Dorin Recean, despre insistenţa lui Dodon de face pe plac Kremlinului pentru gaz: Bufonii ăştia încearcă să pună presiune pe Guvern să accepte o datorie inexistentă

În politica moldovenească s-au întâmplat multe lucruri ciudate, dar este pentru prima dată când unii politicieni îşi învinuiesc propria ţară pentru problemele create din exterior, a menţionat premierul Dorin Recean în debutul şedinţei de guvern de luni, 30 decembrie. Deci, a punctat prim-ministrul, este pentru prima dată când bufonii ăştia şi speculanţi politici ai Kremlinului de aici, de la Chişinău, încearcă să pună presiune pe Guvern încercând să-l facă să accepte să pună pe umerii cetăţenilor o datorie de peste 700 de milioane de dolari, „or, această datorie nu există”.

Declaraţia lui Recean vine în contextul în care, recent, liderul socialiştilor pro-ruşi de la Chişinău, Igor Dodon, a afirmat că „Ultima oară când am avut negocieri privind gazul, era în anii 2008 – 2009, atunci nu era aşa o datorie”, insinuând că „această datorie, în mare parte, a fost acumulată în perioada guvernărilor pro-europene. Ei au acumulat-o. Preşedinta Maia Sandu, Igor Grosu, şi Dorin Recean care atunci era ministru, ei toţi sunt actualii membri ai guvernării şi cei care au acumulat această datorie”.

„De aceea, să insistăm pe un oarecare audit nerecunoscut de Gazprom este un impas. Trebuie de aşezat şi de negociat. Trebuie de ajuns la un compromis. Poate nu 700 – 800 de milioane, poate mai puţin, dar trebuie de ajuns la un compromis şi de mers înainte”, a afirmat Dodon, predecesorul Maiei Sandu la preşedinţia ţării.

„O fi fost cheltuiţi pe iahturi, pe vacanţe, dar n-au fost cheltuiţi de către cetăţenii Republicii Moldova. Şi parcă văd, iată, un spectacol care urmează. Se va identifica un aşa-numit salvator al situaţiei. Este aşa un fel de competiţie cine este mai vocal şi mai obedient.

Ca să fie clar, socialiştii, Dodon, insistă ca Republica Moldova să recunoască această datorie inexistentă. Vreau să le reamintesc acestor bufoni că nu este acum vorba despre politică sau despre partide. Noi acum vorbim despre patriotism, despre ţară, despre demnitate sau, cum zic ei, despre credinţă”, a punctat prim-ministrul Recean.

Mai mult decât atât, premierul moldovean s-a adresat direct ministrei Justiţiei, Veronica Mihailov-Moraru, cu rugămintea ca „în următoarele trei săptămâni să revizuim toată legislaţia cu privire la naţionalizare, în aşa fel încât noi să putem să acţionăm, în mod special acolo unde avem active strategice şi care, apropo, au fost preluate, tot aşa, prin forţă şi şantaj. Şi noi trebuie să ne recuperăm activele noastre”.

În context, jurnalistul moldovean Alex Cozer a menţionat, într-o postare pe contul său de Facebook, că ar fi vrut să-l ignore pe Igor Dodon, însă „individul minte şi manipulează cu atâta neruşinare, în special în această perioadă dificilă, încât nici măcar pe acest individ nu-l credeam în stare să cadă chiar atât de jos. Mai ales acum, când ruşii atacă cel mai puternic Moldova în ultimii 2 ani cel puţin, individul pur şi simplu se raliază acestui atac împotriva ţării sale”.

Deşi Dodon a declarat că „Moldova niciodată nu s-a mai aflat într-o situaţie atât de dificilă din punct de vedere energetic, precum se întâmplă acum”, jurnalistul Alex Cozer a ţinut să-i amintească liderului socialiştilor că în anii ʼ90, ruşii au lăsat Moldova de 4 ori fără gaz în toiul iernii şi de 2 ori fără lumină, „exact când încercam şi noi să ridicăm un pic capul şi să privim spre Vest. Atunci nici măcar spitalele nu aveau curent câte 4-5 ore pe zi, darămite consumatorii casnici sau agenţii economici”.

Dar, a insistat Cozer, „îi voi aminti dodonului de 1 ianuarie 2006, când Rusia la fel a sistat livrările de gaze către Republica Moldova şi Ucraina. Dodonul nu poate să nu-şi amintească de acea tentativă de şantaj asupra celor două ţări, pentru că era chiar viceministru al Economiei în acea perioadă.

Şi nu poate dodonul să nu ţină minte nici cum şeful său Voronin a trimis chiar o scrisoare la Bruxelles, tuturor instituţiilor europene, prin care acuza că ʻîn spatele acestor acţiuni ale părţii ruse nu poate să nu se observe acelaşi scenariu, planificat în prealabil, de presiune şi şantaj energetic, orientat spre subminarea dezvoltării economice a ţărilor noastre şi spre destabilizarea situaţiei sociale din interiorul lorʼ”.

Totodată, Alex Cozer a mai amintit că „atunci Moldova nu a avut vreo 3 săptămâni gaze ruseşti şi doar faptul că nu a fost război în Ucraina ne-a salvat de vreo 20 de zile de epocă de piatră, fără căldură şi lumină, atunci Kievul asigurându-ne din rezervele sale atât consumul de curent, cât şi de gaze.

20 de ani mai târziu, situaţia pentru malul drept nu e nici pe departe atât de dramatică. Gaze sunt suficiente pentru tot sezonul de iarnă, curent vom avea din Europa. Dramatic este că astfel de trădători de patrie pot deschis să se ralieze atacului rusesc asupra ţării fără ca absolut nimic să li se întâmple”.