După summitul de la Chicago, NATO va continua să extindă sistemul antirachetă spre capacitatea operaţională deplină (Rasmussen)

La summitul NATO de la Chicago, din intervalul 20-21 mai, Alianţa Nord-Atlantică va declara o capacitate interimară, care aduce contribuţiile individuale la sistemul antirachetă împreună sub comanda şi controlul NATO, iar după summit Alianţa va continua să extindă sistemul spre capacitatea operaţională deplină, notează secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, într-un articol pe care îl semnează în cotidianul Wall Street Journal în ediţia de duminică.

''SUA şi un număr de aliaţi europeni şi-au anunţat intenţia de a contribui cu interceptare, senzori şi sisteme de control, precum şi de a găzdui elemente-cheie ale sistemului global. La summitul nostru de la Chicago, din 20-21 mai, vom declara o capacitate interimară care aduce aceste contribuţii individuale împreună sub comanda şi controlul NATO'', notează Rasmussen.

Această capacitate interimară va oferi alianţei o capacitate limitată, dar semnificativă operaţional şi disponibilă imediat împotriva unei ameninţări cu rachete balistice. Acesta este primul pas, dar un pas real, potrivit lui Rasmussen, spre furnizarea unei acoperiri complete pentru toate populaţiile, teritoriul şi forţele din Europa ale statelor din NATO.

''Am văzut acest plan menţionat drept 'SUA în apărarea Europei' - precizează demnitarul NATO. Contribuţia SUA la apărarea antirachetă a NATO este într-adevăr vitală. Dar acest lucru este cu adevărat o muncă de echipă trans-atlantică: America de Nord şi aliaţii europeni care lucrează împreună pentru a face întreaga alianţă mai sigură''.

Primele elemente ale reţelei de sateliţi, senzori şi interceptoare cu baza pe mare ale SUA sunt deja desfăşurate în Europa. Alte elemente, printre care interceptoare terestre, vor fi implementate în următorul deceniu.

De la bun început, proiectul privind apărarea antirachetă a NATO a fost de a merge dincolo de contribuţia SUA. Aliaţii europeni sunt pe deplin implicaţi - acordând sprijin politic, împărţind costurile şi furnizând echipamente substanţiale proprii.

Alianţa a dezvoltat deja un sistem iniţial de comandă şi control pentru a corela echipamentele americane cu senzorii şi interceptorii furnizaţi de aliaţii europeni. Această parte a sistemului este proiectată de NATO, plătită de NATO şi operată de NATO, ţine să sublinieze Rasmussen.

După summitul de la Chicago, ''vom continua să extindem sistemul spre capacitatea operaţională deplină'', relevă demnitarul NATO. Olanda a anunţat deja planuri de a dota patru fregate de apărare anti-aeriană cu radar anti-rachetă. Franţa intenţionează să dezvolte o capacitate de avertizare timpurie şi un radar cu rază lungă. Germania a oferit baterii de rachete Patriot şi găzduieşte comanda şi controlul NATO la Comandamentul Forţele Aeriene Aliate din Ramstein. Turcia, România, Polonia şi Spania au fost de acord toate să găzduiască elemente ale sistemului american antirachetă. ''Mă aştept la mai multe anunţuri în lunile şi anii următori'', a precizat Rasmussen.

Rasmussen a amintit totodată că luna trecută, NATO a efectuat un exerciţiu istoric: primul test cuprinzător al noii capacităţi de apărare antirachetă al Alianţei. O navă, un radar şi un satelit al SUA, precum şi baterii de interceptare din Germania şi Olanda, au efectuat o serie de acţiuni simulate pentru a testa capacitatea Alianţei de a se apăra împotriva unor atacuri cu rachete. Testul a fost încununat de succes. Niciuna dintre ţările implicate nu ar fi putut efectua simularea atacurilor pe cont propriu, ţine să sublinieze secretarul general al NATO, care a apreciat testul drept o demonstraţie a solidarităţii trans-atlantice în acţiune.

''Astăzi ne confruntăm cu o ameninţare gravă şi crescândă din partea proliferării tehnologiei rachetelor balistice. Peste 30 de ţări au dobândit o astfel de tehnologie sau acţionează pentru a o achiziţiona. Unii au deja rachete care pot fi echipate cu focoase convenţionale sau arme de distrugere în masă, iar unele dintre aceste rachete pot ajunge în Europa. Acesta este motivul pentru care SUA şi aliaţi europeni conlucrează în cadrul NATO pentru a dezvolta răspunsuri adecvate'', explică secretarul general al NATO.

Aliaţii din NATO au deja o serie de instrumente la dispoziţia lor: diplomaţia, dezarmarea şi descurajarea. ''Dar noi trebuie să fim gata, de asemenea, să răspundem atunci când un potenţial agresor, înarmat cu rachete balistice rezistă diplomaţiei, respinge dezarmarea şi refuză să fie descurajat'', subliniază Rasmussen, care aminteşte: ''De aceea, am convenit la Summitul de la Lisabona din 2010 să dezvoltăm capacitatea de a apăra populaţiile, teritoriul şi forţele statelor europene membre în NATO''.