Comisarul european Vera Jourova cere mai multă cenzură pe Twitter şi îl ameninţă pe Musk cu "sancţiuni"

Bătălia pe Twitter este adesea făcută să pară complexă şi haotică, dar totul poate fi redus la o dihotomie simplă, afirmă un material publicat recent de Zero Hedge.

Potrivit sursei citate, este vorba despre oamenii care cer cenzură în favoarea naraţiunii establishmentului versus oamenii care doresc libertatea de exprimare şi reguli corecte aplicate tuturor în mod egal. Orice altceva este zarvă şi distragerea atenţiei.

Complicaţiile apar atunci când încercăm să definim libertatea de exprimare atunci când vine vorba de social media. Companiile private nu sunt supuse multor limite legale în ceea ce priveşte drepturile de liberă exprimare.

Acesta este un argument pe care stânga politică şi reprezentanţii guvernului american l-au folosit constant în timpul epurării masive a conturilor conservatoare şi orientate spre libertate de către companiile Big Tech începând cu 2016. Şi, aşa cum am văzut cu Twitter înainte de a fi preluat de către Elon Musk, guvernele au profitat din plin de această lacună juridică pentru a reduce la tăcere persoanele care folosesc site-urile de social media ca intermediari.

Publicarea continuă a dosarelor Twitter dovedeşte fără nicio îndoială că, de dragul cenzurii, coluziunea dintre Big Tech şi guverne este o realitate.

Cel puţin în America, aceasta este o interdicţie constituţională. Faptul că politicieni şi agenţii precum FBI au căutat în mod activ adversarii ideologici şi i-au redus la tăcere pe Twitter reprezintă o încălcare directă a Primului Amendament, iar aceste persoane ar trebui să fie urmărite penal (FBI a plătit chiar cel puţin 3 milioane de dolari companei Twitter pentru serviciile prestate).

S-ar putea ca urmărirea penală să nu aibă loc niciodată, dar cel puţin dovezile sunt de netăgăduit astăzi, după ani de zile în care publicul a fost minţit.

Realitatea că Twitter a acţionat ca un agent de aplicare a cenzurii guvernamentale din întreaga lume ne spune exact de ce atât de mulţi oficiali ai establishmentului au fost revoltaţi de achiziţionarea platformei de către Musk. Până în prezent, fiecare mare companie tehnologică majoră a funcţionat în pas cu naraţiunea establishmentului. Oamenii nu puteau nici măcar să vorbească despre laptopul lui Hunter Biden, darămite să vorbească despre faptele incomode din jurul "schimbărilor climatice" sau despre politicile COVID şi vaccinuri.

Aceasta este o dinamică pe care elitiştii ar dori în continuare să o menţină în vigoare şi caută să folosească normele comerciale internaţionale ca mijloc de presiune asupra lui Musk pentru a se conforma.

Comisarul UE pentru valori şi transparenţă Vera Jourova a făcut o declaraţie la Davos, susţinând că Twitter este supus normelor UE pentru prevenirea "daunelor aduse societăţii".

"Vremea Vestului Sălbatic s-a încheiat. Vom avea Legea serviciilor digitale [DSA]. Vom avea Codul de practică ca parte a acestei legislaţii", a declarat Jourova pentru EuroNews.

"Aşadar, după ce Musk a preluat Twitter cu 'absolutismul libertăţii de exprimare', suntem şi noi protectorii libertăţii de exprimare. Dar, în acelaşi timp, nu putem accepta, de exemplu, conţinut ilegal online şi aşa mai departe. Aşadar, mesajul nostru a fost clar: avem reguli care trebuie respectate, în caz contrar vor exista sancţiuni", a adăugat ea.

Cine este Vera Jourova pentru a stabili ce tip de discurs este dăunător pentru societate? Ea este o birocrată care a insistat mult timp ca legile privind "discursul instigator la ură" utilizate în UE să fie instituite în SUA. Cu alte cuvinte, ea nu este nimeni.

Dar se pot trage două concluzii foarte importante din aceste declaraţii ale ei.

În primul rând, ea recunoaşte, în esenţă, că Comisia UE a lucrat direct cu conducerea anterioară a Twitter pentru a cenzura publicul în încercarea de a controla comportamentul acestuia.

În al doilea rând, birocraţii de peste ocean presupun că ar trebui să aibă puterea de a dicta politicile companiilor media private din SUA atunci când vine vorba de comunicare.

Trebuie remarcat faptul că aceiaşi birocraţi apărau operaţiunile Twitter ca o companie privată cu doar un an în urmă (atâta timp cât politicile companiei se aliniau la mesajele guvernamentale). De îndată ce Twitter a început să permită mai multă libertate de exprimare, brusc, operaţiunile sale în calitate de companie privată au devenit o problemă internaţională.

Din nou, conflictul se referă la o singură întrebare: Ar trebui să li se permită oamenilor să spună ce vor şi să împărtăşească informaţiile pe care le doresc în limitele legii constituţionale? Pentru cei care cred că răspunsul este nu, trebuie să ne întrebăm "De ce?".

Ce anume din libertatea de exprimare este atât de ameninţător pentru ei? Poate un simplu discurs să dăuneze cu adevărat societăţii? Este într-adevăr vorba de siguranţă publică? Sau este vorba despre putere şi despre mijloacele de a minţi publicul, eliminându-i în acelaşi timp capacitatea de a-l contrazice?