Danileţ, reacţie dură după ce Ciucă a scris despre Justiţie în cartea sa: Justiţia este doar pe hârtie. Ca şi cu bătălia pentru Nassiriya, Ciucă vorbeşte despre ceva ce nu există

Justiţia există doar pe hârtie şi asta doar din cauza atacurilor politicului, a punctat fostul judecător Cristi Danileţ, într-un interviu pentru Epoch Times, pe tema cugetărilor despre Justiţie din cartea lui Nicolae Ciucă, "Un ostaş în slujba ţării."

În condiţiile în care, în cartea sa, Nicolae Ciucă a susţinut că, deşi "Justiţia se bucură de independenţă funcţională şi de alocări bugetare în creştere (...) în respectul tuturor exigenţelor statului de drept european", "românii continuă să aibă o încredere limitată, adesea chiar foarte scăzută, în acest sistem", Danileţ a ţinut să puncteze că, dacă Justiţia a ajuns să piardă respectul românilor, acest lucru este din cauza politicienilor care au jupuit DNA-ul de competenţe, au lăsat DIICOT-ul fără resursele judiciare şi au atacat sistemul judiciar din răsputeri. El a subliniat că PNL-ul a avut un rol important în demantelarea Justiţiei.

Nu în ultimul rând, în condiţiile în care Ciucă a susţinut că "Preşedintele nu trebuie să se transforme într-un al doilea Avocat al Poporului", dar că trebuie să-şi folosească toate pârghiile de autoritate pe care le are, inclusiv cele de natură politică şi morală, pentru a creşte încrederea societăţii în Justiţie, Danileţ a punctat că preşedintele n-are pârghii pentru a interveni în Justiţie şi a opinat că Ciucă vorbeşte în cartea lui despre ceva ce nu există: "Mai bine dădea banii ăia, 2 milioane de euro, pe panouri, mai bine îi dădea pentru funcţionarea justiţiei!", a opinat fostul judecător.

Reamintim că Danileţ a fost exclus din magistratură în vremea când era una dintre cele mai critice voci la adresa ingerinţelor politicului în Justiţie. El a fost scos din joc sub pretextul unor videoclipuri pe TikTok. Practic, i s-a reproşat că s-a filmat în timp ce tundea gardul sau făcea karate.

Redăm opinia lui Danileţ:

"Politicienii sunt primii vinovaţi de faptul că oamenii nu au încredere în justiţie din cauza discursurilor repetate de-a lungul anilor împotriva hotărârilor judecătoreşti, împotriva judecătorilor, împotriva procurorilor, împotriva sistemului judiciar per ansamblu.

Pe hârtie, justiţia e independentă, în realitate însă avem instituţii nefuncţionale, DNA-ul e ineficient din cauza atacurilor din ultimii 10 ani şi din cauza eliminării competenţelor cu privire la corupţia din Justiţie.

SIIJ-ul 2 e nefuncţional tot din cauza atacurilor politice şi asta se vede foarte uşor din faptul că, în ultimii 3-4 ani, nu există decât un singur dosar trimis în judecată cu procurori corupţi, şi acela s-a soldat cu o soluţie de achitare.

DIICOT-ul e total ineficient, resurse umane insuficiente, o extindere a consumului de droguri fără niciun fel de proiect concret, program concret de reducere a acestora. Agenţia Naţională Antidrog e o instituţie total ineficientă, lipsa a peste 1.000 de judecători şi procurori din sistem, pentru care Guvernul nu face nimic.

Paralela cu Avocatul Poporului pe care Ciucă o face în cartea lui este total inadecvată; Avocatul Poporului nu are nicio legătură cu Justiţia, ci cu administraţia publică.

Preşedintele statului, în afară de discursuri publice şi participarea festivă la prezentarea raportului de activitate al CSM sau raportul pe starea justiţiei, nu are niciun fel de pârghie, putere, competenţă cu privire la sistemul de Justiţie, care se autoguvernează.

Din contră, actorul principal în sistemul juridic, de la Toader încoace, este, din păcate, ministrul Justiţiei.

Prin urmare, atât timp cât Justiţia are oameni lipsă, câtă vreme condiţiile de intrare în magistratură s-au uşurat şi nota de intrare a scăzut, câtă vreme nu e recunoscută autoritatea DNA-ului, atât timp cât DIICOT-ului nu i se asigură resursele necesare, Justiţia există doar pe hârtie.

Iar atitudinea belicoasă a politicului din 2012 încoace este cea care a dus la starea actuală.

La fel ca şi bătălia pentru Nassiriya, Ciucă vorbeşte în cartea lui despre ceva ce nu există; mai bine dădea banii ăia, 2 milioane de euro, pe panouri, mai bine îi dădea pentru funcţionarea justiţiei", a declarat Danileţ pentru Epoch Times.

Redăm câteva dintre cugetările despre Justiţie din cartea lui Nicolae Ciucă:

"Aşteptările românilor de la sistemul nostru judiciar sunt mari. Pe bună dreptate! Justiţia se bucură astăzi de independenţă funcţională şi de alocări bugetare în creştere. Ar trebui să întoarcă societăţii justiţie pe măsură. Deşi sistemul nostru de justiţie este alcătuit, din punct de vedere instituţional, în respectul tuturor exigenţelor statului de drept european, deşi funcţionarea sa este legal proiectată pentru a fi compatibilă cu sistemele de justiţie ale ţărilor din Uniunea Europeană şi justiţia noastră este integrată deplin în sistemul judiciar al UE, românii continuă să aibă o încredere limitată, adesea chiar foarte scăzută, în acest sistem.

Pentru Preşedintele României, asumarea atribuţiilor constituţionale în raport cu sistemul de justiţie trebuie să constituie o preocupare permanentă. Datoria Preşedintelui în privinţa justiţiei este mai mult decât aceea de a fi cel dintâi cetăţean care se supune hotărârilor judecătoreşti şi respectă fiecare categorie profesională care activează în sistem. Preşedintele României este dator să asculte motivele pentru care românii nu au încredere în justiţie, să le raporteze la necesitatea primordială de a asigura independenţa justiţiei şi să caute soluţii.

Nu este vorba despre vreo mediere între societate şi sistemul judiciar, pentru că nu vorbim despre o fractură socială majoră. Preşedintele nu trebuie să se transforme într-un al doilea Avocat al Poporului. Dar este vorba despre folosirea tuturor pârghiilor de autoritate pe care le are, inclusiv cele de natură politică şi morală, pentru a creşte încrederea societăţii în Justiţie.

Şi totul începe cu evaluarea atentă a motivelor neîncrederii. Astfel, cred că este inadmisibilă folosirea instituţiilor judiciare pentru reglarea conturilor politice sau de afaceri. Influenţele politice în justiţie sunt toxice.

Magistraţii trebuie să respecte cu rigurozitate incompatibilităţile de orice natură indicate în statutele lor profesionale şi să limiteze la minim relaţiile cu mediile politice. Fireşte, magistraţii au simpatii politice sau sensibilităţi ideologice. Ei sunt, însă, obligaţi să se abţină de la orice manifestare în acest sens.

Când spun orice manifestare, mă refer la orice acţiune publică, fie că este legată de o cauză anume ori nu, din care se poate deduce o susţinere pentru un partid politic ori pentru o anumită ideologie. De asemenea, mecanismele profesionale de protecţie a ingerinţelor de ordin politic trebuie revizuite şi eficientizate. Cred că Inspecţia Judiciară este un asemenea instrument, dar şi o periodică comunicare internă cu privire la sensurile independenţei justiţiei este utilă.

În ceea ce-i priveşte pe politicieni, nu voi ezita să intru în confruntare politică direct cu orice membru al clasei politice, indiferent de funcţia sau ori de formaţiunea din care provine, dacă voi afla că încearcă să se folosească de puterea sa pentru a influenţa Justiţia."