Creşte riscul de a consuma mercur în carnea de rechin
Întotdeauna asociez expresia “mercurul în creştere” cu temperaturile tot mai ridicate. Am crescut la tropice într-o perioadă în care nu existau termometrele digitale. O creştere a coloanei argintii înseamnă tot mai multe neplăceri în faţa.
Dar acum, savanţii de la Universitatea Dartmouth ce publică în jurnalul Plos One au descoperit că temperaturile tot mai mari din apa oceanului duc la o creştere a cantităţii de mercur în peşti.
Cum de se întâmplă aceasta?
Mercurul este eliberat în aer prin poluarea industrială. Apoi cade la sol împreună cu ploile sub diferite forme, incluzând metil-mercur, şi este extrem de toxic. Mercurul nu este acel tip de material pe care îl dorim în corpurile noastre; el rămâne activ pentru o lungă perioadă de timp şi cauzează o varietate de probleme, incluzând deteriorarea creierului, a rinichilor şi plămânilor. Otrăvirea cu mercur poate cauza mai multe boli, inclusiv acrodinia (boala roz), sindromul Hunter-Russell şi boala Minamata.
Mercurul inhibă ireversibil enzimele dependente de seleniu. Copiii afectaţi prezintă obraji, nas şi buze roşii, pierderea părului, a dinţilor şi unghiilor, mâncărimi, hipotonie (slăbire a muşchilor) şi o sensibilitate crescută la lumină, probleme la rinichi şi afecţiuni mentale.
Consumul de carne de balenă şi delfin, aşa cum este practica în Japonia, este o sursă de otrăvire intensivă cu mercur. Tetsuya Endo, profesor la Universitatea de Ştiinţă a Sănătăţii din Hokkaido, a testat carnea de balenă cumpărată în oraşul Taiji, care se ocupă cu vânătoarea de balene şi comercializarea cărnii de balenă, şi a descoperit niveluri de 20 de ori mai mari decât standardul acceptat de Japonia; şi totuşi consumul de carne de balenă şi delfin continuă.
Acum se pare că temperaturile mai ridicate ale apei fac ca peştii să mănânce mai multe alimente ce conţin mercur dar se dezvoltă mai puţin, astfel că nivelul cumulat de otravă din peşte va creşte înainte ca acesta să fie prins. Studiul Dartmouth ajută la explicarea nivelurilor periculos de ridicate de mercur existente în carnea de rechin şi multe alte mâncăruri pe baza de peste.
Alertele europene pentru Siguranţă Alimentară sunt emise de UE. Produsele din carne de rechin au ajuns recent în centrul atenţiei cu 27 de avertizări pentru contaminare cu mercur, 4 avertizări pentru contaminare cu PCB şi 2 avertizări pentru niveluri periculoase de cadmiu.
Dar nu numai rechinii devin un pericol pentru consum. În 20 de luni, din februarie 2012 până în septembrie 2013, au fost emise 109 avertizări pentru 10 specii de peşti.
SPECII……..NOTIFICĂRI………NIVELUL DE MERCUR
Peşte sabie…………..86………………….4.95 ppm
Ton…………………...9………………….1.70 ppm
Marlin………………..4………………….7.40 ppm
Amberjack…………...2………………….2.69 ppm
Biban…………….......2………………….1.30 ppm
Hake…………………1………………….1.56 ppm
Escolar………………2………………….1.36 ppm
Scorpionul Roşu...…..1………………….1.10 ppm
Platică………….........1………………….0.64 ppm
Peştele Lună.....……..1………………….0.65 ppm
TOTAL……………..109
Chiar şi la nivelul inacceptabil de ridicat de mercur de o parte pe un milion (ppm), unele dintre cele mai comercializate specii de peste ar trebui scoase din meniu. Dar unele dintre preparatele noastre favorite conţin de 5 ori mai mult decât acest nivel periculos.
Problema stă în faptul că noi preferăm peştele mare; cu cât este mai mare cu atât mai bine. Şi pescarilor le place să prindă peşti mari pentru profituri mai mari. Dar din păcate, noi ne creăm probleme de sănătate când facem acest lucru. Cu cât este mai mare peştele cu atât este mai mare cantitatea de mercur din el.
Asia este în mod particular susceptibilă la această problemă datorită nivelurilor mari ale poluării şi a cantităţilor mari de hrană marină din dietă.
Japonezii sunt cunoscuţi pentru că îşi riscă viaţa când consumă Fugu, un peşte foarte toxic. În prezent, asiaticii se expun la aceleaşi riscuri când îşi sărbătoresc succesul cu supă de rechin. Este greu să vezi în direcţie merge această problemă.
Prin activităţile umane, noi poluăm tot mai mult aerul şi încălzirea globală pare să ducă la o creştere a cantităţii de toxine ce ajunge în hrana marină. Secolele de tradiţie ne-au pregătit să consumăm ceea ce acum sunt specii alimentare periculoase.
Până când lumea nu face ceva în privinţa poluării, nu avem nici o şansă decât să evităm peştii mari şi produsele din carne de rechin pentru a ne menţine o calitate a alimentelor şi pentru a ne proteja sănătatea.
