De ce trebuia şefa DNA să meargă la audierile comisiei parlamentare de anchetă [motivare CCR]
Parlamentului îî revine sarcina de a reglementa instrumentele necesare îndeplinirii funcţiei sale de control, realizată prin intermediul comisiilor parlamentare, reiese din motivarea deciziei luate de Curtea Constituţională pe tema sesizării depuse de şefii celor două Camere - Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu - în legătură cu un posibil conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public.
"Curtea observă că împrejurarea care a generat starea conflictuală între cele două autorităţi publice implicate este lipsa unei reglementări legale care să consacre dreptul comisiilor parlamentare de a solicita terţilor, persoane private sau autorităţi/instituţii publice, actele, datele şi informaţiile necesare realizării obiectivelor în vederea cărora au fost constituite, precum şi obligaţia corelativă a terţilor de a răspunde la asemenea solicitări. Prin urmare, revine Parlamentului României, în exercitarea funcţiei sale de legiferare, sarcina de a adopta reglementările legale prin care să consacre în mod expres instrumentele necesare îndeplinirii funcţiei sale de control, respectiv norme clare, previzibile, prin care să asigure comisiilor parlamentare prerogativele inerente scopului pentru care sunt create, respectiv garanţiile/obligaţiile de care acestea sunt ţinute în activitatea pe care o desfăşoară", se arată în motivarea CCR.
Potrivit CCR, ar trebui stabilite prin lege o serie de garanţii privind modul în care comisiile parlamentare gestionează informaţiile ce nu au caracter public.
"Legea ar trebui să prevadă garanţiile necesare şi suficiente cu privire la accesul, păstrarea şi utilizarea unor informaţii cu caracter nepublic la care comisiile parlamentare vor avea acces în virtutea atribuţiilor legale şi constituţionale. Aceasta cu atât mai mult cu cât comisia de anchetă nu îndeplineşte rolul unui organ de jurisdicţie, ci doar împrumută unele dintre instrumentele autorităţii judecătoreşti (citează, strânge şi administrează probe pentru aflarea adevărului asupra unei situaţii care vizează interesul superior al comunităţii), fără a se identifica cu specificul activităţii jurisdicţionale, întregul demers având relevanţă exclusiv în plan politic", se precizează în motivare.
CCR a arătat că Laura Codruţa Kovesi a refuzat să dea curs celor trei invitaţii şi să se prezinte în faţa Comisiei speciale de anchetă, iar la solicitarea comisiei de a răspunde, în scris, la întrebările 'dacă aţi fost acasă la domnul Gabriel Oprea în seara zilei de 6 decembrie 2009' şi 'dacă răspunsul este afirmativ, va rugăm să ne precizaţi motivul vizitei dumneavoastră acasă la domnul Gabriel Oprea şi ce persoane au mai fost prezente', şefa DNA a răspuns că nu a dat curs invitaţiei de a lua parte la lucrările comisiei deoarece nu a avut şi nu are cunoştinţă despre aspecte de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei, datorită atribuţiilor conferite de lege, nu a avut şi nu are prerogative sau cunoştinţă de niciunul dintre aspectele care fac obiectul anchetei parlamentare.
"Doamna Laura Codruţa Kovesi nici nu a negat, nici nu a confirmat o stare de fapt concretă, limitându-se la a susţine că nu deţine informaţii necesare cauzei. Curtea constată că, de fapt, doamna Laura Codruţa Kovesi nu a răspuns la cele două întrebări formulate de Comisia specială de anchetă. Mai mult, această situaţie coroborată cu imposibilitatea comisiei de a stabili adevărul, deşi a întreprins mai multe demersuri în vederea audierii şi altor persoane care ar fi putut avea cunoştinţă despre evenimentele cercetate, dar care au refuzat cooperarea motivat de faptul că au fost citate în calitate de martori într-un dosar de urmărire penală, sunt de natură a crea un blocaj în activitatea Comisiei speciale de anchetă, blocaj care a determinat Parlamentul României să adopte o hotărâre prin care prelungeşte termenul de activitate al comisiei cu 60 de zile, în vederea continuării demersurilor legale pentru realizarea obiectivelor în scopul cărora a fost declanşat controlul parlamentar", se punctează în motivare.
Judecătorii constituţionali au apreciat că, în condiţiile în care persoana invitată să participe la şedinţele Comisiei de anchetă reprezintă o autoritate publică ce nu se află sub control parlamentar, aceasta are obligaţia să ia parte la lucrările comisiei "în toate cazurile şi indiferent de obiectul anchetei parlamentare", în virtutea principiului colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului.
"Prin conduita sa, procurorul şef al DNA nu numai că înlăturat a priori orice colaborare loială cu autoritatea care exercită suveranitatea poporului - Parlamentul României, ci refuză să participe la clarificarea unor aspecte legate de un eveniment de interes public (participarea în seara zilei de 6 decembrie 2009, data la care s-a desfăşurat scrutinul naţional pentru alegerea preşedintelui României, alături de alte persoane care deţineau funcţii publice - directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul adjunct al Serviciului Român de Informaţii şi senatori, în locuinţa domnului senator Gabriel Oprea) care, dacă s-ar dovedi real, ar avea un impact major negativ în plan social, politic şi juridic, prezervând, astfel, o stare de incertitudine cu privire la veridicitatea evenimentelor cercetate", au atras atenţia judecătorii.
În acelaşi timp, CCR susţine că, prin refuzul şefei DNA de a se prezenta în faţa comisiei şi de a furniza informaţiile solicitate, "este încălcată autoritatea Parlamentului României, organ reprezentativ al poporului, şi este împiedicată desfăşurarea activităţii sale" în ceea ce priveşte atribuţiile de control prin intermediul comisiilor parlamentare.
Opinii separate
Judecătoarea Livia Stanciu a atras atenţia, în cadrul unei opinii separate, că au existat încălcări ale Constituţiei în ceea ce priveşte constituirea şi funcţionarea Comisiei speciale de anchetă privind alegerile din 2009.
"Prin atribuţiile şi procedurile urmate, Comisia specială de anchetă parlamentară s-a plasat în afara Constituţiei, hotărârea de înfiinţare a acesteia contravenind, prin conţinutul său normativ, Legii fundamentale şi normelor statului de drept consacrate prin Constituţie. Comisia specială de anchetă parlamentară nu se putea substitui activităţii ce se derulează în cadrul unei anchete penale efectuate de parchet, anchetă care a stabilit ca, din coroborarea probelor administrate, nu s-a decelat niciun element/indiciu de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că s-ar fi încercat/iniţiat de către persoanele nominalizate acte/acţiuni ce ar intersecta sfera ilicitului penal", a opinat Livia Stanciu.
Invocând o altă decizie CCR, judecătoarea a remarcat că şefa DNA nu putea fi invitată pentru a fi audiată în comisie în calitatea sa de magistrat, ci doar în calitate de cetăţean al României.
"Doamna Laura Codruţa Kovesi nu putea fi invitată nici în virtutea calităţii pe care aceasta o deţinuse în anul 2009, dată la care a avut loc evenimentul investigat, şi nici în virtutea calităţii de procuror şef al DNA, pentru că invitaţia în astfel de calităţi a reprezentanţilor unor autorităţi publice ce nu se află sub control parlamentar trebuie să se circumscrie 'lămuririi unor chestiuni de interes public ce vizează problemele sistemice cu care aceste instituţii se confruntă' şi nu pentru lămurirea unor chestiuni legate de suspiciuni referitoare la o eventuală implicare într-un proces electoral în desfăşurare a reprezentanţilor unor astfel de autorităţi publice, acest gen de verificări făcând obiectul doar al unei anchete penale a procurorului - ceea ce s-a şi realizat în cauză de către parchet - şi nu al unei anchete parlamentare", a explicat Livia Stanciu.
Potrivit judecătoarei, CCR ar fi trebuit să constate că nu a existat un conflict de natură constituţională generat de refuzul şefei DNA, în calitate de cetăţean, de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial.
La rândul său, judecătorul Mircea Ştefan Minea a apreciat că nu poate fi stabilită nicio legătură între presupuse fapte petrecute în anul 2009 şi DNA, instituţia pe care o conduce în prezent Kovesi.
"Comportamentul personal al conducătorului unei autorităţi publice în relaţia sa directă cu o altă autoritate publică nu poate antrena răspunderea/implicarea instituţiei într-un conflict juridic de natură constituţională, atât timp cât respectivul comportament nu vizează o situaţie juridică specială, conflictuală, a cărei naştere să rezide în mod direct în textul Constituţiei. Apreciez că soluţia corectă era constatarea inexistenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public - DNA", susţine judecătorul.
O altă judecătoare, Simona-Maya Teodoroiu, a punctat că cererile privind constatarea unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Ministerul Public, determinat, între altele, de refuzul procurorului şef al DNA de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă, ar fi trebuit respinse "în principal ca inadmisibile şi în subsidiar ca neîntemeiate".
Decizia CCR
În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a constatat pe 3 octombrie că există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului-şef al DNA de a se prezenta în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor, pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial.
În soluţionarea conflictului, Curtea a constatat obligaţia şefei DNA de a se prezenta în faţa Parlamentului României – Comisia specială de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial şi de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţie celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei.
În acelaşi timp, cu unanimitate de voturi, CCR a constatat că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a exercita acţiunea disciplinară împotriva procurorului şef al DNA pentru neprezentarea în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial, şi de refuzul Parchetului de pe lângă ÎCCJ de a transmite comisiei speciale de anchetă o copie după dosarul de urmărire penală aflat pe rolul acestui parchet.
