Coreea de Nord: Kim Jong Un rămâne o enigmă

Coreea de Nord a anunţat oficial luni că Ri Yong-ho, comandantul armatei, a fost 'eliberat din funcţie din motive de sănătate'. Potrivit analiştilor, acest anunţ ar fi dovada faptului că noul lider nord-coreean, Kim Jong Un, doreşte să pună mâna pe puterea militară. Astfel, tânărul lider ar încerca să consolideze controlul Partidului Comunist asupra armatei, care, după părerea lui, a devenit prea puternică în urma politicii numită 'Songun' (armata mai întâi), aplicată din 1994 până în 2010 de Kim Jong Il, care plasa armata la vârful ierarhiei sociale şi o considera prioritate naţională, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de luni.

La rândul său, Ministerul sud-coreean al Unificării, care se ocupă de relaţiile dintre cele două ţări, a relevat aspectul 'neobişnuit' al anunţului: 'Este foarte surprinzător faptul că acest lucru a fost anunţat atât de rapid. Analizăm situaţia cu interes', a declarat pentru presă un purtător de cuvânt al ministerului. De la venirea la putere a lui Kim Jong Un, experţii şi analiştii, care urmăresc evoluţia din această ţară, încearcă să descifreze intenţiile tânărului lider: va continua în direcţia trasată de tatăl şi de bunicul său sau în cea a unei deschideri a ţării?.

Este o chestiune importantă pentru Seul, Washington, Beijing şi întreaga regiune, în general, deoarece Coreea de Nord are arme nucleare, chimice, mii de rachete şi o armată imensă - 1,2 milioane de soldaţi la o populaţie de 24 de milioane. Până în prezent, semnalele sunt contradictorii. Unii analişti au început deja să decripteze semnalele care vin din această ţară, urmărind chiar şi felul în care se îmbracă femeile nord-coreene. Fotografii cu femei nord-coreene care poartă fuste mini şi pantofi cu toc înalt în centrul Phenianului arată o schimbare surprinzătoare. Înainte, hainele occidentale erau respinse şi se preferau rochiile tradiţionale în culori şterse sau uniformele de lucru în stilul Mao. Acum o săptămână, Kim încuraja chiar o trupă formată din fete cu picioare lungi, care au cântat pentru el şi generalii lui.

Într-un sistem politic care îşi afişează cu foarte mare atenţie mesajele, aceste fuste mini sau apariţia, cu ocazia aceluiaşi concert, a unor personaje precum Mickey Mouse şi Winnie The Pooh, ar putea fi dovada unei schimbări de atitudine a Coreii de Nord faţă de Occident, sau este pur şi simplu o altă tentativă de deturnare a atenţiei de la o populaţie nefericită?, se întreabă analiştii.

Unii fac deja o paralelă cu politica 'glasnost' aplicată de Gorbaciov. Această politică a schimbării ar fi susţinută de noua generaţie din Partidul Comunist, în special de copiii vechilor elite, care, la fel ca şi Kim Jong Un, au călătorit în afara ţării şi pot preconiza reforme economice similare cu cele din China. Totuşi, 'dacă expunerea la cosmopolitismul european ar fi un remediu împotriva totalitarismului, de ce Pol Pot, care a petrecut patru ani la Paris pe la mijlocul anilor 1920, nu s-a vindecat?', spune un specialist în Coreea de Nord, Lee Sung-yoon, pentru ziarul New York Times.

Lumea cunoaşte puţine lucruri despre tânărul lider: vârsta sa precisă este un mister, la fel şi statutul matrimonial, în ultima vreme alături de el poate fi văzută tot mai des o tânără misterioasă, despre care nu se ştie în ce calitate apare lângă acesta. Dar este esenţial să se înţeleagă ce gândeşte el şi ce politică vrea să aplice pentru a putea evalua ameninţarea pe care o prezintă pentru vecinii acestei ţări şi duşmanii din Occident.

Chiar dacă se vede o anumită deschidere a ţării, există numeroase semnale care arată că Kim Jong Un nu are deloc de gând să se îndepărteze de politica dusă de tatăl şi bunicul său, prin menţinerea unei armate puternice şi a unui program de arme nucleare, precum şi prin lansarea periodică de ameninţări la adresa Coreii de Sud şi a Statelor Unite. Phenianul foloseşte într-adevăr din ianuarie un ton din ce în ce mai virulent la adresa Seulului, pe care îl ameninţă regulat cu 'războiul sfânt'.

De când s-a instalat la putere, era de aşteptat ca Kim Jong Un să adopte stilul bunicului său, Kim Ir Sen, încă foarte popular în ţară, dar, cu timpul, şi-a construit propriul stil, mai tineresc şi mai pragmatic. A ţinut cel puţin două discursuri publice, ceea ce tatăl lui nu a făcut niciodată. A fost văzut chiar în pizzerii, restaurante unde se serveau hamburgeri cu cartofi prăjiţi: produse alimentare occidentale care au început să apară la Phenian de câţiva ani, dar care nu au fost niciodată agreate pe deplin de tatăl lui.