"Diplomaţia vodcii" în negocierile SUA–Bielorusia privind reducerea sancţiunilor în schimbul prizonierilor

Trimisul special al lui Donald Trump în Bielorusia, John Coale, a povestit într-un interviu exclusiv pentru The Wall Street Journal (WSJ) detalii din culisele negocierilor pentru eliberarea prizonierilor cu preşedintele bielorus Aleksandr Lukaşenko, negocieri alimentate de vodcă, relatează TVP World.

Ziarul a relatat că Minsk a contactat Washingtonul la scurt timp după ce Donald Trump s-a întors la Casa Albă pentru al doilea mandat, în ianuarie.

Liderul autoritar al Bielorusiei, care s-a descris pe sine drept „ultimul şi singurul dictator al Europei”, era interesat de o destindere a relaţiilor cu SUA, însă Washingtonul a spus că Minsk trebuie să facă primul pas. În decurs de o săptămână, cetăţeana americană Anastassia Nuhfer a fost eliberată.

Lukaşenko a fost bucuros să ofere o marfă pe care o avea din abundenţă — prizonieri politici. Trump însuşi descrisese politica extinsă a lui Lukaşenko de încarcerare a oponenţilor drept „luare de ostatici”, însă Coale a declarat că acest lucru nu a constituit un obstacol pentru iniţierea discuţiilor.

„Nu-mi pasă cu cine vorbim”, le-a spus el jurnaliştilor. „La naiba cu cine vorbeşti — dacă această persoană poate livra ce vrei, asta e tot ce contează”, a adăugat el, descriind abordarea drept „trumpescă”.

Trump are reputaţia de a se angaja în dialog cu lideri mondiali evitaţi de omologii săi, în special cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

Lukaşenko încercase anterior să facă schimb de prizonieri contra relaxării sancţiunilor din partea administraţiei Biden, însă opoziţia Europei a zădărnicit procesul. Cu Trump la cârmă, lucrurile au stat diferit, spune Coale.

Începutul dezgheţului

Încă din februarie, Lukaşenko a ordonat eliberarea unui alt cetăţean american şi, în urma discuţiilor cu diplomaţi americani, alţi trei prizonieri au fost eliberaţi la scurt timp după aceea, inclusiv un jurnalist de la Radio Free Europe/Radio Liberty. Dezgheţul începuse.

A intrat în scenă Coale. Avocatul veteran, care îl reprezentase anterior pe Trump într-un proces împotriva unei platforme de social media, a fost chemat de Departamentul de Stat pentru a obţine eliberarea unui alt cetăţean american, activistul politic Iuri Zenkovici. Două zile mai târziu, se afla în splendoarea Palatului Prezidenţial al Bielorusiei, bând vodcă cu Lukaşenko.

Coale a spus ziarului că ambii interlocutori şi-au presărat discursul cu înjurături în timp ce goleau pahare cu vodcă „Prezident”, marca proprie a lui Lukaşenko.

„Masa perdanţilor”

Coale a spus că a asemănat procesul de negociere cu o cantină de liceu şi i-a spus liderului bielorus că stă la „masa perdanţilor” la nivel global, alături de ţări precum Venezuela şi Coreea de Nord. Dacă voia să se mute la „masa băieţilor cool”, avea nevoie de ajutorul SUA, i-a spus el.

La una dintre aceste întâlniri, şi-a amintit Coale, Lukaşenko a observat că slăbise de la întâlnirea precedentă, iar trimisul american i-a spus că foloseşte un nou medicament pentru slăbit. Liderul bielorus şi-a exprimat interesul, iar oaspetele i-a înmânat un pliant al producătorului. Ulterior, oficiali de la Washington au decis să exploreze modalităţi de a asigura o aprovizionare cu acest medicament pentru Minsk.

În această atmosferă cordială de consum intens de alcool şi glume de vestiar, relaţiile au înflorit, iar Minsk a eliberat acum sute de deţinuţi din aproape o duzină de ţări, inclusiv figuri de mare notorietate precum laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Ales Bialiaţki.

În schimb, SUA au ridicat sancţiunile asupra potasei, un ingredient-cheie al îngrăşămintelor şi o sursă crucială de valută pentru Minsk. Restricţiile au fost, de asemenea, relaxate pentru compania aeriană de stat a Bielorusiei, iar Coale a promis o reducere suplimentară a sancţiunilor în schimbul eliberării altor prizonieri.

Curtea Kremlinului

Speranţa administraţiei Trump este că acest proces de apropiere va servi drept exemplu pentru Moscova şi că Vladimir Putin va căuta acelaşi tip de colac de salvare economic.

Opoziţia bielorusă şi alţi critici europeni sunt însă mai cinici. Ei au sugerat că recompensarea lui Lukaşenko pentru „luarea de ostatici” nu va face decât să-l încurajeze să continue această practică, creând o „uşă rotativă” în sistemul penitenciar al Bielorusiei.