CEPA : Gazele de şist – soluţia Europei Centrale

Viscolul din luna februarie a adus un consum record de gaze naturale, mai ales în Europa Centrală, şi implicit la importuri record de gaze din Rusia.

Cu toate acestea, a existat un moment destul de scurt în care livrările Gazprom au scăzut cu 30%.

Potrivit unui studiu publicat recent de Center for European Policy Analysis (CEPA), o soluţie în acest sens sunt gazele de şist.

Pe de o parte, este îmbucurător faptul că, de curând, România a primit câteva veşti bune în materie de independenţă energetică. Aceasta se datorează faptului că s-au descoperit rezerve de gaze în platoul continental al Mării Negre. Faptul dat îi va mai oferi o perioadă graţie înainte ca rezervele mai vechi să fie epuizate. În acelaşi timp şi acordul AGRI care va permite Bucureştiului să aducă gaz natural lichefiat din Azerbaidjan prin Georgia până la Constanţa va reprezenta un element de siguranţă energetică suplimentar.

Totodată există şi veşti proaste: Proiectul gazoductului Nabucco este ca şi mort şi chiar dacă se va realiza, se va realiza cu costuri mult mai mici şi într-o variantă diminuată cu două treimi în ceea ce priveşte capacitatea de transport a gazelor, ceea ce va servi producătorilor şi transportatorilor dar nu va servi intereselor originare ale proiectului: independenţa energetică a Europei, informează Vocea Basarabiei.

Gazprom - furnizorul dominant în regiunea centrală a Europei

Gazprom este furnizorul dominant în regiunea centrală a Europei şi în această calitate a beneficiat enorm de acest monopol şi a reuşit să ţină statele din fosta sa sferă de influenţă în stare de dependenţă.

Potrivit unui studiu realizat în 2006 de Agenţia Suedeză de Cercetări în domeniul Apărării, s-a calculat că între 1991 şi 2004 au existat peste 40 de întreruperi motivate politic ale furnizării de energie către statele fostului Pact de la Varşovia şi statele baltice.

Alte două crize majore s-au produs în ianuarie 2006 şi ianuarie 2009 când a fost afectată întreaga Europă.

Potrivit romanialibera.ro, Construcţia gazoductului Nord Stream a limitat cantitatea de gaze tranzitată prin ţările Europei Centrale şi există discuţii despre un Nord Stream2 şi chiar un Nord Stream3. Acest lucru înseamnă că din cele 140 de miliarde de metri cubi pe care Gazprom îi vinde în Europa, 80 de miliarde ar putea să nu tranziteze Europa Centrală.

În acest context, preşedintele Gazprom, Alexei Miller, a declarat că scurta criză de aprovizionare dovedeşte cât de utilă este construcţia conductei South Stream pe sub Marea Neagră, cu o capacitate prevăzută de 63 de miliarde de metri cubi pe an, care va ocoli România şi Europa Centrală şi va ajunge în Occident prin Balcani. Gazprom îşi permite să facă aceste investiţii pentru că, pe de o parte, deşi vinde numai o treime din producţia sa totală în Europa, primeşte în schimb două treimi din venituri, iar pe de altă parte, pentru că mizează corect pe o creştere a consumului de gaz în UE, dacă Bruxelles-ul îşi menţine ţintele de reducere a emisiilor de dioxid de carbon.

Cum producerea energiei din surse regenerabile este scumpă şi ineficientă şi cum gazul emite cu 50% mai puţin dioxid de carbon decât cărbunele, gazul natural pare combustibilul viitorului.

Soluţia pentru diversificarea surselor de aprovizionare

O soluţie pentru a diversifica sursele de aprovizionare este LNG-ul (gazul natural lichefiat).

În 2010, din momentul în care explozia producţiei din Statele Unite a făcut din acestă ţară din importatoare să devină exportatoare, Gazprom a suferit pierderi financiare semnificative, iar gazelele destinate de Gazprom Americii au trebuit redirecţionate către alte pieţe şi cele americane au început să sosească în Europa.

Pe de o parte, s-ar putea ca SUA să nu ofere suficiente licenţe de export pentru a aproviziona Europa. Pe de altă parte, chiar şi dacă o va face, există şanse bune ca exporturile americane să fie redirecţionate spre China şi Japonia, prima aflată în plină explozie industrială iar a doua aflată în căutare de alternative la energia nucleară, după dezastrul de la Fukushima.

Totuşi o soluţie ar fi deschiderea, în 2014, a Canalului Panama lărgit care îi va permite să facă acest lucru mult mai ieftin.

Exploatarea gazului de şist – o adevărată soluţie

Potrivit autorul proiectului, adevărata alternativă este exploatarea gazului de şist.

Din momentul în care americanii au reuşit să descopere o tehnologie relativ ieftină şi sigură din punctul de vedere al mediului, producţia a atins niveluri pe care America nu le-a mai văzut din anii '80.

Preţul gazelor în Statele Unite s-au prăbuşit sub trei dolari pentru un milion de unităţi termale britanice (MMBTU) în vreme ce în Europa este de 10-14 dolari.

În România este de aproximativ 10 dolari.

Aceste preţuri reduse au crescut: „Dacă statele Europei Centrale precum România, Polonia, Slovacia, Republica Cehă şi Bulgaria vor putea începe să îşi exploateze gazele de şist la o scară viabilă, beneficiile în privinţa securităţii energetice şi economice pot fi considerabile'', conchide raportul.

Totodată, Europa Centrală ar putea beneficia de sprijinul SUA pentru a înfiinţa un Trust al Gazelor de Şist, care va oferi suport tehnologic dar şi asistenţă în ceea ce priveşte bunele practici de exploatare sau redactarea reglementărilor naţionale. Trustul ar putea realiza cercetări proprii şi ar ajuta la educarea specialiştilor din ţările interesate.

Vocea Basarabiei precizează că România nu are deocamdată nevoie să recurgă la rezervele de gaze de şist pentru a-şi asigura aprovizionarea cu gaze naturale, dar dacă se va realiza un proiect asemănător celui cuprins în raportul CEPA, nu va trebui să stea deoparte.