Crăciunul sărbătorit pe mapamond

Crăciunul în Bethleem

În micul oraş în care se spune că s-a născut Iisus, se află Biserica Naşterii, care este împodobită cu steaguri şi decoraţiuni cu ocazia fiecărui Crăciun. În seara de Ajun localnicii şi vizitatorii se înghesuie la uşile bisericii şi stau pe acoperişul acesteia ca să urmărească procesiunea teatrală anuală. În interiorul bisericii, o scară care coboară mult conduce spre o grotă în care vizitatorii găsesc o stea de argint care marchează locul naşterii lui Iisus.

Casele creştine din Bethlehem sunt marcate cu o cruce pictată deasupra uşii, şi ca decoraţie, fiecare prezintă propria scenă a ieslei. În piaţa oraşului, în vârful unui stâlp este aşezata o stea.

Crăciunul în Australia

Pentru majoritatea australienilor, Crăciunul în emisfera sudică are strălucirea şi voioşia Crăciunului din New York, Londra, Paris sau Vancouver. Principala diferenţa o reprezintă VREMEA…Crăciunul în emisfera sudică nu este niciodată alb. Ninge extrem de rar în emisfera sudică, poate niciodată de Crăciun. Acum în Australia este vară, iar temperaturile zilnice ajung la 30-40 de grade pe continent. În Tazmania este întotdeauna ceva mai răcoare.

Crăciunul este special pentru majoritatea australienilor pentru că este sezonul vacanţelor de vară şi elevii îşi încheie anul şcolar. Asta înseamnă susţinerea de teste şi examene şi aşteptarea rezultatelor, dar şi pregătirea pentru vacanţa de vară. Pentru majoritatea elevilor australieni aceasta se rezumă la …SOARE …SURF …CUMPARATURI. Vecinii lor, "Kiwis” sau neo-zeelandezii sunt de fapt primii care sărbătoresc ziua de Crăciun. Noua Zeelandă este primul stat aflat imediat la vest de linia de fus orar internaţional.

Deci, cum sărbătoresc ei de fapt Crăciunul? Trebuie să vă gândiţi că Australia, deşi enormă ca întindere, are o populaţie de doar 18 milioane de locuitori. Ţara este un amestec armonios de mai multe grupuri etnice, trecutul lor fiind extrem de variat….Cetăţenii au legături cu Anglia, Scotia, Irlanda, Europa de Nord, Italia, Grecia, Spania, Franţa, Orientul Mijlociu, Vietnam, China, Japonia, Tailanda, America de Sud şi de Nord. Aşadar, vă puteţi imagina că fiecare dintre aceste grupuri etnice aduc culoarea, obiceiul şi ritualurile festive de Crăciun din ţările lor de origine, toţi locuitorii apreciind diversitatea culturală a sărbătorilor de Crăciun.

Pentru cei interesaţi, primul Crăciun oficial din emisfera sudică a fost sărbătorit pe 25 decembrie 1788, în Sydney de către reverendul Johnson.

Până acum 30 de ani, sărbătorile de Crăciun aveau puternice influenţe anglo-celtice. Astăzi, prevalează bunul simţ în ceea ce priveşte vremea. Cinele tradiţionale au fost înlocuite cu reuniuni de familie în curtea casei, cu picnicuri în parc, grădini sau pe plajă. Pentru mulţi, este o ocazie de a fi cu prietenii şi familia, de a dărui dragoste şi prietenie şi, foarte important, de a face schimb de cadouri, în mod tradiţional. Dar, desigur, şi o bună perioadă de a te bucura de o cantitate masivă de mâncare.

A existat o sugestie conform căreia "Swag Man” ar prelua franciza lui Moş Crăciun în emisfera sudică!!! Există multe îngrijorări în legătură cu suferinţa ce i-ar putea-o cauză lui Moş Crăciun căldura din emisfera sudică. "Swag Man” poartă o pălărie maro Akubra, un maieu albastru şi pantaloni scurţi largi. El petrece toată iarna sub Uluru împreună cu câinii săi Dingo şi de Crăciun, se urcă în maşina lui cu tracţiune integrală şi porneşte prin praful roşu să împartă cadouri.

Crăciunul în Brazilia

Brazilienii sunt şi ei un amestec de oameni din toate părţile lumii dar, ca fostă colonie portugheză, au multe obiceiuri de Crăciun care îşi au originea în moştenirea portugheză.

Una dintre tradiţii este crearea scenei naşterii sau "Presepio”. Cuvântul îşi are originea în cuvântul ebraic "presepium” care semnifică patul de paie în care a dormit Iisus pentru prima oară în Bethleem. "Presepio” este o tradiţie obişnuita în nord-estul Braziliei (Bahia, Sergipe, Rio Grande do Norte, Paraíba, Maranhao, Ceara, Pernambuco, Piaui şi Alagoas). "Presepio” a fost introdus prima oară în secolul al 17-lea, în oraşul Olinda din statul Pernambuco, de către un părinte franciscan numit Gaspar de Santo Agostinho. Astăzi "presepio” sunt puse în scenă în luna decembrie în biserici, case şi la magazine.

Păpai Noel (Moş Crăciun) este cel care aduce daruri în Brazilia. Potrivit legendei, el locuieşte în Groenlanda. Când ajunge în Brazilia, poarta de obicei haine de mătase datorita căldurii din vară.

O cină imensă de Crăciun, neobişnuita pentru vara călduroasă, include curcan, şunca, orez colorat, şi mâncăruri de legume şi fructe.

Catolicii devotaţi participă de obicei la slujbă de la miezul nopţii sau Missa do Galo (galo înseamnă cocoş). Slujba poartă acest nume deoarece cocoşul este cel care anunţa sosirea noii zile iar slujba de la miezul nopţii se încheie la ora 1 dimineaţa în ziua de Crăciun! Pe 25 decembrie, catolicii merg la biserică, dar slujbele sunt de obicei după-masă târziu, deoarece oamenilor le place să doarmă mai mult după cină de Crăciun (Cina de Natal) sau să meargă la plajă.

Decoraţiunile includ flori proaspăt culese din gradină. Artificiile luminează cerul de deasupra oraşelor şi uriaşi "pomi de crăciun” făcuţi din luminiţe pot fi văzuţi noaptea pe cer în oraşele mari cum ar fi Brasilia, Sao Paolo şi Rio de Janeiro.

Crăciunul în Canada

În Canada, începând cu anul 1875, Crăciunul şi-a pierdut caracterul religios esenţial, cel puţin pentru anglofoni şi pentru clasa de mijloc. Puţin câte puţin, a ajuns să fie un festival al comunităţii care se referă mai mult la fericirea familiei. Noi obiceiuri au început să se înrădăcineze. Astfel, pomul de Crăciun decorat, figurinele din ghips, cadourile şi sărbătoarea de Crăciun au devenit o parte din tradiţia de familie.

Ei decorează un brad cu ornamente care reprezintă Crăciunul, îşi cumpără sau îşi confecţionează unii celorlalţi cadouri, care sunt frumos împachetate, pentru a fi puse sub pomul de Crăciun, de unde vor fi deschise în ziua de Crăciun. Sfântul Claus (Santa Claus) este cel care aduce cadourile. Se presupune că nu ar trebui să şti ce vei primi, aşa că asta e o parte a distracţiei din ziua de Crăciun. În seara de Ajun, pe 24 decembrie, se serveşte de obicei o cină cu curcan, iar în ţoiul nopţii, se presupune că Sfântul Claus coboară pe horn şi aşează cadourile sub brad. Apoi urcă din nou prin horn (este magic) şi zboară la următoarea casă cu sania sa trasă de 9 reni prin aer (sania zboară). În ziua de Crăciun toate cadourile sunt deschise.

Noel à Quebec

Francofonii au încorporat noile practici în cultura lor mult mai târziu. După primul război mondial, dezvoltarea publicităţii comerciale i-a atras pe francofoni în activităţile festive ameţitoare. În timpul anilor '30, clasa muncitoare s-a alăturat voioasă agitaţiei de Crăciun.

În Quebec, care este o regiune a Canadei unde se vorbeşte franceza, se sărbătoreşte Crăciunul prin împodobirea bradului, uneori cu ceva timp înainte de Crăciun. Mulţi oameni decorează şi afară un brad cu luminiţe. De obicei acolo este deja multă zăpadă când soseşte Crăciunul aşa că atmosfera este foarte festivă. Majoritatea oamenilor mănâncă curcan la cină de Crăciun care se numeşte "Reveillon" (trezirea), şi se serveşte atunci când oamenii se întorc de la slujbă de miezul nopţii, probabil la ora 2 dimineaţa.

Sfârşitul sărbătorilor în Quebec, se numeşte La Fete du Roi — sărbătoarea regilor (pe 6 ianuarie). Pentru această zi se poate pregăti o prăjitură care conţine în interior un bob. Persoana care găseşte bobul este regele sau regina.

Crăciunul în China

Creştinii din China, în cazul în care sunt suficient de norocoşi sǎ nu fie persecutaţi pentru credinţele lor religioase, sărbătoresc prin decorarea caselor lor cu frumoase felinare din hârtie şi prin împodobirea pomului de Crăciun pe care ei îl numesc "pom al luminii” cu betele din hârtie, flori de hârtie, şi felinare de hârtie. Copii chinezi agaţă şosete de bumbac şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun, pe care ei îl numesc "Dun Che Lao Ren” ceea ce înseamnă Bătrânul Crăciun.

Deoarece marea majoritate a chinezilor nu sunt creştini, principala sărbătoare de iarnă din China este Anul Nou Chinezesc, care are loc la sfârşitul lunii ianuarie. Numit acum oficial "Festivalul Primăverii”, este momentul în care copiii primesc îmbrăcăminte nouă, mănâncă bunătăţi luxoase, primesc jucării noi, şi se bucură de jocurile de artificii. Un aspect important al sărbătorii Noului An este venerarea strămoşilor. Portrete şi picturi ale strămoşilor sunt aduse şi agăţate în camera principală a casei.

Crăciunul în Japonia

Crăciunul a fost adus în Japonia de către misionarii creştini, şi timp de mulţi ani, cei care îl sărbătoreau erau doar cei care trecuseră la creştinism. Dar acum, sezonul Crăciunului în Japonia, este plin de semnificaţii consumeriste şi urmărit aproape în toată lumea. Ideea de a face schimb de cadouri pare să-i atragă pe japonezi. Comercianţii au vândut Crăciunul la fel ca şi magazinele vestice. Timp de mai multe săptămâni, înaintea sărbătorilor, magazinele fac reclamă strigând: "Crăciun”. Există decoraţiuni şi numeroase exemple minunate de cadouri pentru bărbaţi, femei şi în special copii.

Povestea Copilului Iisus, născut în iesle este fascinantă pentru fetiţele din Japonia, deoarece ele iubesc tot ceea ce are legătură cu bebeluşii. În scena Naşterii, japonezii au devenit pentru prima dată familiari cu leagănul, întrucât bebeluşii lor nu dorm în leagăne.

Multe obiceiuri vestice au fost preluate de japonezi. În afară de schimbul de cadouri ei mănâncă şi curcan în ziua de Crăciun, iar în unele comunităţi există şi brazi decoraţi în oraş. Ei îşi decorează casele cu crengi de brad şi cu vâsc, iar în unele case se cântă colinde.

În Japonia există un zeu sau preot numit Hoteiosho, care se aseamănă mult cu Moş Crăciun. Este întotdeauna descris ca un bătrân blând, care duce în spate un sac uriaş. Se presupune că are ochi la ceafă. Este bine pentru copii, ca ei să fie cuminţi atunci când acest bătrân, care vede totul, este în apropiere.

Ziua Anului Nou este cea mai importantă zi din tot calendarul japonez. În Ziua Anului Nou casele sunt curăţate perfect din colţ în colţ şi sunt decorate pentru a doua zi. Când totul a fost curăţat oamenii din casă se îmbracă cu cele mai bune haine pe care le au. Apoi, tatăl familiei se plimbă prin toată casa, urmat de familie, şi alungă spiritele rele. El aruncă boabe în fiecare colţ al casei obligând spiritele rele să se retragă şi permiţând norocului să intre.