Dezvoltatorii imobiliari fac bani pe seama imigranţilor din Europa de Sud-Est, printre care şi români(Spiegel)
Investitorii financiari internaţionali au cheltuit miliarde de euro pentru a achiziţiona proprietăţi ieftine din Berlin, însă o privire aruncată într-unul dintre aceste imobile arată cum aceştia şi intermediarii lor fără scrupule i-au exploatat pe locatarii imigranţi din Europa de Sud-Est pentru a face profit, relatează într-un amplu articol Der Spiegel.
Birourile acestor investitori sunt plasate în locuri în care banii sunt transformaţi în şi mai mulţi bani, cum ar fi Luxemburg, Londra sau Lacul Geneva. De asemenea, ei deţin peste 6.000 de apartamente în capitala Germaniei. Narghita, o tânără de etnie romă, originară din România, trăieşte într-unul dintre ele.
Narghita nu şi-a întâlnit niciodată proprietarii reali. În apartamentul în care locuieşte nu există căldură, iar femeia a acoperit mucegaiul de pe pereţi cu o vopsea de culoarea mentei. Toaleta nu mai este funcţională de câteva săptămâni, aşa că cei trei copii ai săi urinează în cadă. Tânăra a găsit mobilier la gunoi şi a otrăvit şobolanii care umpleau apartamentul pe care îl ocupă acum la parterul imobililului din Scharnweberstrasse, numărul 111, din Reinickendorf, un cartier din nord-vestul Berlinului.
Pentru o lungă perioadă de timp, Narghita a crezut că Marcus Harstel este proprietarul apartamentului. Harstel este însă preşedintele unei asociaţii numite 'Anker e.V.-Berlin în 2010', al cărui statut indică faptul că asociaţia nu urmăreşte să obţină bani, ci să ajute oamenii să beneficieze de oportunităţi mai bune.
Anker se ocupă cu închirierea unor imobile în stare proastă - aflate în proprietatea unor investitori internaţionali - săracilor, mai precis foşti deţinuţi, persoane fără adăpost şi imigranţi. Asociaţia, înfiinţată la Berlin în 2010, acordă o atenţie deosebită unor grupuri etnice cum ar fi romi şi sinti, despre care responsabilii de la Anker susţin că 'trăiesc în parcuri publice în condiţii de igienă mizere'. Conform statutului, Harstel şi colegii săi îşi fac drept scop 'îmbunătăţirea' condiţiilor de trai pentru aceste persoane şi plasarea lor în spaţii de locuit 'adecvate'.
Cuvintele sună frumos, iar scopurile par nobile. În realitate însă, notează Der Spiegel, nu este vorba decât despre o formă inumană de cinism. Anker, asociaţia aparent devotată bunăstării celor săraci, s-a dovedit de fapt un speculator imobiliar, al cărui preşedinte îşi băga sume mari de bani în propriile buzunare. Acest tip de afacere fără scrupule este extrem de răspândit la Berlin, unul dintre multele oraşe alese de imigranţii săraci.
Unul dintre motivele pentru care un astfel de model funcţionează, scrie publicaţia germană, este că aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 a triplat aproape numărul românilor din Germania, aducându-l azi la 205.000. Imigranţii săraci din noile state membre ale UE lucrează pentru 3 euro pe oră, nu au asigurări de sănătate şi, de obicei, nu vorbesc germana. Prin urmare, în contextul în care municipalităţile germane sunt copleşite de afluxul acestora, şi, de obicei, nu au planuri politice pentru combaterea acestei migraţii de zeci de mii de persoane, imigranţi cum ar fi Narghita cad în ghearele unor oameni ca Marcus Harstel şi companii imobiliare cu sediul în paradisuri fiscale.
Narghita a ajuns la Berlin în toamna anului 2011, a trăit cu rudele în primele câteva săptămâni, iar ulterior a început să îşi caute propriul apartament. Femeia nu este însă înregistrată, nu are nicio dovadă care să îi ateste vreun venit sau vreun trecut bancar - documente cerute în mod normal de orice agenţie imobiliară din Germania. În schimb, Harstel, şeful Anker, nu are nevoie de aceste lucruri. Tot ce îi pasă este că Narghita îi plăteşte chiria: 705 euro pentru o cameră de 33 de metri pătraţi, fără căldură.
Harstel colectează chiria la uşă. Ca şi alte familii de romi din clădire, Narghita plăteşte chiria în numerar. Atunci când cineva nu poate plăti, povestesc Narghita şi vecinii săi, Harstel îi ameninţă cu 'câinii' - nişte bătăuşi turci şi arabi. Dacă nu plătesc nici după această 'întâlnire', chiriaşii sunt evacuaţi din locuinţe, iar lucrurile scoase din apartament.
Deşi apartamentele respective nu au putut fi închiriate de proprietari pe piaţa imobiliară, ele sunt suficient de bune pentru romi - sau cel puţin aşa crede şi acţionează Harstel - deoarece romii din România sunt chiriaşi răbdători. Ei aşteaptă uneori luni de zile dacă se strică toaletele, dacă ferestrele lor nu sunt bine izolate, sau dacă nu au apă caldă. De asemenea, aceştia se plâng rar că locuiesc în apartamente fără căldură în timpul iernii. Harstel, omul care se presupune că îi ajută, le oferă radiatoare electrice, însă, drept urmare, la unele familii facturile la energia electrică ajung până la 3.000 de euro.
Condiţiile de la unele etaje ale imobilului din Scharnweberstrasse sunt asemănătoare celor dintr-o tabără de refugiaţi, notează Der Spiegel. Atunci când se mută, Harstel le promite un apartament diferit, renovări şi ajutor cu mutatul, însă când imigranţii întreabă despre promisiuni, bărbatul îi amână.
Dar ce opţiuni au aceşti oameni? O parte din romii care trăiesc în Scharnweberstrasse, numărul 111, primesc ajutoare sociale de la guvern sau câştigă bani cerşind sau practicând prostituţia, adaugă publicaţia pentru care aceşti oameni nu au aproape nicio şansă pe piaţa imobiliară obişnuită din Germania.
După cumpărare, compania Helvetica nu a putut închiria aceste apartamente de pe Scharnweberstrasse. Aici a intervenit Anker. În schimbul finalizării unor 'reparaţii de cosmetizare', Helvetica a scăzut chiria pentru nouă apartamente pentru Anker, deşi chiriaşii erau cei care trebuiau să facă singuri renovările. Harstel a acceptat bucuros reducerea, însă chiriaşilor le-a cerut chiria întreagă. În acest fel, bărbatul închiria apartamentul Narghitei de la Helvetica pentru 182 de euro, însă îi cerea femeii 705 de euro.
Pentru o lungă perioadă de timp, Helvetica nu şi-a verificat partenerul de afaceri şi nu s-a dus să vadă cum au fost făcute renovările. Compania era bucuroasă că îşi închiriase apartamentele aflate în stare proastă şi că face bani. În urma acestui aranjament, Helvetica urma să primească aproape un sfert de milion de euro pe an pentru 73 de apartamente închiriate de Anker.
Abia în ianuarie 2012, în urma unor sesizări, Helvetica a anulat toate contractele de leasing cu Anker. Acest lucru nu l-a oprit pe Harstel să le permită romilor să continue să trăiască la Scharnweberstrasse şi să le colecteze banii în fiecare lună, în condiţiile în care pentru ei, el era de fapt proprietarul. Potrivit rezidenţilor din Scharnweberstrasse 111, Harstel a continuat să apară la uşile lor pentru a strânge chiria până în noiembrie 2012.
Reprezentanţii Helvetica au fost şocaţi când au făcut o vizită imobilului, în august 2012. Apartamentele nu puteau fi renovate cât timp erau ocupate. Chiriaşii au refuzat să se mute, iar unii dintre ei au solicitat ajutorul unor grupuri de susţinere a imigranţilor din Europa de Sud-Est sau şi-au angajat avocaţi.
În cazurile care se judecă acum în tribunale din Berlin, investitorii internaţionali se confruntă cu imigranţi săraci din România. Deşi compania intermediară va sfârşi prin a fi făcută responsabilă pentru cele întâmplate, modelul său de afaceri a înflorit în alte părţi ale Berlinului, sub alte nume.
