlul de fier asupra puterii – două schimbări care ar fi binevenite la Moscova şi la Beijing.

„Ambele ţări înţeleg că Kim Jong-un ar prefera să accepte o ruptură completă a relaţiilor decât să se supună. Aşadar, mă îndoiesc că asistăm la o luptă directă pentru influenţă. Kim încearcă să le pună pe cele două ţări una împotriva celeilalte, dar China şi Rusia nu sunt rivale aşa cum erau Uniunea Sovietică şi China în anii 1970”, spune el.

Este mai probabil ca Kim să apeleze la China pentru a îmbunătăţi economia ţării sale, aflată în dificultate, în timp ce Beijingul este dornic să-şi reînvie rolul de cea mai mare forţă de influenţă asupra Coreei de Nord, potrivit lui Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha din Seul.

„După ce şi-a extins cooperarea militară cu Rusia… Kim Jong-un îşi foloseşte câştigul neaşteptat de la Moscova pentru a obţine beneficii suplimentare de la Beijing. China ar putea încerca să-şi recupereze influenţa pierdută prin intensificarea comerţului şi a schimburilor interumane, dar regimul lui Kim preţuieşte autonomia şi doreşte să limiteze influenţele ideologice şi culturale străine”, afirmă Easley.

Guvernul sud-coreean a declarat anul trecut că cel puţin 17 legături rutiere şi feroviare active fac legătura între Coreea de Nord şi China de-a lungul frontierei lor de 1.400 km.

Tertitskiy „nu este deosebit de optimist” că intensificarea contactelor pe care o vor aduce aceste poduri va însemna îmbunătăţiri în viaţa nord-coreenilor obişnuiţi sau va conduce la o economie mai apropiată de modelul occidental:

„Cred că acest lucru va face reforma şi mai puţin probabilă. De ce să urmăreşti reforme şi să-ţi asumi riscuri când poţi pur si simplu să obţii ceea ce ai nevoie din străinătate?”

Analiştii spun că creşterea preconizată a comerţului peste podul Yalu va fi probabil modestă la început. Dar ar putea deveni un indicator al stării relaţiilor sino-nord-coreene, spune Easley.

„China rămâne indispensabilă din punct de vedere economic pentru Coreea de Nord, într-un mod în care Rusia nu o poate înlocui. În acest sens, podul ar putea oferi o perspectivă neintenţionată asupra relaţiilor bilaterale dacă fluxurile vor fi întrerupte în mod vizibil în viitor”, spune el.