Din cauza chiriilor crescânde, berlinezii se reorientează spre 'locuinţe plutitoare'
În contextul în care chiriile continuă să crească la Berlin, oamenilor le este din ce în ce mai greu să îşi permită apartamente pe teren solid. Unii dintre ei au optat în schimb pentru construirea unor 'case plutitoare', pe care le-au fixat de-a lungul râului Spree ce traversează oraşul. Unul dintre ei chiar intenţionează să îşi pună locuinţa la dispoziţia turiştilor în vara ce urmează.
Golful Rummelsburg stă ascuns între o centrală energetică şi o veche 'parcare' pentru bărci în estul Berlinului. Câteva sute de metri în amonte, complexe rezidenţiale din cărămidă roşie, construite recent, se află de o parte şi de cealaltă a râului Spree. Însă mai mulţi tineri berlinezi, nemaireuşind să se descurce din cauza chiriilor crescânde 'de pe pământ', au decis să îşi construiască propriile case plutitoare în doc.
Până nu demult, Woody Johnson, un şomer berlinez în vârstă de 30 de ani, nu reuşea să îşi găsească un apartament. Dormitul pe canapelele prietenilor binevoitori nu poate funcţiona la infinit, iar găsirea unui loc de muncă într-un oraş cu o rată a şomajului de peste 12 procente poate fi o reală provocare. Astfel, în timp ce se îndrepta cu paşi siguri spre comunitatea oamenilor fără adăpost, el a decis să se alăture unei alte comunităţi - cea a persoanelor care au renunţat la pământ în favoarea apei pentru construirea unei locuinţe. În iunie, el a început să-şi construiască propriul cămin în portul Rummelsburg.
Potrivit Der Spiegel, o casă plutitoare nu ar putea părea o alternativă ieftină la străzile din Berlin, însă atunci când costul traiului pe pământ este comparat cu cel de pe apă, 'a pluti' poate fi în mod substanţial mai ieftin decât a trăi pe teren solid. Johnson a investit 1.500 de euro în materialele necesare ridicării locuinţei sale 'lacustre'. El a cumpărat, printre altele, peste două duzini de butoaie cu apă de 50 de litri care ţin casa la suprafaţă, în timp ce scândurile din lemn au provenit de pe eBay. Uşile şi ferestrele au fost găsite şi reciclate de pe stradă. 'Nu a fost nevoie să cumpăr niciun obiect din lemn. A trebuit doar să merg să le ridic', a explicat el, iar această situaţie a menţinut costurile 'de construcţie' la un nivel scăzut.
Johnson a precizat că a lucrat la locuinţa sa timp de şase luni. 'Am început în iunie, însă schimbarea anotimpurilor a îngreunat munca', a adăugat el. Pe de altă parte, nici valul de frig extrem care s-a abătut recent asupra Berlinului nu a reuşit să-l alunge din nou pe pământ. Unul dintre vecinii lui Johnson, care locuieşte la rândul său pe apă, are un şemineu. 'Prea scump', afirmă Johnson, cu privire la ideea vecinului. 'Am izolat barca şi folosesc un reşou electric', a declarat el.
Locuinţa în sine are 28 de metri pătraţi, cu o înălţime de 2 metri şi este construită din circa 20 de scânduri solide din lemn. Cu toate că are unele cunoştinţe în tâmplărie, Johnson a recunoscut că nu ar fi putut să îşi construiască noul cămin fără 'ghidare' şi fără a se inspira de la un 'pionier' care şi-a construit propria barjă şi a scris despre aceasta online.
'Nu poţi cumpăra pacea şi calmul portului oriunde', a subliniat el. Cu toate că zumzetul traficului poate fi auzit în depărtare, docul le oferă un sentiment de izolare celor care îşi doresc aşa ceva. Micul port percepe o taxă de 6 euro pe zi pentru găzduirea ambarcaţiunilor unor vizitatori, în timp ce membrii, precum Johnson, plătesc 70 de euro pe lună pentru dreptul de ancora acolo permanent. Apa şi facilităţile de toaletă sunt oferite separat de autorităţile portuare, iar electricitatea reprezintă un alt cost. Însă un loc similar pe pământ ar putea costa până la 500 de euro pe lună, conform Der Spiegel.
În fine, deşi casa plutitoare a fost construită în primul rând pentru a-i servi drept reşedinţă lui Johnson, acesta intenţionează să îşi recupereze o parte din investiţie în vară. Cu puţine aranjamente interioare şi cu puţin marketing, Johnson speră să atragă turişti dornici să-şi petreacă noaptea în locuinţa sa nonconformistă.
