"Cred că azi putem reface tot filmul" - "Operaţiunea Călin Georgescu": Misiunea "capturarea României"
Călin Georgescu a fost un glonţ bine ţintit al vechii şi noii Securităţi, împreună cu vechile şi noile ei expresii politice, a opinat, într-o nouă analiză, profesorul Adrian Papahagi, care crede că "azi putem reface tot filmul".
Cum crede Papahagi că s-a desfăşurat "operaţiunea CG"
"O ultimă încercare a securiştilor scoşi de la butoane de a-şi lua ţara înapoi, ca să refacă Epoca de Aur, cu glod, dacii şi aro, cântarea României, Cultul Căpitanului/Cârmaciului, Curu-n-două-luntri, cum i-au învăţat Maliţa şi Celac pe Năstase şi Dungaciu, Biserica redusă la decoraţie tricoloră cu iz legionar, şi naţia înglodată în mizerie hrănită cu mândria de a fi daci ortodocşi sincronizaţi cu Moscova, nu europeni civilizaţi şi prosperi.
Conspiraţia cunoştea mecanismele şi instituţiile ţării: sau le condusese, sau avea încă oameni peste tot. Trebuia doar să găsească un nebun dispus la această aventură riscantă. Nebunul era Georgescu, un trepăduş delirant, un ingineraş teozof new age, bio-psiho-pupu, crescut de Tanti Secu' din anii '80, dar care nu ocupase decât funcţii minore prin ministere şi agenţii conduse de PSD şi PD. Era cunoscut, dar nu temut. Periodic i se readucea numele în atenţie ca potenţial premier sau preşedinte, iar presa râdea de aşa trăznaie. Nebunul era ţinut de 10 ani la Viena, unde securiştii au firme şi complotează cu ruşii cum să refacă paradisul sovietic, iar în 2024 a fost activat şi pus să îndeplinească misiunea supremă a vieţii sale: capturarea României.
Un om întreg la cap ar fi înţeles pericolul mortal al acestei aventuri. Cu tot sprijinul securiştilor dezafectaţi şi al Moscovei, aventura implica deturnarea unui stat european, care are totuşi instituţii de forţă în care unii îşi respectă jurământul şi mai au patriotism, o clasă politică aleasă, care nu se dă chiar aşa uşor înlocuită, un popor care vrea să trăiască în democraţie de tip vestic, şi aliaţi puternici în UE. Dar toţi au fost păcăliţi, iar desantul a înregistrat un prim succes. Operaţiunea a fost de gherilă – tip puci. Pregătiri şi campanie sub radar, personajul din vitrină prea delirant ca să fie perceput ca pericol, mici grupări legionare şi paramilitare pregătite să creeze haos, vuvuzele în presă şi printre influenceri, bani ruseşti şi autohtoni, şi mai ales mult social media care scapă controlului autorităţilor.
Ţinta principală, cunoscută bine de rezerviştii şi activii din SIE: diaspora. Comunităţi răspândite, greu de sondat sociologic, pe care nici ambasadele nu le-au documentat suficient.
Ca Georgescu să rămână sub radar, a fost creat din timp şi un partid isteric, cu un golan în frunte, căruia Georgescu i-a spus clar că are de făcut agitaţie, dar alesul e el – marioneta de la Viena (acum, sigur, se ceartă între ei, fiindcă marioneta a fost agăţată în cui şi nu mai serveşte la nimic, dar partidul încă mişcă şi vrea şi crede că poate). De fapt, pe lângă partidul acela, devenit cam mare, au mai fost create încă două, tot pentru diversiune. Aşa că ochii erau fixaţi pe agitatorii gălbejiţi care înviau voievozii în scenete penibile şi pe arătarea urlătoare de la Bruxelles, nu pe piticul sentenţios cu nădragi roşii, privire hipnotică şi rezerve nesfârşite de aberaţii, numai bune ca să prostească şi mai mult prostimea. A fost binişor intoxicată şi clasa politică, aşa că liberalii şi pesediştii, în loc să strângă onest voturi pentru candidaţii lor, s-au ocupat cu jocurile lor murdare obişnuite, dirijând voturi ba pentru Georgescu, ca să-l depăşească pe Simion, ba pentru Simion, când era Georgescu prea sus. Atâta au înţeles ei. Până la urmă, cupletul Ciocolacu (Ciucă Ciolacu) s-a încurcat în propriile urzeli şi şi-a rupt gâtul. Sau i s-a rupt (nu e clar dacă ciocolacii sunt responsabili sau doar iresponsabili). Între timp, generalul a înţeles în ce farsă a jucat, şi a dispărut, iar covrigarul va vedea în curând că nu poate câştiga nici măcar judeţul lui natal, şi va dispărea şi el.
Şi aşa a fost zguduită România, şi puţin chiar Europa, în noaptea lui 24.11.24. Atâta că puciştii pătrunseseră numai în prima incintă a garnizoanei când s-a dat alarma. Democraţia mai prevăzuse o incintă, iar aceea nu fusese total părăsită, deşi Marele Alb era deja cu ochii pe vila cât toate cele 7 din Sibiu pe care Ciocolacu i-o pregătise în Aviatorilor, iar Ciocolacu se gândea cum va rămâne netulburat la puterea rotativă cu votul unui electorat captiv şi resemnat. Atâta că o parte din sistem a dat un puci pe când leneşul infatuat de Iohannis şi îngălatul Ciocolacu se vedeau deja rezolvaţi.
Cum spuneam, însă, în cazarmă mai erau şi unii care au dat alarma. Din fericire ei, nu puciştii, erau la butoane. Aşa că, in extremis, preluarea ostilă a Marii Democraţii Occidentale de pe Carpaţi a fost oprită, cu circ şi cu xxxneala obişnuită, în urletele lui Muscă şi Vancea (care între timp au fost puşi pe mute de şeful real al Americii). Cei care au înţeles (fiindcă aveau informaţii, sau fiindcă erau inteligenţi din născare) ce lovitură se consumase, sau măcar au intuit ce reprezintă Nebunul, s-au mobilizat, şi aşa au (şi am) salvat România Europeană de partea ei de umbră kaghebist-ceauşistă.
În care umbră mişună încă nenumărate jivine şi jigodii, de la securimea ceauşistă la popimea legionaroidă şi păstorimea magaioată, de la rezervimea care se plictiseşte în lunga pensie specială la cea care a făcut milioane/miliarde de euro şi acum vrea să conducă din nou ţara, de la intelectuali rataţi şi frustraţi, care vor să-şi ia revanşa, la jurnalişti înfometaţi după bani şi audienţă, de la milităroi şi miliţieni şi securoi burtoşi şi corupţi la politruci traşi pe linie moartă de DNA. Toţi aceştia vor să conteze (din nou), să conducă, chiar dacă preţul e distrugerea ţării. Ăsta e "patriotismul" lor suveranist şi creştinesc nevoie mare.
Dar răul făcut ţării nu poate fi iertat. Aşa că acum urmează, mai mult sau mai puţin discret, cum începe să se vadă, puţină curăţenie. Vor ajunge destui la pârnaie, vor fi destructurate afaceri dubioase şi reţele corupte. Cum Putin pierde rafinărie după rafinărie şi mii de soldaţi pe zi, în scurtă vreme va închide benzinăria şi nu va mai pompa nimic încoace. Deci nu-i văd bine, oricât ţipă şi se agită acum, mai mult de disperare, pe artizanii avortatei Epoci de Aur bis."
