De ce sancţiunile UE la adresa Rusiei sunt o cacealma (Der Spiegel)

Uniunea Europeană se prezintă ca un front unit în privinţa posibilelor sancţiuni economice asupra Rusiei, ca urmare a intervenţiei sale în Ucraina, însă această percepţie s-ar putea schimba odată ce se va pune problema unor sancţiuni mai grave, avertizează Der Spiegel.

Politicienilor Uniunii Europene nu le place să fie mai prejos atunci când vine vorba de a arăta că rezolvă lucrurile. Săptămâna trecută, ministrul francez de externe, Laurent Fabius, a declarat că, dacă ruşii continuă să acţioneze aşa cum au făcut-o până acum, vor fi necesare noi sancţiuni dure. La rândul său, ministrul britanic de externe, William Hague, a afirmat că se iau în calcul sancţiuni economice împotriva Rusiei. De asemenea, cancelarul german, Angela Merkel, a avertizat joi că, dacă vor exista probleme la alegerile din Ucraina, 'vor exista sancţiuni suplimentare'.

Aceste cuvinte dure constituie răspunsul Occidentului la acţiunile expansioniste ale Moscovei. Mai probabilă decât orice altă măsură, există posibilitatea impunerii aşa-numitului nivel trei al sancţiunilor - constând în ample sancţiuni economice - menite să-l facă pe Putin să dea înapoi. În condiţiile în care europenii au exclus utilizarea mijloacelor militare, aceste sancţiuni sunt cea mai puternică armă, opţiunea nucleară diplomatică în lupta pentru viitorul Ucrainei.

Există însă o problemă cu această armă: ea poate fi utilizată doar dacă toţi membrii UE sunt de acord, în condiţiile în care, în UE, sancţiunile trebuie să fie decise în unanimitate. Acest consens a funcţionat la primul şi al doilea nivel, deoarece era vorba în principal de acte simbolice care îi afectau doar pe apropiaţii lui Putin şi nu impuneau nicio povară reală pentru UE. Cu nivelul al treilea, lucrurile ar sta probabil diferit, fiind puţin probabil ca UE să fie de acord cu privire la sancţiuni care ar avea un efect puternic asupra Rusiei. Cea mai mai puternică armă a Europei este de fapt o cacealma, notează Der Spiegel.

În chestiunea sancţiunilor, francezii şi germanii adoptă o poziţie moderată: nu vor sancţiuni, însă le vor susţine dacă Putin continuă să destabilizeze Ucraina. În schimb, ţări precum Marea Britanie şi Cipru sunt ferm împotriva sancţiunilor, deoarece acestea vor avea un efect şi asupra propriilor sectoare financiare, şi susţin, în schimb, varianta unui boicot energetic. Pe de altă parte, acest boicot se confrunta cu o puternică rezistenţă din partea statelor din Europa de Est, cum ar fi Bulgaria şi Slovacia, care depind aproape în întregime de gazul rusesc.

Sancţiunile economice reale ar fi în mod evident costisitoare pentru europeni. Potrivit unui raport confidenţial al Comisiei Europene, Germania ar trebui să ia în calcul o pierdere de 0,9 % a creşterii economice în acest an şi de 0,3% anul viitor. Situaţia pare chiar şi mai sumbră pentru alte ţări.

Multe guverne sunt, de asemenea, sceptice că sancţiunile l-ar putea face pe Putin să dea înapoi. În cercurile germane de politică de securitate, acest rezultat este considerat aproape imposibil. Măsurile implementate până în prezent de Occident 'nu au insuflat prea multă frică' lui Putin şi apropiaţilor săi, după cum indica un oficial din domeniul securităţii. Rusia are o datorie externă mică şi rezerve valutare mari, ceea ce îi permite o situaţie de tranziţie de cel puţin doi ani - timp suficient pentru a găsi noi cumpărători şi rute de distribuţie pentru gazul rusesc.

Deşi cele 28 de state membre ale UE încearcă din greu să proiecteze un sentiment de unitate pentru exterior, diferenţele de opinie se fac resimţite în reuniunile interne. Cancelarul Merkel se teme că, în cele din urmă, lipsa de unitate a Uniunii ar putea ajunge la suprafaţă, iar Putin ar realiza astfel unul dintre obiectivele sale importante: divizarea europenilor.