De la Kennedy la Obama, două simboluri ale generaţiei lor

Actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, încearcă să poarte cu onoare torţa pe care i-a predat-o familia legendarului John F. Kennedy, asasinat în urmă cu 50 de ani, la 22 noiembrie 1963, notează vineri ziarul El Pais.

Un moment memorabil, al campaniei electorale din 2008, a fost mitingul de la American University, când senatorul Edward Kennedy, înconjurat de membri importanţi ai familiei sale, între care şi Caroline Kennedy, fiica lui John F. Kennedy, i-a predat simbolic ştafeta unui tânăr de culoare pe care istoria îl aştepta cu porţile larg deschise. 'Este timpul unei noi generaţii, este ora lui Barack Obama', a spus Edward Kennedy trecut acum în nefiinţă.

Comparaţiile între Obama şi Kennedy, înainte şi după ceremonia de la American University, au fost constante. Într-o ţară unde simbolurile depăşesc cu mult faptele, preşedintele Kennedy şi preşedintele Obama sunt consideraţi hituri care au marcat reînnoirea unei generaţii şi a unei naţiuni şi care vor rămâne pentru totdeauna în memoria SUA.

Este posibil ca figura legendară a lui JFK să-l fi ajutat pe Obama să ajungă la Casa Albă, dar s-a transformat într-un strigoi care îl bântuie acum pe preşedinte în dureroasa sa luptă cu realitatea. Mai ales acum când popularitatea lui Obama a scăzut dramatic. Grandoarea lui Kennedy - mandatul său este discutabil, nu şi dimensiunea lui istorică - i-a pus în umbră pe mulţi succesori ai săi, începând cu primul, Lyndon Johnson (de abia după două decenii i s-a recunoscut parţial uriaşa sa contribuţie la justiţia socială, sau la egalitatea de şanse) şi terminând cu ultimul democrat înainte de Obama, Bill Clinton, comparat şi el cu Kennedy în timpul preşedinţiei sale.

Clinton s-a aflat şi el alături de Obama, la Arlington, pentru a-i aduce un omagiu lui Kennedy. Ambii sunt probabil principalii moştenitori ai fenomenului 'kennedyan' care a marcat ţara timp de jumătate de secol. Însă, în timp ce comparaţia dintre Kennedy şi Clinton pare forţată, artificială şi aleasă în mod intenţionat de scenariul politicii şi al alegerilor, în cazul lui Obama comparaţia cu Kennedy este cât se poate de justificată. Kennedy a fost primul catolic ajuns la Casa Albă, iar Obama - primul preşedinte de culoare din istoria ţării.

Cel mai semnificativ element pe care îl au în comun Kennedy şi Obama este capacitatea lor de a-şi mobiliza respectivele generaţii. Unul cu port-drapelul drepturilor civile, celălalt, cu opoziţia faţă de războiul din Irak; ambii au fost capabili să reînvie o societate cuprinsă de ruşinea războiului şi a segregării rasiale. Până la Obama, niciun tânăr nu şi-a mai atârnat de perete un poster cu preşedintele în semn de identitate.

Acest lucru s-a datorat unei calităţi pe care o împărtăşesc amândoi: talentul de orator şi discursul care ajunge la inimă. Sloganul 'Yes, we can' al lui Obama, deşi mai superficial, poate fi comparat cu memorabilul: 'Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci ceea ce poţi face tu pentru ţară' al lui Kennedy. Deşi originile lor sociale sunt diferite, atât Kennedy, cât şi Obama au urmat cursurile distinsei Universităţii Harvard. Pentru primul - ca destinaţie firească pentru un membru al familiei, pentru al doilea - ca premiu pentru eforturile şi ambiţia unui tânăr modest.

Amândoi s-au transformat în simboluri 'glamour' şi al interesului public. În vremea lui Kennedy, revista Life hotăra cine are 'glamour'; acum decid reţelele sociale. Însă ambii au suscitat atenţia nu doar a compatrioţilor, ci şi a cetăţenilor din întreaga lume prin spontaneitatea comportamentului, căldura zâmbetului şi naturaleţea vieţii de familie. Kennedy a venit la putere într-un moment în care ideologia şi principiile însemnau mult. Obama a preluat preşedinţia SUA în plin apogeu al unei lumi post-ideologice în care au căzut ziduri şi prejudecăţi care divizau omenirea.

Totuşi, în momente importante ale preşedinţiei lor, ambii au mizat pe soluţii prudente şi pragmatice care le-au definit mandatele: Kennedy în criza rachetelor, Obama în conflictul cu Iranul. Istoria este capricioasă şi totodată previzibilă: fiica lui Kennedy, Caroline, este azi ambasadoarea lui Obama în Japonia, pe ale cărei mări tatăl ei a luptat în al doilea război mondial. Cine ştie dacă peste câţiva ani nu se va afla ea la American University, pentru a trece încă o dată torţa în mâinile primei femei preşedinte a SUA. Nimeni nu ştie până unde se va întinde umbra nemuritoare a lui Jack.