Ce urmează dacă SUA şi-ar pierde hegemonia? Stanomir: Ţările noastre europene, Japonia, Coreea de Sud, Australia – toate vor fi ameninţate mortal
Politologul Ioan Stanomir a explicat, într-o discuţie cu jurnalista Adriana Nedelea în podcastul "A doua Opinie", că hegemonia Statelor Unite reprezintă o problemă-cheie pentru România şi pentru întreg spaţiul euroatlantic, iar o eventuală retragere a Washingtonului din rolul de coordonator global ar lăsa Europa şi aliaţii săi expuşi ameninţărilor Rusiei şi Chinei.
Ioan Stanomir: Întrebarea pentru noi ca români este următoarea: Hegemonia Statelor Unite este un element pozitiv sau negativ pentru România? Şi dacă este un element negativ, cu ce o s-o înlocuim? Care sunt concurenţii hegemonici ai Statelor Unite? Republica Populară Chineză, secondată de Republica Populară Nord-Coreeană şi de Federaţia Rusă. Dorim să sprijinim competitorii hegemoniei americane?
Pentru că, ne place, nu ne place, noi ca europeni facem parte din această lume euroatlantică şi această lume euroatlantică face parte dintr-un complex şi mai larg, care merge din Nordul Europei până în Pacific şi, dacă Statele Unite nu vor mai putea sau nu vor mai dori să exercite acest rol de coordonator, ţări foarte diverse – ţările noastre europene, Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia, Noua Zeelandă – toate vor fi ameninţate mortal.
Adriana Nedelea: Uitându-ne la rolul de coordonator al NATO, al Statelor Unite, în condiţiile acestea ar putea trece argumentul că nu a reacţionat Donald Trump la ce s-a întâmplat în Polonia cu dronele ruseşti care au intrat pe teritoriul acestei ţări, pentru că în America se întâmpla ce se întâmpla?
Ioan Stanomir: Bun, în primul rând trebuie să înţelegem că dramele americane sunt mai importante pentru politicienii americani decât orice dramă internaţională şi că politicienii americani tind să reacţioneze imediat şi emoţional atunci când destinul propriului lor popor este în joc.
Eu cred că preşedintele Trump – repet, din care nu-mi fac chip cioplit, ca să fie limpede, ca să nu mai aud tot felul de scorneli privitoare la calitatea mea de adulator al preşedintelui Trump – nu sunt detractor al preşedintelui Trump, dar nici adulator al preşedintelui Trump – cred că preşedintele Trump a avut un dialog cu preşedintele Poloniei, un dialog din care preşedintele Poloniei ne-a şi comunicat că a reieşit această idee a susţinerii Poloniei. Mai ştim că ambasadorul Statelor Unite la NATO a reafirmat solidaritatea Statelor Unite cu Polonia.
Problemă fundamentală pentru noi este alta. Rusia loveşte cu mijloace ieftine. Dronele sunt ieftine. Reacţia noastră este o reacţie foarte costisitoare din punct de vedere economic. Un avion F-35 ridicat, un avion F-16, un sistem antiaerian – toate acestea costă foarte mult. Cei care vă privesc ştiu cu siguranţă că un aviator este poate mai preţios decât nava pe care o conduce. Un aviator înseamnă mii de ore de antrenament, înseamnă o investiţie în sănătatea lui psihică, fizică şi emoţională. Or, dronele pe care Federaţia Rusă le aruncă în cantităţi industriale nu pot fi contracarate folosind arme care sunt sofisticate şi extrem de costisitoare. De aceea, provocarea pe care Rusia o are la adresa noastră este şi o provocare de reducere a costurilor, astfel încât noi să putem răspunde acestui război tehnologic, purtat cu mijloace primitive, dar foarte eficace.
Problemă, şi pentru Statele Unite în principal, este de a vedea cum să calibreze răspunsul, pentru că ai Federaţia Rusă care atacă într-un fel şi ai Republica Populară Chineză care, în cazul unui atac asupra Taiwanului, trebuie oprită cu arme sofisticate de tipul rachetelor antinavă. Deci, provocările sunt cu totul altele.
Adriana Nedelea: E doar un incident ce s-a întâmplat în Polonia sau Rusia încearcă să testeze NATO? Testează America? Poate urmează România?
Ioan Stanomir: Cred că este, în primul rând, vorba de o politică din ce în ce mai agresivă a Federaţiei Ruse, încurajată în această agresivitate de Republica Populară Chineză. Republica Populară Chineză are, strategic vorbind, interesul de a adânci Federaţia Rusă în acest conflict, de a vedea dacă acest conflict slăbeşte interesul Statelor Unite pentru Asia şi pentru a vedea dacă, pe fondul acestui conflict de durată, ei nu vor putea să-şi atingă principalul obiectiv, acela de distrugere a unei naţiuni suverane şi democratice: Taiwanul – Republica China. Or, Statele Unite sunt într-o situaţie geostrategică foarte complicată.
Toţi cei care sunt pe poziţii liberal-conservatoare în Statele Unite nu încetează să atragă atenţia că o retragere din Ucraina nu este decât o invitaţie pentru China în Taiwan. Şi preşedintele Trump trebuie să fie conştient de faptul că, deşi şi-a dorit pacea, pacea nu poate fi obţinută oricum cu Rusia. Rusia nu-şi doreşte pace în acest moment.
Ascultătorii noştri trebuie să înţeleagă acest lucru: pacea ţi-o doreşti doar dacă vezi că pe câmpul de luptă nu câştigi. Rusia, în acest moment, crede că poate lupta pe câmpul de luptă până la capăt. Are suficient material uman, are suficiente drone ieftine şi în continuare poate vinde suficiente hidrocarburi pentru a-şi alimenta industria de luptă. Şi are în spatele ei două naţiuni care, în mod diferit, o sprijină: Coreea de Nord şi China.
