Dosar: Uniunea Europeană şi China dau târcoale Regiunii Arctice

Conştiente de potenţialul economic enorm pe care îl ascunde Regiunea Arctică, atât Uniunea Europeană, cât şi China încearcă să obţină, mai ales prin contacte intense realizate în ultimele luni, o poziţie privilegiată în relaţiile cu ţările din zonă.

Comisia Europeană şi Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate au prezentat marţi modul în care UE se angajează în mod constructiv în regiunea arctică. Această regiune reprezintă o componentă vitală a mediului planetei, mai ales că schimbările climatice în Arctica avansează în mod dramatic, vizibile de la an la an. Acest lucru are un impact semnificativ asupra ecosistemului Arcticii şi asupra mijloacelor de subzistenţă ale locuitorilor acesteia. Totodată, topirea rapidă a calotei glaciare, precum şi progresul tehnologic deschid noi oportunităţi economice în regiune, cum ar fi transporturile maritime, mineritul, producţia de energie şi pescuitul. Aceste activităţi sunt benefice pentru economia globală, însă, în acelaşi timp, este nevoie de o abordare prudentă şi sustenabilă: dacă nu sunt respectate standardele de mediu cele mai ridicate, există riscul unor repercusiuni suplimentare pentru fragila regiune arctică.

Rezumată în trei cuvinte, „cunoaştere, responsabilitate, angajament”, strategia adoptată conţine un ansamblu de acţiuni concrete care contribuie la activitatea de cercetare şi la dezvoltarea durabilă în regiune, precum şi la promovarea unor tehnologii respectuoase faţă de mediu, care să poată fi utilizate pentru transporturi maritime şi activităţi de exploatare minieră cu caracter durabil. Strategia pune în evidenţă şi activităţile UE în regiunea arctică începând din 2008. De exemplu, în ultimul deceniu, UE a contribuit cu 20 de milioane euro pe an la cercetarea privind regiunea arctică şi, din 2007 până în prezent, a investit peste 1,14 miliarde euro în dezvoltarea durabilă a regiunii.

Atât Înaltul Reprezentant, doamna Ashton, cât şi comisarul european Damanaki au vizitat regiunea arctică în această primăvară. Doamna Ashton a vizitat Finlanda, Suedia şi Norvegia, inclusiv Svalbard, iar doamna Damanaki a vizitat Groenlanda.

Comunicarea cuprinde o serie de măsuri în sprijinul unei gestionări eficace a regiunii arctice. Măsurile includ un sprijin pentru cercetarea privind regiunea arctică, în temeiul programului Comisiei Europene pentru cercetare şi inovare, „Orizont 2020”, în valoare de 80 de miliarde euro, contribuţia la capacitatea de căutare şi salvare în Arctica prin lansarea generaţiei următoare de sateliţi de observare,intensificarea acţiunilor în scopul combaterii schimbărilor climatice ,utilizarea posibilităţilor de finanţare ale UE pentru a maximiza dezvoltarea durabilă în regiunea arctică în beneficiul comunităţilor locale şi indigene,promovarea şi dezvoltarea unor tehnologii ecologice, care să poată fi folosite de industriile extractive în Arctica, intensificarea eforturilor în direcţia menţinerii unui dialog periodic cu reprezentanţii organizaţiilor popoarelor indigene cu privire la politicile şi programele UE.

Parlamentul European şi statele membre ale UE sunt în prezent invitate să îşi transmită punctele de vedere cu privire la acţiunile propuse. Totodată, comunicarea lansează un proces de consultare şi dialog cu ţările arctice, cu popoarele indigene şi cu alte părţi interesate pentru a consolida în continuare politica UE privind regiunea arctică.

China stă la pândă

Interesul europenilor pare a avea şi o altă faţetă. În ultimul timp, China curtează intens ţările din regiune, iar principalul său obiectiv îl reprezintă resursele minerale inestimabile şi rutele comerţului transoceanic, utile pentru a-şi alimenta creşterea economică rapidă, ambele legate de regiunea arctică.

Într-o analiză Stratfor se arată că în ultimele luni, preşedintele şi premierul Chinei au realizat vizite în Danemarca şi Islanda prin care au scos în evidenţă interesul tot mai mare al Beijingului în regiunea arctică. Asta pentru că aici există resurse minerale, precum şi căi rapide către partea de Est a Statelor Unite şi a pieţelor europene, care devin tot mai accesibile Chinei mai ales în condiţiile în care încălzirea globală produce topirea gheţii atât din larg cât şi de pe continent.

Zona Arctică conţine cea mai mare rezervă încă neatinsă de hidrocarburi din lume. Un studiu al Agenţiei Internaţionale a Energiei arată că rezervele nedescoperite din Cercul Arctic ar putea ajunge chiar la 2.500 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 150 de miliarde de petrol. Însă cele mai atractive pentru China sunt de fapt metalele rare, care se găsesc în regiune, mai precis teritoriile daneze din Groenlanda sunt bogate în depozite de metale rare. Estimările plasează rezervele nedescoperite din aceste teritorii la peste 12 milioane de tone, adică aproximativ 10% din rezervele globale.

Mai mult, regiunea Arctică este atractivă pentru că oferă posibilitatea unor căi de navigare mai rapide dintre porturile pe unde pleacă la export mărfurile chinezeşti şi pieţele europene şi porturile estice din America de Nord, dar şi posibilitatea de a aduce materie primă din Siberia către porturile chineze.

Distanţele şi costurile de navigare s-ar putea reduce cu până la 50% dacă ar fi utilizate rutele din nord în detrimentul celor tradiţionale pe la Strâmtoarea Malacca şi Canalul Panama. Distanţa de navigare dintre Shanghai şi Hamburg ar fi cu 6.400 km mai scurtă, ceea ce ar salva aproximativ 6 zile, dacă ar fi utilizate rutele nordice faţă de Malacca sau rutele prin Suez.

*

Regiunea Arctică acoperă aria din jurul Polului Nord şi include Oceanul Arctic şi teritoriile a opt state: Canada, Danemarca (inclusiv Groenlanda), Finlanda, Islanda, Norvegia, Rusia, Suedia şi SUA.

Cercetările lasă să se înţeleagă că această regiune reprezintă o valoare inestimabilă, cifrele avansate spunând că aici se află 13% din rezervele nedescoperite de petrol ale planetei şi 30% din rezervele nedescoperite de gaze naturale!

Perioada 2005-2010 a fost cea mai caldă înregistrată vreodată în Arctica şi se estimează că regiunea va cunoaşte veri fără gheaţă în următorii 30-40 de ani. Aceste schimbări rapide ar putea deschide accesul la resurse naturale importante cum ar fi petrolul şi gazele şi, totodată, ar putea oferi căi navigabile care ar reduce durata şi costurile pentru marile rute comerciale dintre Europa şi Asia. Consiliul Arctic este principalul forum internaţional care are sarcina de a asigura dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului în Arctica. Organizaţiile popoarelor indigene sunt participanţi permanenţi la Consiliul Arctic. În decembrie 2008, Comisia Europeană a depus, în numele UE, cererea de dobândire a statutului de observator. Această cerere a fost reconfirmată în 2011. O decizie în această privinţă este aşteptată la reuniunea ministerială a Consiliului Arctic care urmează să se desfăşoare la Kiruna în luna mai 2013.