Danemarca: o victorie a social-democraţilor ar marca un succes rar pentru centrul-stânga din Europa (FT)
O victorie a Partidului Social Democrat de opoziţie în scrutinul legislativ de joi din Danemarca ar marca un succes rar pentru centrul-stânga din Europa, într-un moment în care se spune adesea că regiunea a virat spre dreapta. Cu toate acestea, faptul că 'blocul roşu' conduce în sondajele de opinie se datorează în mare măsură sprijinului crescând din partea Partidului Social-Liberal de centru. Social-democraţii par pregătiţi pentru un rezultat relativ slab, deşi ar urma să devină cel mai mare partid din orice guvern, comentează Financial Times (FT) în ediţia de miercuri.
'Oamenii nu par să îmbrăţişeze din toată inima stânga, dar s-au săturat de actualul guvern', spune Kurrild-Klitgaard, profesor de politică la Universitatea din Copenhaga.
Timp de peste un an, sondajele de opinie au arătat că Helle Thorning-Schmidt este pe cale de a deveni prima femeie premier din Danemarca. Cu toate acestea, istoria familiei ei arată că liderul social democrat nu va lua nimic drept garantat în actualul scrutin, potrivit FT. Socrul ei este Neil Kinnock, fostul lider al Partidului Laburist britanic, care a pierdut alegerile din 1992 din Marea Britanie, după o prăbuşire de ultim moment a sprijinului.
'Pentru noi, ca familie, acea experienţă politică este în sângele nostru', a declarat Thorning-Schmidt reporterilor săptămâna aceasta, avertizându-i pe susţinătorii ei împotriva automulţumirii.
La fel ca Marea Britanie în 1992, Danemarca cântăreşte dacă să reacorde puterea stângii, după un deceniu de guvernare de centru-dreapta. Deşi străzile comerciale din centrul Copenhagăi arată la fel de abundente ca întotdeauna, sub această poleială Danemarca se confruntă cu tensiuni economice crescânde.
Sectorul bancar al ţării se resimte încă după crahul imobiliar din 2008, iar economia a scăpat la limită de la revenirea recesiunii în acest an. Acest lucru face ca Danemarca să ocupe o poziţie aparte faţă de vecinii săi scandinavi, Suedia şi Norvegia, care au unele dintre cele mai sănătoase economii din Europa. În acest context, scrutinul se reduce la întrebarea esenţială în cine au danezii cea mai mare încredere pentru a stabiliza economia şi a controla un deficit bugetar în creştere.
Abordând problematica politicii economice globale, Thorning-Schmidt a apreciat competiţia drept o alegere între creşterea economică şi austeritate. 'Desigur, trebuie să abordăm deficitul, dar trebuie, de asemenea, să investim în viitor, deoarece nu poţi genera creştere prin reducerea cheltuielilor', a afirmat ea.
Thorning-Schmidt intenţionează să crească taxele asupra băncilor şi persoanelor cu salarii mari pentru a plăti pentru investiţiile crescute în sănătate şi educaţie. Premierul Lars Loekke Rasmussen spune că acest lucru va fi 'cel mai rău medicament posibil' pentru o ţară care are una dintre cele mai grele poveri fiscale din lume.
Şi ea a propus o serie de cheltuieli de stimulare pe termen scurt, dar combinate cu reduceri ale beneficiilor pensiilor, pentru a repune finanţele publice pe un făgaş sustenabil. Numai prin reformă, susţine Thorning-Schmidt, poate sistemul de protecţie socială să rămână accesibil pe toată durata vieţii.
Focalizarea economică marchează o schimbare de la problema care a dominat politica daneză în ultimii ani - imigraţia. Peter Kurrild-Klitgaard spune că social-democraţii au neutralizat Partidului Popular Danez de extremă-dreapta, un aliat al guvernului de coaliţie al lui Rasmussen, prin înăsprirea propriei retorici despre imigraţie.
Sondajele recente au arătat că opoziţia formată din patru partide conduce cu o medie de 3,7 puncte procentuale, dar diferenţa s-a îngustat. Michael Staehr, economist la Sydbank, spune că oricine va câştiga este posibil să obţină acest succes cu o majoritate îngustă, iar acest lucru îl va forţa să guverneze de la centru.
Thorning-Schmidt a pierdut alegerile din 2007. Farmecul şi stilul ei rafinat contrastează cu imaginea mai neşlefuită a lui Rasmussen, potrivit FT. Acesta s-a străduit să se ridice la înălţimea predecesorului său Anders Fogh Rasmussen, care a demisionat pentru a prelua postul de secretar-general al NATO în urmă cu doi ani. La fel s-a spus şi despre John Major, premierul care l-a învins pe Kinnock în 1992.
O victorie a lui Rasmussen, joi, ar fi un şoc, dar d-na Thorning-Schmidt nu se va relaxa până când nu va fi numărat şi ultimul vot, conchide FT.