Ce trebuie să fac dacă am gripă
În anii 40 un doctor american de familie a vindecat infecţii virale majore, inclusiv polio, folosind doze masive de vitamina C. (Joe Raedle / Getty Images)
Dr. Frederick R. Klenner a salvat mulţi pacienţi cu infecţii virale şi muşcături de şarpe cu clopoţei, care le puneau viaţa în pericol. De ce nu a primit niciodată Dr. Klenner Premiul Nobel pentru medicină este greu de înţeles.
El a fost medic de familie în Carolina de Nord. Din păcate, el nu a fost doctorul meu când eram în ultimul an la Harvard Medical School. M-am trezit într-o dimineaţă cu cele mai groaznice dureri de cap pe care le-am avut vreodată. Spre seară nu mi-am mai putut mişca picioarele. Diagnosticul a fost poliomielită.
Profesori stimaţi de lumea întreagă erau aproape de mine şi puteau să mă trateze. Dar tot ce au putut ei face a fost să vadă cum paralizia se extinde.
Ceea ce Klenner mi-ar fi prescris vă va şoca. În 1949, el a raportat o ştire memorabilă la o reuniune a Asociaţiei Americane de Medicină.
În timpul unei epidemii de poliomielită cu un an înainte, el a vindecat toţi cei 60 de pacienţi care sufereau de această boală, prin utilizarea unor cantităţi masive de vitamina C, în unele cazuri chiar 300000 de miligrame de vitamina C pe zi. Nici unul dintre aceşti pacienţi nu a rămas cu paralizie. Astăzi, doza zilnică recomandată de vitamina C este de doar 90 de miligrame.
Cum a putut un grup mare de medici americani să ignore această realizare remarcabilă, depăşeşte capacitatea umană de înţelegere. De necrezut este faptul că după zeci de ani, realizarea lui este uitată undeva. Şi asta a fost doar una dintre concluziile lui Klenner.
În "Ghidul clinic pentru utilizarea vitaminei C", Dr. Smith Lendon detaliază experienţele drului Klenner. El raportează că dr. Klenner au vindecat toate cazurile de boli virale cu doze uriaşe de vitamina C.
De exemplu, acum 60 de ani, un băiat de 7 ani a fost bolnav timp de şase săptămâni din cauza atacurilor repetate de gripă. El a fost tratat cu antibiotice, penicilină şi cantităţi mici de vitamina C, dar dintr-o dată a intrat în comă.
Dr. Klenner i-a aplicat o injecţie intravenoasă de 6.000 de miligrame de vitamina C. Cinci minute mai târziu, el s-a trezit. Băiatul a primit injecţii suplimentare şi şi-a revenit complet în 24 de ore. Pacientul era fiul drului Klenner.
Klenner a raportat în revista Southern Medicine and Surgery că injecţiile de vitamina C au vindecat 42 de cazuri de pneumonie virală. Mai târziu, în aceeaşi revistă, el a raportat că vitamina C ar putea vindeca pojarul şi varicela în 24 de ore.
De asemenea, el a dovedit că pacienţii care suferă de hepatită acută şi cronică ar putea observa că testele funcţiei hepatice revin la normal după doar şapte zile de tratament intravenos cu vitamina C. Iar în cazul muşcăturii unui şarpe cu clopoţei, 60.000 de miligrame de vitamina C ar putea salva o viaţă.
Această lipsă de recunoaştere a unor idei noi nu este ceva nou. Semmelweiss a fost ridiculizat atunci când a spus doctorilor de la Viena că spălatul pe mâini ar salva femeile gravide de la moarte din cauza sepsisului puerperal. Minţile închise au provocat nenumărate decese.
Din fericire, eu am rămas cu o pierdere minimă a funcţiei musculare după luni de tratament. Nu ştiam la momentul respectiv că, ani mai târziu, doctorii Linus Pauling şi Sydney Bush vor demonstra că doze mari de vitamina C şi lizină ar putea împiedica şi un atac de cord.
Nu voi uita sfatul doctorului Klenner dacă voi avea gripă sau dacă se întâmplă să calc pe un şarpe cu clopoţei.
