Copiii din Congo expuşi tot mai mult la riscul transformării lor în soldaţi

Copiii din estul Republicii Democrate Congo (RDC) înfruntă un pericol tot mai mare de a fi recrutaţi ca şi soldaţi de către mai mult de 20 de grupuri înarmate ce luptă în şi în apropierea oraşului Goma, capitala provinciei Kivu de Nord.

Grupul rebel M23 care a ocupat Goma cu peste o săptămână în urmă, a indicat miercurea trecută, 28 noiembrie, că s-ar putea retrage din Goma dacă se vor îndeplini condiţiile pentru începerea negocierilor. O criză umanitară rămâne iminentă în regiune, avertizează grupurile de susţinere, deoarece peste 100.000 de oameni şi-au părăsit locuinţele în timpul conflictului dintre rebeli şi armata congoleză.

Peste jumătate din oamenii refugiaţi au vârste mai mici de 18 ani, conform UNICEF. World Vision estimează că există 200.000 de copii în Goma şi consideră că aceştia sunt expuşi cu toţii riscului de a deveni soldaţi.

Copiii refugiaţi sunt cel mai probabil să fie recrutaţi – cu forţa sau prin alegerea lor – de către M23.

“Când au loc refugieri, copiii se pierd de părinţi. Aceasta este una dintre cele mai mari temeri ale noastre”, a declarat Alessandra Dentice, şefa Departamentului pentru Protecţia Copilului din cadrul UNICEF în Kinshasa. Ea lucrează în prezent cu aproximativ 3.000 de copii recrutaţi de către grupurile armate pe cuprinsul ţării.

SOA Children, o organizaţie cu sediul în Anglia, a raportat că 1 din 10 dintre copiii soldaţi din lume se găsesc în RDC – adică un total de 30.000 de copii soldaţi în RDC. SOS a descoperit de asemenea că 15-30% dintre luptătorii proaspăt recrutaţi în armata RDC au vârste mai mici de 18 ani.

Copiii caută stabilitate atunci când se refugiază

Dentice a explicat cu funcţionează recrutarea de copii soldaţi în RDC.

Când copii se află în deplasare împreună cu părinţii lor în timpul refugierii, ei nu merg la şcoală şi deseori sunt lăsaţi nesupravegheaţi.

Acestea sunt condiţiile primare pentru răpirile forţate. De asemenea, unii copii se alătură voluntar grupurilor armate. Ei consideră că ideea de a lupta poate fi captivantă. Văzând că părinţii lor se chinuie, ei ar putea fi ademeniţi cu oferte financiare. De asemenea, ei ar putea dori să contribuie la comunitatea luptând pentru o anumită problemă.

În timp ce se află în rândurile grupurilor armate, copiii sunt folosiţi ca luptători, curieri, sclavi sexuali şi bucătari. Conform Centrului de Monitorizare a Refugierii Interne, fetele reprezintă aproape 50% dintre copiii răpiţi de grupul militant Armata de Rezistenţă a Domnului (LRA) în RDC în 2009.

Dar după ce petrec un timp alături de forţele armate şi sunt dezamăgiţi de realitatea crudă a războiului, copiii se grăbesc să se întoarcă la viaţa normală.

Din păcate, chiar dacă ar fi capabili să se întoarcă acasă unii copii nu mai au un loc acolo/

“Noi dorim să ne asigurăm că aceşti copii nu sunt discriminaţi şi stigmatizaţi doar pentru că într-un moment în viaţa lor ei au fost forţaţi să comită lucruri oribile”, a declarat Dentice.

War Child raportează că unele familii nu îşi acceptă copiii reîntorşi datorită violenţelor şi crimelor la care au participat. Alte familii nu doresc copiii în casele lor pentru nu fi atacaţi de alţi membri ai comunităţii.

Reintegrarea foştilor copii soldaţi

Dentice spune că unii copii fie scapă fie sunt incluşi în procesul demobilizării. Prima dată, ei sunt duşi la o agenţie pentru protecţia copilului. Apoi ei sunt plasaţi temporar într-un centru de tranzit sau în familii gazdă pe cuprinsul RDC, timp în care agenţiile pentru protecţia copilului încearcă să găsească familia reală a fiecărui copil.

Când familia este descoperită copilul este reintegrat în familia sa, cu un pachet de susţinere care include educaţie, pregătire profesională, suport medical şi consiliere psiho-socială.

“Este o situaţia dificilă [pentru acest copii], deoarece există o traumă greu de depăşit”, a declarat Dentice. “Aceştia sunt copii care, pentru o perioadă a vieţii lor, nu mai sunt copii: ei sunt forţaţi să folosească arme, să trăiască în condiţii foarte dure şi văd scene pe care nu ar trebui să le vadă. În loc să meargă la şcoală sau să se joace cu alţi copii, ei sunt înarmaţi şi li se spună să lupte.”

Alaine Lapierre de la CARE Canada spune că procesul demobilizării şi sprijinirii eliberării copiilor din ghearele grupurilor înarmate poate dura ani de zile – dar se merită pe deplin.

“Cel mai satisfăcător lucru este să te întorci în satul în care au fost reintegraţi copiii şi să îi vezi că se simt foarte bine. Atunci ştim că ne-am atins scopul.”

Lapierre a fost implicat în salvarea şi observarea ulterioară a cel puţin 500 de copii în Ciad între anii 2007 şi 2012.

UNICEF a ajutat de asemenea 100.000 de copii în 15 ţări să se întoarcă la familiile lor începând cu 1998. Doar în 2010, UNICEF a ajutat 11.400 de copii asociaţi la un moment dat cu forţele şi grupurile armate, alături de alţi 28.000 de copii vulnerabili din zonele de conflict.