China, în pragul unui colaps economic. Izbucnesc proteste în timp ce oraşele chineze se îneacă în datorii uriaşe

Ultima dată când a verificat datoria Chinei, Institutul Internaţional de Finanţe (IIF) a calculat că aceasta era de aproape 300% din PIB, un nivel record şi mai mult decât dublu faţă de nivelul înregistrat în urmă cu zece ani, afirmă un material publicat de Zero Hedge.

Concret, potrivit sursei citate, situaţia teribilă în care se află actualmente China comunistă, având probleme serioase cu privire la datoriile statului, nu este tocmai o surpriză.

Ceea ce ar putea surprinde, însă, este faptul că, în timp ce China a fost ocupată să încerce să ascundă sub preş toate aceste datorii masive, care afectează creşterea economică (da, există un motiv pentru care ultima ţintă a Politburo privind PIB-ul a fost dezamăgitoare, de 5%, şi începe cu "da" şi se termină cu "torie"), aceasta începe să nu mai aibă loc de întors şi, după cum relatează peste noapte The Wall Street Journal (WSJ), economia Chinei "este îngreunată de datoriile colosale ale administraţiilor locale, care au crescut în timpul pandemiei şi încep să se agraveze" şi acest lucru nu este nicăieri mai vizibil decât la nivelul oraşelor.

Campania "zero-COVID" a lui Xi Jinping, acum stopată, a îngropat oraşele în cheltuieli neplanificate, de miliarde de dolari, pentru teste în masă şi lockdownuri. În acelaşi timp, măsurile drastice luate de Beijing împotriva influenţelor excesive de pe piaţa imobiliară au dus la o scădere bruscă a vânzărilor de terenuri, privând oraşele de una dintre cele mai mari surse de venit.

Ca urmare, WSJ notează că, potrivit calculelor S&P Global, două treimi dintre administraţiile locale sunt acum în pericol de a depăşi pragurile neoficiale de îndatorare stabilite de Beijing pentru determinarea unui stres financiar sever, datoria lor neachitată depăşind anul trecut 120% din venituri.

Potrivit unui studiu realizat de Rhodium Group, o firmă de cercetare cu sediul la New York, aproximativ o treime dintre marile oraşe din China se zbat să plătească măcar dobânzile la datoriile pe care le au. Într-un caz extrem, în Lanzhou, capitala provinciei Gansu, plata dobânzilor a reprezentat echivalentul a 74% din veniturile fiscale în 2021. Această situaţie se apropie rapid de infamul "Moment Minsky" (o prăbuşire bruscă, majoră a valorilor activelor, care marchează sfârşitul fazei de creştere a unui ciclu pe pieţele de credit sau activitatea de afaceri - n.r.), acum că datoria a depăşit "simplele" niveluri de finanţare Ponzi (O schemă Ponzi este o înşelătorie de investiţii frauduloase care promite rate mari de rentabilitate cu un risc mic pentru investitori - n.r.).

Înrăutăţind situaţia, o mare parte din datorii va ajunge la scadenţă în curând: potrivit cercetării efectuate de Lianhe Ratings Global, o filială a unei mari agenţii naţionale de rating, aproximativ 84% din datoria offshore de 84,2 miliarde de dolari datorată de vehiculele de finanţare ale administraţiei locale va ajunge la scadenţă între acest an şi 2025.

Cu toate acestea, după cum arată WSJ, principala preocupare nu este că oraşele vor intra în incapacitate de plată şi vor declanşa o criză financiară - deşi acest lucru se poate întâmpla cu siguranţă, presupunând că Beijingul le lasă să dea faliment, ceea ce este puţin probabil - ci că oraşele vor trebui să continue să reducă cheltuielile, să amâne investiţiile sau să ia alte măsuri pentru a ţine creditorii la distanţă, afectând creşterea de ani de zile.

În Zhengzhou, unde se află un sit de asamblare Foxconn pentru iPhone-urile Apple, şoferii de autobuz spun că salariile lor au fost scăzute în 2021 şi nu au fost restabilite. Măturătorii de stradă se prezintă la muncă, chiar dacă unii spun că nu au fost plătiţi de câteva luni.

"Salariul nostru nu este mare. De ce ne datorează ţara aceşti bani?", a declarat Xu Aiqiang, în vârstă de 67 de ani, în timp ce mătura un parc din partea de vest a oraşului Zhengzhou. Ea a spus că firma sa, un antreprenor din oraş, nu i-a plătit salariul lunar de aproximativ 320 de dolari de şapte luni. "Chiar dacă nu mă plătesc, eu tot îmi menţin zonele curate, aşa că pot să văd cu ochii mei".

În acelaşi timp, profesorii din mega-oraşul sudic Shenzhen se plâng pe reţelele de socializare de reducerile drastice ale bonusurilor, o componentă importantă a salariului. În ianuarie, o companie de termoficare din oraşul Hegang, situat în nord-estul Chinei, le-a transmis locuitorilor să se pregătească pentru o întrerupere a căldurii, după ce compania nu a reuşit să obţină subvenţii din partea guvernului local.

Ca urmare a acestor reduceri de cheltuieli, în ultimele săptămâni au izbucnit proteste în oraşe precum Wuhan (cunoscut mai ales ca locul unde a avut loc infama scurgere din laborator a coronavirusului ce a generat pandemia de Covid-19), Dalian şi Guangzhou, din cauza revizuirii sistemului public de sănătate care a inclus reduceri ale prestaţiilor medicale, în parte din cauza finanţelor guvernamentale aflate în dificultate.

Ca răspuns la această nelinişte socială tot mai mare, duminică, la reuniunile anuale ale legislativului chinez de la Beijing, factorii de decizie politică au oferit doar un sprijin modest pentru guvernele locale, semnalând că doresc să promoveze disciplina fiscală. În timp ce transferurile fiscale de la autorităţile centrale către guvernele locale, pe care Beijingul le oferă anual, urmează să crească la aproximativ 1.500 de miliarde de dolari în acest an, creşterea de 3,6% în 2023 este departe de creşterea de 18% de anul trecut. Municipalităţile vor putea să emită obligaţiuni cu destinaţie specială ale administraţiei locale în valoare de aproximativ 550 de miliarde de dolari în acest an, în scădere faţă de emisiunea efectivă de 580 de miliarde de dolari de anul trecut.

Cu câteva zile mai devreme, ministrul chinez de Finanţe, Liu Kun, a minimalizat tensiunile financiare cu care se confruntă oficialii locali, declarând miercuri că situaţia a rămas în mare parte stabilă anul trecut şi este de aşteptat ca anul acesta să se îmbunătăţească şi mai mult pe măsură ce economia îşi revine.

Vestea bună este că Beijingul dispune încă de o marjă de manevră fiscală suficientă pentru a interveni în cazuri individuale, dacă este necesar, pentru a preveni neplăţile majore, potrivit economiştilor. Guvernele locale pot, de asemenea, să vândă active, dacă pot găsi cumpărători. Cu toate acestea, bilanţul guvernului central nu este suficient de puternic pentru a salva fiecare pasiv contingent din China, a scris Nicholas Borst, director de cercetare pentru China la Seafarer Capital Partners, o firmă de investiţii cu sediul în San Francisco, într-un document de cercetare privind datoriile locale publicat luna aceasta.

"Mai mult, o serie de economii unice ar creşte riscul moral şi nu ar schimba dinamica de bază care a dus la apariţia problemei în primul rând", a scris el, subliniind problema cu care se confruntă nu doar China, ci fiecare bancă centrală occidentală.

Asta înseamnă că rezidenţii locali - în special funcţionarii publici - s-ar putea confrunta cu mai multe reduceri salariale şi reducerea serviciilor, precum şi cu mai puţine investiţii în infrastructură pentru a stimula creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă.

La fel ca în perioada de austeritate din Europa, "costul real al datoriei nu va fi o criză financiară, ci va duce la mulţi ani de luptă pentru a aloca costul acestei datorii", a declarat Michael Pettis, profesor de finanţe la Universitatea din Beijing.

Oficial, cele 31 de guverne provinciale din China datorează aproximativ 5.100 de miliarde de dolari, inclusiv obligaţiunile deţinute de investitorii locali şi străini. Cu toate acestea, aceste cifre nu includ o varietate de datorii extrabilanţiere obţinute de obicei prin intermediul aşa-numitelor vehicule de finanţare a autorităţilor locale, care au proliferat în ultimii ani pentru a finanţa infrastructura şi alte obligaţii de cheltuieli. Potrivit Fondului Monetar Internaţional, se aşteaptă ca datoriile provenite din aceste vehicule să ajungă la aproape 10 trilioane de dolari în acest an.

După cum pune în context WSJ, datoria din aceste vehicule este mai mare decât datoria guvernamentală combinată a Germaniei, Franţei şi Italiei din al treilea trimestru al anului 2022.

Dobânzile pentru aceste datorii înlătură alte cheltuieli. Potrivit cercetării Rhodium Group, costurile dobânzilor au reprezentat cel puţin o cincime din resursele fiscale în 25 de oraşe chineze în 2021. Orice procent mai mare de 10% - cazul în peste 100 de oraşe - duce la "constrângeri semnificative", a declarat Rhodium.

După cum s-a discutat anterior, problemele de îndatorare ale administraţiilor locale s-au acumulat de la criza financiară globală. Multe au devenit dependente de lansarea de proiecte - care au stimulat creşterea - şi de vânzarea de terenuri şi de împrumuturi mai mari pentru a plăti pentru toate acestea. În plus, administraţiile locale din China trebuie să suporte majoritatea costurilor serviciilor, cum ar fi educaţia publică şi asistenţa medicală. Beijingul limitează modul în care acestea pot strânge bani, obligându-le să trimită cea mai mare parte din ceea ce colectează sub formă de taxe către guvernul central, limitând în acelaşi timp ceea ce pot împrumuta.

Zhengzhou, cu aproape 13 milioane de locuitori, are finanţe mai sănătoase decât multe alte oraşe. Străzile sale sunt pline de viaţă, iar restaurantele sunt aglomerate. Cu toate acestea, în ultimii trei ani, veniturile fiscale ale oraşului Zhengzhou au scăzut în medie cu 14% în fiecare an, în timp ce datoria totală a crescut cu 14% anual. Raportul dintre datoria să şi veniturile fiscale a crescut la 178% în 2022, de la 75% în 2019.

Un alt măturător a declarat pentru The Wall Street Journal că nu a fost plătit de firma sa, de asemenea un antreprenor din oraş, de când s-a angajat în urmă cu aproape două luni. Alte două luni de salariu i-au rămas neplătite de la ultimul loc de muncă, la un departament local de salubritate. El a menţionat că i s-a spus că guvernul districtual nu a trimis companiei sale banii necesari pentru a-i plăti salariul, echivalentul a aproximativ 370 de dolari pe lună.

"Mai devreme sau mai târziu vor trebui să mă plătească", a spus el, în timp ce continua să adune hârtiile aruncate şi frunzele uscate. El a adăugat că se bazează pe fiul său, care lucrează ca şofer de camion, pentru a-l ajuta financiar.

La sfârşitul lunii februarie, o companie de autobuze din Shangqiu, un oraş aflat la aproximativ două ore de mers cu maşina de Zhengzhou, cu aproximativ 7 milioane de locuitori, a declarat că va suspenda serviciul de transport începând cu 1 martie din cauza "lipsei unui sprijin fiscal suficient", alături de alţi factori. Decizia a fost retrasă după ce guvernul din Shangqiu şi-a cerut scuze pentru "impactul social negativ".

Scenarii similare au avut loc în cel puţin alte trei oraşe, potrivit presei locale.

În timp ce unii analişti consideră că şansele unei prăbuşiri a sistemului financiar sunt scăzute, stresul s-ar putea răspândi dacă tot mai mulţi debitori locali se luptă să ramburseze împrumuturile la timp. În decembrie, Zunyi Road and Bridge Engineering Construction Group - un vehicul de finanţare al guvernului local cu sediul în Guizhou, una dintre cele mai îndatorate provincii chineze - a încheiat un acord cu băncile pentru a obţine încă 20 de ani pentru a rambursa împrumuturi în valoare de peste 2 miliarde de dolari. Acordul a generat temeri că şi alte bănci ar putea fi nevoite să suporte costurile de restructurare.

În cele din urmă, există îngrijorarea că Beijingul nu este dispus să facă schimbări care ar putea pune finanţele autorităţilor locale pe o bază mai stabilă, cum ar fi implementarea unui impozit pe proprietate pentru a strânge mai multe fonduri, deoarece acest lucru ar fi nepopular din punct de vedere politic şi ar putea submina controlul autorităţilor centrale asupra localităţilor. De asemenea, ar duce la şi mai multe revolte sociale şi proteste - singurul lucru de care Beijingul se teme cu adevărat.