"De ce incendiul de la Cugir arată ca un sabotaj rusesc" - Analiza activistului decorat de Zelenski

Radu Hossu, voluntarul decorat de Volodimir Zelenski pentru acţiunile umanitare în sprijinul ucrainenilor, a tras un semnal de alarmă: incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir arată ca un sabotaj rusesc.

"Incendiul de la Uzina Mecanică din Cugir este încă un eveniment care vine cu toate indiciile unui act de sabotaj. Până în acest moment nu există nicio atribuire, însă sper că nu ne-am tâmpit să credem că a fost un accident. Incendiul a distrus produse care urmau să fie livrate, după cum spune Ministrul Economiei Radu Miruţă. Nu spune unde urmau să fie livrate, însă noi ştim că de la Cugir s-a livrat muniţie în Ucraina. Putem presupune că nu era pentru Ucraina. Paguba este de aproximativ 5 milioane de euro în muniţie şi infrastructură distrusă şi doar datorită intervenţiei rapide şi excepţionale a ISU Alba, Mureş, Hunedoara şi Braşov a fost evitată o catastrofă de proporţii", a declarat Radu Hossu.

În opinia analistului, acesta este un act criminal premeditat şi operaţionalizat.

"În cazul actelor de sabotaj, cum îl consider pe acesta, atribuirea finală se face foarte greu. De la începutul războiului din Ucraina, în Europa au fost înregistrate peste 100 de acte de sabotaj care au avut ca ţintă obiective ale infrastructurii de apărare sau infrastructurii critice. 66 astfel de acte de sabotaj au fost atribuite cel puţin parţial de către autorităţile statelor europene Rusiei. Atribuirea acestor acte este îngreunată de modul de operare al Rusiei din ultimii ani. Parte a războiului hibrid, Rusia foloseşte pentru sabotaj/intimidare/atacuri asimetrice pe teritoriul Europei, indivizi sau grupări criminale/extremiste locale şi foarte rar foloseşte asset-uri proprii GRU, SVR sau FSB", a afirmat Radu Hossu.

Prin urmare, activistul a apreciat că probabil că şi în România vom afla că un băiat a pus focul, băiat care a fost recrutat pe Telegram, plătit prin criptomonede sau ceva asemănător.

"Cel mai probabil Poliţia Română - care a deschis un dosar penal pentru distrugere din culpă - va găsi la finalul investigaţiei că vorbim despre un autor cu probleme financiare sau de sănătate mintală, probleme cu vicii ca drogurile, jocurile de noroc. Tiparul descris de mine aici este cel mai întâlnit între autorii sabotajelor din Europa - ţinte vulnerabile, recrutate online, plătite anonim. Cunoaştem deja toate aceste informaţii din cazurile precedente", a punctat Radu Hossu.

Ruşii au vizat mai multe state din Europa

"În cazul în care ne imaginăm că aşa se întâmplă prin Europa, să mai ia foc câte o fabrică de armament, mai sunt tăiate nişte linii de cale ferată, mai sunt incendiate hub-uri logistice, să aflaţi că până la începutul invaziei din 2022, aproape niciun fel de astfel de incident nu s-a înregistrat în Europa pe o perioadă îndelungată, iar ulterior, actele de sabotaj au fost într-o creştere aproape verticală ca număr:

- 6 în 2022

- 13 în 2023

- 44 în 2024

Acestea sunt doar cele pe care Prevail Partners (companie de securitate şi colectare informaţii din UK) le-a identificat şi a găsit o atribuire directă sau indirectă, completă sau parţială către Rusia. Însă în 2025 avem deja mai multe cazuri asemănătoare cu cel de la Cugir, cum ar fi - cel mai cunoscut caz - o uzină de producţie de armament Rheinmetall din Spania, provocat de o explozie."

România, ţinta unui sabotaj rusesc?

"Am convingerea că România a fost azi noapte ţinta sabotajului rusesc, luând în considerare toate aceste informaţii pe care le avem deja despre modul de operare, tehnici, tactici, proceduri şi obiective ale Rusiei, unele fiind exprimare chiar public de către înalţii criminali de război ai Rusiei în decursul acestor ani.

Acest sabotaj are mai multe obiective, pe două planuri diferite. Primul plan este cel fizic, unde obiectivele sunt destul de simplu de presupus: blocarea cel puţin temporar a funcţionării fabricii, care va duce la scăderea muniţiei disponibile pentru soldaţii ucraineni, generarea de pierderi materiale atât prin actul de sabotaj în sine, cât şi (maximal) pierderea contractelor pe care le are compania din subordinea Romarm.

Al doilea plan, care este poate mai important decât primul, este cel psihologic. Aici nu doar că putem intui, dar ştim că ruşii au câteva obiective clare: instrumentalizarea fricii, demonstrarea anvergurii prin afectarea complexul militar-industrial european (deci o modificare de percepţie cu privire la postura Rusiei), iar la final, scăderea încrederii în instituţiile care ar trebui să ne protejeze, creşterea fricii cu privire la capacităţile Rusiei şi la nivel instituţional, canalizarea eforturilor de combatere a Rusiei (pe plan comunicaţional şi fizic) înspre zone intenţionate de ruşi.

Începând cu 2022 am spus în mod repetat că România este supusă războiului hibrid, folosindu-se măsuri active împotriva societăţii şi instituţiilor noastre. Am fost luat în derâdere sau criticat ca fiind alarmist. Mă bucură să văd că oameni ca Armand Goşu, Cosmin Popa, ambii istorici, profesori universitari şi experţi în spaţiul ex-sovietic, Remus Ioan Ştefureac, sociolog, directorul INSCOP, phd în Măsuri Active, Victor Ilie - jurnalist de investigaţii care a demonstrat în mai multe anchete pentru Snoop şi RISE Project implicarea ruşilor în destabilizarea României şi legăturile directe dintre Călin Georgescu şi GRU, că vorbesc răspicat, cu o expertiză şi experienţă de necontestat de exact acelaşi lucru: Rusia poartă un război împotriva României. Este important că înţelegem şi accepta realitatea, pentru a putea acţiona coerent şi eficient.

Incendiul de la UM Cugir face parte din acest război hibrid, are implicaţii în plan material şi implicaţii în plan cognitiv. Asta pentru că avem de-a face cu un război cald în Ucraina, care se ramifică kinetic şi în România (dronele 'accidental' căzute în an electoral în Dobrogea, sabotaje cum este incendiul de la Cugir) şi un război care este pentru minţile noastre. Întrebarea mea este dacă ne permitem să lăsăm Rusia să ne cucerească minte cu minte, folosind vulnerabilităţile noastre, fricile şi frustrările noastre legitime cu privire la politica internă sau 'ne înrolăm' şi pe acest plan, începem să ne protejăm, construind linii de apărare şi ulterior chiar de contra-atac?

Întrebarea este atât pentru instituţii, cât şi pentru fiecare dintre noi. Căci fiecare dintre noi este o ţintă, dar şi un potenţial soldat în războiul informaţional împotriva asalturilor ruseşti. Abia asta i-ar deranja pe ruşi."